Gheorghe Petraşcu

Revision as of 06:30, 6 May 2022 by Camelia (talk | contribs) (Fişier de autoritate)

(diff) ← Older revision | Latest revision (diff) | Newer revision → (diff)

Artist plastic
„Am văzut multe lucruri frumoase dar întotdeauna m-am ferit de influenţe. Prefer paharul meu cât de mic, dar să fie al meu. Acesta a fost principiul faţă de care am fost consecvent toată viaţa...”
Autograf Gheorghe Petrașcu
Gheorghe Petrașcu - artist plastic

Prezentare

Talentul pentru desen al lui Gheorghe Petraşcu a fost descoperit încă din copilărie de fratele mai mare al acestuia, istoricul literar Nicolae Petraşcu, care, venind într-o vizită în casa natală, i-a admirat o lucrare, „un cap de Crist cu cunună de spini, făcut cu creionul”. Privindu-l cu dragoste şi admiraţie pe fratele său mai mare, Gheorghe Petraşcu a primit cu emoţie şi lacrimi în ochi laudele, pornind cu încredere pe drumul pe care fratele său i-l prevedea.
Un sincer iubitor al vieţii şi adevărului reflectate în artă, Gheorghe Petraşcu a urmărit în toată pictura sa acest crez artistic, abordând un stil nou, deosebit de cel al contemporanilor săi.
Inspiraţia şi-a găsit-o atât în peisajele din ţară, de la Nicoreşti (unde a lucrat până în 1917 când casa i-a fost distrusă de război), de la Târgu-Ocna, Mangalia, Turtucaia, apoi de la Târgovişte unde şi-a stabilit atelierul, cât şi în călătoriile sale în străinătate, în Franţa, Spania sau în Italia, la Veneţia. În cadrul expoziţiei personale din 1945, care a reunit aceste lucrări, seria peisajelor de la Nicoreşti i-a adus un mare succes la public, confirmat prin vânzarea încă din prima zi a șaptezeci de tablouri.
Mari personalităţi ale vremii i-au apreciat picturile și i-au achiziţionat tablourile. Astfel, la prima expoziţie personală din 1900, primii cumpărători au fost Alexandru Vlahuţă şi Barbu Ştefănescu Delavrancea (primar al capitalei la acea vreme), în timp ce primul tablou vândut în străinătate l-a avut drept cumpărător pe directorul Muzeului din Vitré, pictorul Emmanuel Fougerat.
În cadrul expoziţiilor la care România a fost invitată, la Paris, Geneva, Barcelona, Haga, Amsterdam, Bruxelles, picturile lui Gheorghe Petraşcu au figurat la loc de cinste alături de cele ale înaintaşilor săi, Nicolae Grigorescu şi Ion Andreescu.
Gheorghe Petraşcu se înscrie în galeria artiştilor care au marcat arta plastică românească prin arta de „a pune stăpânire pe realitate”, prin „acurateţea de meşteşugar priceput”, dar şi prin redarea tradiţiei şi artei populare româneşti, rămânând o personalitate singulară şi originală prin toată opera sa. Cumpătarea, echilibrul, modestia, stăpânirea de sine au guvernat întreaga sa viaţă a cărei simplă filozofie a definit-o prin doar câteva cuvinte: „Prefer paharul meu, cât de mic, dar să fie al meu.”
Onest, lipsit de patimi sterile, moderat, Gheorghe Petraşcu şi-a păstrat de-a lungul întregii sale vieţi independenţa şi originalitatea, privind pictura drept „o zidire”, un act de credinţă şi sinceritate, în care ineditul are un rol primordial, căci din perspectiva acestuia „fără nobleţe nu e artă”.

