Difference between revisions of "George Fernic"

"Era îndrăgostit de arta zborului. Ca și Leonardo da Vinci, voia, să stăpânească aerul."

                                                  (Grigore Trancu-Iași)

George Fernic - inginer, pilot, constructor de avioane

Prezentare

Fiu al proprietarului Şantierului Naval din Galaţi, inginerul Gheorghe Fernic, şi văr al celebrului compozitor şi aviator Ionel Fernic, inginerul George Fernic şi-a petrecut copilăria pe malul Dunării, în preajma ambarcaţiunilor, fiind atras de motoare şi de inovaţii tehnice. Atmosfera portului gălăţean de altădată, propice viselor îndrăzneţe ale copilului şi adolescentului George Fernic, a fost spulberată de intrarea României în război. Pentru a-și urma chemarea, tânărul a profitat de oportunitatea de a urma cursurile de observator foto și s-a înrolat în aviaţia militară, participând activ la Primul Război Mondial, în escadrilele de recunoaştere.

„Sunt aviatorul George Fernic și sunt gălățean”, astfel se prezenta tânărul împărtășind compatrioţilor săi țelul vieții sale, acela de a construi un aeroplan cu care să poată stabili un nou record, devenind primul român care parcurgea fără escală distanţa New York - Bucureşti. Însă pentru realizarea unui asemenea avion avea nevoie de sprijin material, pe care l-a obţinut de la românii stabiliţi în America, entuziasmați de visul gălăţeanului.

Astfel, în 1928, a înfiinţat în SUA, la Richmond Terrace, Arlington, firma „Fernic Aircraft Corporation” cu capital majoritar românesc, mare parte a acţiunilor fiind cumpărate de muncitorii români din America. Pe lângă proiectarea şi construcţia avioanelor de concepţie proprie, Fernic se ocupa şi de testarea avioanelor sale, efectuând zboruri de încercare şi antrenamente pentru traversarea oceanului.

Urmându-şi visul, Fernic a reluat pregătirile în vederea zborului peste ocean şi a început să construiască transatlanticul aerian „Fernic IX” cu două motoare şi sistem inovator de aterizare, pe trei roţi, folosit pentru prima dată, cu aripile în tandem, primul zbor de încercare având loc la 10 septembrie 1929, pe aerodromul „Roosevelt Field” din Long Island, sub privirea a peste 100 de aviatori şi spectatori, curioşi să vadă dacă ciudatul şi impresionantul aparat va putea fi stăpânit. Zborul, care a durat 22 de minute, a fost descris pe larg în presa americană, „originalul constructor român” fiind elogiat pentru performanţa sa.

În 1930, George Fernic, alături de Lindbergh şi alţi mari aviatori ai vremii, smulge din nou, pentru ultima dată, aclamaţiile a peste 40.000 de spectatori, prezenţi la mitingul de aviaţie de la Chicago pentru a-l vedea la bordul monoplanului de acrobaţie şi turism „Cruisaire”, proiectat şi construit de el. La aterizare motorul a explodat, iar „Cruisaire” s-a prăbuşit, zdrobindu-se de pământ, încheind astfel traseul celui care în doar treizeci de ani de viaţă realizase atât de multe şi transformându-l într-o legendă a aviaţiei române.

În ultima scrisoare adresată tatălui său, înainte de tragicul eveniment, Fernic scria: „...de mine te rog să nu ai nici o grijă, aici sunt foarte sigur de aparatul meu şi de persoana care mă va însoţi.... Scumpul meu tată, îmi este aşa de dor de matale şi de ţară că aş zbura în jurul pământului numai să vă întîlnesc. Pe curînd. La revedere şi te îmbrăţişez cu toată dragostea de fiu. George.”

La înmormântare, aviaţia şi armata americană au dat onorurile aviatorului român. Prin grija părintelui său, Gheorghe Fernic, urna funerară a fost adusă în ţară, aviatorului gălăţean Adamiu revenindu-i onoarea să presare din avion, deasupra oraşului natal, cenuşa lui George Fernic.

George Fernic a fost primul aviator român decorat post-mortem cu Ordinul „Virtutea Aeronautică”, instituit cu puțin timp înainte de moartea acestuia şi înmânat tatălui său.

