Difference between revisions of "Griviţa"

(Primăria GRIVIŢA)
(Date monografice)
Line 4: Line 4:
 
:Comuna Griviţa este alcătuită din 2 sate – Griviţa şi Călmăţui şi este situată în partea centrală a judeţului, în câmpia Tecuciului. Altitudinea în cuprinsul teritoriului său variază între 37 m (în sud) şi 82 m (în nord). Temperatura medie anuală a aerului este de 9,9° C. Se află în bazinul hidrografic Siret, principalele ape fiind Călmăţui şi Geru. Teritoriul său este de 3.945 ha, populaţia fiind de 3.765 locuitori (2002).
 
:Comuna Griviţa este alcătuită din 2 sate – Griviţa şi Călmăţui şi este situată în partea centrală a judeţului, în câmpia Tecuciului. Altitudinea în cuprinsul teritoriului său variază între 37 m (în sud) şi 82 m (în nord). Temperatura medie anuală a aerului este de 9,9° C. Se află în bazinul hidrografic Siret, principalele ape fiind Călmăţui şi Geru. Teritoriul său este de 3.945 ha, populaţia fiind de 3.765 locuitori (2002).
 
:Satul Griviţa a fost construit înainte de anul 1871 când depindea de judeţul Tecuci şi se numea Fleodorie. În 1896, se folosea forma „Fleondoroaia”, toponim cunoscut şi astăzi localnicilor care provenea de la cuvântul de origine slavă „fleandură”, adică haină zdrenţuită. După aplicarea Regulamentului pentru împroprietărirea soldaţilor participanţi la Războiul pentru Independenţă, la 20 iunie 1878, satul capătă un nou nume, Griviţa, pentru a reaminti generaţiilor viitoare cucerirea redutei turceşti cu acest nume de către trupele române.
 
:Satul Griviţa a fost construit înainte de anul 1871 când depindea de judeţul Tecuci şi se numea Fleodorie. În 1896, se folosea forma „Fleondoroaia”, toponim cunoscut şi astăzi localnicilor care provenea de la cuvântul de origine slavă „fleandură”, adică haină zdrenţuită. După aplicarea Regulamentului pentru împroprietărirea soldaţilor participanţi la Războiul pentru Independenţă, la 20 iunie 1878, satul capătă un nou nume, Griviţa, pentru a reaminti generaţiilor viitoare cucerirea redutei turceşti cu acest nume de către trupele române.
:Călmăţui este atestat documentar la 7 aprilie 1548 când este numit Frăţileni, depinzând de ţinutul Tecuci. Numele actual al satului provine de la cel al pârâului care-l străbate. Acesta izvorăşte din  latura vestică a dealului Pietrele. Toponimul „Frăţileni” este înlocuit cu „Berhoe” despre care se spune că se numea „din vechime Frăţileni”. Pe teritoriul de altă dată al satului Călmăţui a fost şi moşia Cucoraşi., atestată în 1713. În anul 1851, se vorbea de o sinonimie a satului Călmăţui şi Cucoraşi.
+
:'''Călmăţui''' este atestat documentar la 7 aprilie 1548 când este numit Frăţileni, depinzând de ţinutul Tecuci. Numele actual al satului provine de la cel al pârâului care-l străbate. Acesta izvorăşte din  latura vestică a dealului Pietrele. Toponimul „Frăţileni” este înlocuit cu „Berhoe” despre care se spune că se numea „din vechime Frăţileni”. Pe teritoriul de altă dată al satului Călmăţui a fost şi moşia Cucoraşi., atestată în 1713. În anul 1851, se vorbea de o sinonimie a satului Călmăţui şi Cucoraşi.
 +
:'''Obiective turistice'''
 +
:'''Biserica „Sf. Gheorghe” Călmăţui'''
 +
:Biserica este o construcţie veche, clădită în jurul anului 1830 şi a fost zidită de fostul proprietar al moşiei Brehoaia, şi anume Alexe Anastasia pe valea Gerului în apropierea satului Călmăţui de astăzi. Această bisericuţă a fost adusă în satul Călmăţui de către Tache Anastasiu, nepotul şi mostenitorul moşiei şi rezidită după dimensiunile vechi. Bisericuţa este zidită din cărămidă şi scoborâtă în pământ la 0,45 m sub nivelul suprafeţei solului. Are forma de cruce cu o singură turlă în faţă. Pictura interioară a fost executată înainte de 1880 de către un zugrav necunoscut. În altar, pe boltă este Încoronarea Maicii Domnului şi Sf. Treime. Catapeteasma, din lemn sculptat, desparte nartexul de altar. În partea de nord a bisericii se află cavoul lui Tache Anastasiu construit din marmura albă, iar crucea, înaltă de 4,50 metri, din marmură neagră de Carara. Acesta a fost construit de Academia Română în onoarea donatorului Tache Anastasiu.
  