Biografie

Data şi locul naşterii: 1 decembrie 1872, Tecuci, jud. Galaţi
Data şi locul decesului: 1 mai 1949, București
Studii:
  • Şcoala Primară din Tecuci (1880-1883);
  • Gimnaziul Real de Băieţi din Tecuci (1884-1888);
  • Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila (1889-1892);
  • Facultatea de Ştiinţe Naturale din Bucureşti (1892-1893, studii neterminate);
  • Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, clasa profesorului G.D. Mirea (1893-1898);
  • bursă la München şi la Academia Julian din Paris (atelierul lui W. A. Bouguereau), acordată de către Spiru Haret la recomandarea lui Nicolae Grigorescu (1898-1902).
Activitate socio-profesională:
  • în perioada studiilor în străinătate se întorcea în ţară vara, pictând la Agapia şi în via părintească de la Nicoreşti (1898-1902);
  • prima expoziţie personală, cu 60 de lucrări, a avut loc la Ateneul Român (dec. 1900);
  • a expus la Tinerimea artistică (1902-1910, 1912-1928, 1931, 1933, 1934, 1935, 1937);
  • din anul 1902 a început participarea sa la Salonul Oficial de Pictură, continuată în anii următori (1909, 1913, 1914, 1924, 1925-1939);
  • a deschis a doua expoziţie personală la Ateneu şi a participat la „Expoziţia regală internaţională” de la Atena (1903);
  • a participat la Expoziţia Internaţională de la München (1905);
  • a călătorit în Egipt, peisajele de la Assuan influenţându-i ulterior stilul (1906);
  • a deschis a treia expoziţie personală la Ateneu (1907);
  • a participat la „Expoziţia de pictură şi sculptură pentru ocuparea catedrelor vacante la şcolile de Arte frumoase” (1908);
  • a participat la expoziţiile permanente de pictură şi sculptură din Saloanele Societăţii Arta (1910, 1911);
  • a realizat, la cererea lui Delavrancea, ministrul Lucrărilor Publice, o decoraţie pentru sala Consiliului Tehnic Superior din clădirea ministerului (1910-1912), lucrarea fiind distrusă în timpul bombardamentelor din 1944;
  • a continuat expoziţiile personale la Ateneu (1913, 1915, 1919, 1921, 1923);
  • a fost custode al Pinacotecii Statului (1914-1915);
  • a participat la expoziţia „Galérie Artistique de l’Indépendance Roumaine” (1916) şi la Expoziţia Artiştilor Români de la Bucureşti, în perioada ocupaţiei germane (1917);
  • în 1920 şi-a amenajat o casă în Târgovişte, unde s-a mutat în 1922 (de la Bucureşti), dorind să refacă condiţiile Nicoreştilor, unde lucrase până în 1917 când casa fusese distrusă de război;
  • a participat la Expoziţia Bienală de Artă din Veneţia (1924, 1936, 1938, 1942, 1946);
  • a realizat expoziţii personale la Căminul Artelor (1925, 1926, 1928, 1930, 1943, 1944);
  • a prezentat lucrări la Expoziţia de Artă Românească Modernă din Paris (1925);
  • a participat la Expoziţia pictorilor moldoveni stabiliţi la Bucureşti (1925);
  • a participat la Expoziţia de artă românească, deschisă cu prilejul Congresului presei latine la Bucureşti şi la Expoziţia retrospectivă a artiştilor români pictori şi sculptori din ultimii 50 de ani (1927);
  • a participat la Salonul de desen şi gravură (1928, 1929, 1931);
  • a fost numit director al Pinacotecii Statului, post pe care l-a ocupat până în momentul pensionării (1929-1941);
  • a participat la Expoziţia Internaţională de la Paris, în cadrul Pavilionului României (1937);
  • a expus la Asociaţia Arta (1937-1939);
  • a avut loc ultima expoziţie personală la Sala Dalles şi a participat la Expoziţia „Italia văzută de artişti români” (1940);
  • fiind bolnav, a trimis lucrări la expoziţiile de la Salonul Oficial (1942, 1945-1947), la Asociaţia Arta (1942), Căminul artei (1942-1944), la Expoziţia bienală de artă din Veneţia (1942, 1946), la expoziţiile de artă românească contemporană de la Berna, Zürich, Basel, Stockholm (1943);
  • cu prilejul împlinii a 80 de ani de la naşterea sa, Muzeul de Artă al României a organizat o expoziţie comemorativă (1958).
Afiliere:
  • membru fondator al Societăţii Tinerimea artistică la Paris (1901);
  • membru titular al Academiei Române, secţia artă (27 mai 1936);
  • membru fondator al Asociaţiei Arta împreună cu Jean Alexandru Steriadi, Ştefan Popescu, Camil Ressu, Iosif Iser şi Nicolae Dărăscu (1937);
  • membru titular onorific al Academiei Române (12 aug. 1948).
Premii - Distincții:
  • Premiul al II-lea la Salonul Oficial de Pictură (1909);
  • Medalia a II-a pentru pictură la Salonul Oficial (1913);
  • Premiul Naţional pentru pictură (1925);
  • Legiunea de Onoare din partea Guvernului Franţei (1932);
  • Marele Premiu la Expoziţia Internaţională de la Paris (1937).

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2009, Galaţi, Axis Libri, 2010.
A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z