George Fernic pe Roosevelt Field - New York, 11 sept. 1929

Biografie

Data şi locul naşterii: 5 august 1900, Galați

Data şi locul decesului: 29 august 1930^[1], Chicago (SUA)

Studii:

• clasele primare în Galaţi;
• Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi, absolvit în 1918;
• studii la şcoala în regim privat „Academia Theresiana” din Viena;
• cursuri de observatori foto în cadrul Serviciului foto-aerian al Aviaţiei Militare din Iaşi (absolvite în sept. 1916);
• Şcoala Politehnică din Bucureşti;
• studii de aeronautică la Berlin (1919);
• studii politehnice la Paris, unde a obţinut diploma de inginer aeronautic şi brevet de pilot (1921-1923).

Activitate socio-profesională:

• a participat la Primul Război Mondial în calitate de observator în cadrul escadrilei Grupului 3 Aviaţie, realizând acţiuni de recunoaştere aeriană în sprijinul luptelor de la Mărăşeşti, fiind avansat până la gradul de locotenent (1917);
• în perioada studenţiei, a ocupat funcţia de design director în cadrul firmei „Deutscher Lloyd Flugzeuge Werke” din Berlin, pe care a cumpărat-o în momentul falimentului, producând avioane mici şi realizând proiectul şi prototipul primului său avion (1921-1922);
• s-a întors în România, cu intenţia de a pune bazele unei industrii aeronautice şi a unei şcoli de pilotaj, având o parte din maşinile-unelte necesare de la Firma „Deutscher Lloyd Flugzeuge Werke”, dar împrejurările nu au fost favorabile realizării planurilor sale (1923);
• s-a stabilit în S.U.A. şi s-a angajat la Bellanca Aircraft Corporation;
• s-a angajat la „Uzinele Guggenheim” din Washington unde a proiectat avionul denumit „Aeroplan tip Fernic” (1926);
• a participat la cursa automobilistică de 500 mile de la Indianapolis, conducând un Bugatti și a ocupat locul 11 din 49 de competitori (mai 1927);
• a înfiinţat, la Richmond Terrace, Arlington, Statul Island, lângă New-York (S.U.A.) întreprinderea aeronautică „Fernic Aircraft Corporation”, companie cu capital românesc, unde a început să fabrice avioane proiectate de el, printre care avionul „Cruisaire” (1928);s-a stabilit în S.U.A. şi s-a angajat la Bellanca Aircraft Corporation;
• în S.U.A. a construit câteva tipuri de avioane după concepţie proprie, cel mai cunoscut fiind „Fernic IX” (F.T. 9) - monoplan, bimotor, echipat cu motoare Wright-Whirlwind, primul avion cu tren de aterizare triciclu, testat în tunelele de vânt de la Şcoala de Aeronautică Guggenheim din cadrul Universităţii din New York;
• a realizat avionul de acrobaţie „Cruisaire” (F.T. 10) - monomotor, cu tren de aterizare triciclu, al cărui zbor de omologare a avut loc în iulie 1930;
• participând la un miting aviatic pe aeroportul Curtiss Reynolds din Chicago, cu avionul pentru acrobaţie „Cruisaire”, motorul a explodat în zbor şi avionul, aflat la o înălţime prea mică, s-a prăbușit (29 aug. 1930).

Performanțe:

• a proiectat şi construit avionul „Fernic IX”, monoplan bimotor, cu multe elemente originale de construcţie, printre are se număra sistemul de aterizare pe trei roţi, folosit pentru prima dată de Fernic, care îmbunătăţea vizibilitatea pilotului în timpul rulajului, reducea riscul de capotare şi mărea gradul de confort al pasagerilor; acest proiect a fost brevetat în 1929 sub denumirea F.T. 9 (Fernic Tandem 9);
• a proiectat şi construit avionul de acrobaţie şi turism „Cruisaire”, monoplan biloc, a cărui originalitate consta în prezenţa unui al doilea plan, pe lângă cel obişnuit, amplasat în partea din faţă a fuselajului şi care mărea stabilitatea aparatului, precum şi în trenul de aterizare triciclu (1930).

Distincții:

• Ordinul „Virtutea Aeronautică”, acordat post-mortem, prin Decret Regal nr. 3326 din 20 septembrie 1930, ordin instituit prin Decretul nr. 2895 din 1930.

Note

1. ↑ În „Istoria aviaţiei române” data morţii este eronat trecută ca fiind 22 oct. 1930. Data reală a morţii este cea trecută pe placa memorială a Monumentului Eroilor Aerului din București.

Fișier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Tena Bezman, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2010, Galaţi, Axis Libri, 2011.

Resurse electronice

• George G. Fernic – 1900-1930 / Tandem-Wing Monoplane. În: Honorary Consulate'of Romania, Boston [online].

[1]

• George Gh. Fernic (1900-1930) : [date biografice]. În: Early Birds of Aviation [online]. [2]

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z