 
='''Primăria GRIVIŢA'''=
 
='''Primăria GRIVIŢA'''=

Revision as of 06:18, 3 February 2010

Date monografice

grivita3.
Comuna Griviţa
Comuna Griviţa este alcătuită din 2 sate – Griviţa şi Călmăţui şi este situată în partea centrală a judeţului, în câmpia Tecuciului. Altitudinea în cuprinsul teritoriului său variază între 37 m (în sud) şi 82 m (în nord). Temperatura medie anuală a aerului este de 9,9° C. Se află în bazinul hidrografic Siret, principalele ape fiind Călmăţui şi Geru. Teritoriul său este de 3.945 ha, populaţia fiind de 3.765 locuitori (2002).
Satul Griviţa a fost construit înainte de anul 1871 când depindea de judeţul Tecuci şi se numea Fleodorie. În 1896, se folosea forma „Fleondoroaia”, toponim cunoscut şi astăzi localnicilor care provenea de la cuvântul de origine slavă „fleandură”, adică haină zdrenţuită. După aplicarea Regulamentului pentru împroprietărirea soldaţilor participanţi la Războiul pentru Independenţă, la 20 iunie 1878, satul capătă un nou nume, Griviţa, pentru a reaminti generaţiilor viitoare cucerirea redutei turceşti cu acest nume de către trupele române.
Călmăţui este atestat documentar la 7 aprilie 1548 când este numit Frăţileni, depinzând de ţinutul Tecuci. Numele actual al satului provine de la cel al pârâului care-l străbate. Acesta izvorăşte din latura vestică a dealului Pietrele. Toponimul „Frăţileni” este înlocuit cu „Berhoe” despre care se spune că se numea „din vechime Frăţileni”. Pe teritoriul de altă dată al satului Călmăţui a fost şi moşia Cucoraşi., atestată în 1713. În anul 1851, se vorbea de o sinonimie a satului Călmăţui şi Cucoraşi.
Obiective turistice
Biserica „Sf. Gheorghe” Călmăţui
Biserica este o construcţie veche, clădită în jurul anului 1830 şi a fost zidită de fostul proprietar al moşiei Brehoaia, şi anume Alexe Anastasia pe valea Gerului în apropierea satului Călmăţui de astăzi. Această bisericuţă a fost adusă în satul Călmăţui de către Tache Anastasiu, nepotul şi mostenitorul moşiei şi rezidită după dimensiunile vechi. Bisericuţa este zidită din cărămidă şi scoborâtă în pământ la 0,45 m sub nivelul suprafeţei solului. Are forma de cruce cu o singură turlă în faţă. Pictura interioară a fost executată înainte de 1880 de către un zugrav necunoscut. În altar, pe boltă este Încoronarea Maicii Domnului şi Sf. Treime. Catapeteasma, din lemn sculptat, desparte nartexul de altar. În partea de nord a bisericii se află cavoul lui Tache Anastasiu construit din marmura albă, iar crucea, înaltă de 4,50 metri, din marmură neagră de Carara. Acesta a fost construit de Academia Română în onoarea donatorului Tache Anastasiu.

Primăria GRIVIŢA

primaria grivita.
Primăria Griviţa

Date contact:

Adresa: loc. Griviţa, jud. Galaţi
Cod poştal: 807160
Telefon: 0236/825301, 825302
Fax: 0236/825302
E-mail: primaria.grivita@ambasador-tv.ro
Site: http://www.ecomunitate.ro/grivita

Primar

CHEBAC Niţă (n. 04.10.1964)

Studii:

  • Liceul Agroindustrial Tecuci

Experienţă profesională:

  • Economist C.A.P. Griviţa (1984–1991)
  • Poştaş Compania Naţională Poşta Română (1995–2004)
  • Primar comuna Griviţa (din 2004).

Viceprimar

STAN Panaite (n. 05.11.1952, com. Griviţa, jud. Galaţi)

Studii:

  • Şcoală profesională

Experienţă profesională:

  • Muncitor S.N.G (1970–1972)
  • Muncitor S.M.A. Pechea (1974–1978)
  • Instalator I.J.G.C.L. Galaţi (1978–1985)
  • Vânzător centru COOP (1985–1988)
  • Muncitor C.A.P. Griviţa (1988–1992)
  • Administrator de firmă (1992–2008)
  • Viceprimar comuna Griviţa (din 2008).

Secretar

CARP Gheorghe (n. 01.04.1959)

Studii:

  • Facultatea de Drept

Experienţă profesională:

  • Secretar Primăria Smulţi (1983–1986)
  • Secretar Primăria Costache Negri (1988–1989)
  • Secretar Primăria Griviţa (din 1989).

Contabil

CHIRILĂ Mihail (n. 10.01.1967, com. Cavadineşti, jud. Galaţi)

Studii :

  • Liceul Economic Galaţi

Experienţă profesională:

  • Contabil fermă C.A.P. Griviţa (1987–1990)
  • Contabil Primăria Griviţa (din 1990).

Biblioteca

Biblioteca este situată în centrul comunei, la şoseaua principală şi funţionează în incinta Căminului Cultural din anul 1970. Primul fond de carte s-a constituit în casa personală a lui Ion Ghenea în anul 1960. Tot în 1960, biblioteca îşi mută sediul în casa lui Ion Sandu, iar bibliotecar salariat era Blăniţă Virgil, care a funcţionat ca bibliotecar până în august 1960. De la Ion Sandu, biblioteca îşi mută sediul în casa d-nei Câmpeanu Aneta, actualmente casa lui Stoica Ionel. Din 1970, biblioteca îşi dobândeşte un sediu propriu, în care funcţionează şi astăzi. Incinta cuprinde două săli cu o suprafaţă totală de 32 m².
Bibliotecari:
  • Stan Ştefana, actualmente pensionar
  • Scrumeda Elena, profesor de istorie
  • Bujor Maria, profesor de română
Bibliotecar:
MARUŞ Georgeta (n. 13.12.1962, com. Griviţa, jud. Galaţi)

Studii:

  • Liceul Industrial nr. 10 Galaţi
  • Curs biblioteconomie – 2 ani

Experienţă profesională:

  • Profesor suplinitor la Şcoala Gimnazială Griviţa (1981–1990)
  • Bibliotecar comuna Griviţa (din 1990).