Difference between revisions of "Ioan Cetăţianu"

(Fişier de autoritate)
Line 47: Line 47:
  
 
== Fişier de autoritate ==
 
== Fişier de autoritate ==
:*[http://193.231.136.4/opac/authority/27016 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+
:*[http://tinread.bvau.ro/opac/authority/27016 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
  
 
== Surse ==
 
== Surse ==

Revision as of 07:51, 17 April 2022

Profesor, publicist
"Istoria de o parte, practica zilnică de altă parte, ne arată la ce resultate duc popoare isolările, fie ele de orice natură şi făcute cu orice scop".
Autograf Ioan Cetăţianu
Ioan Cetăţianu - profesor, publicist

Prezentare

Discipol al revoluţionarului transilvănean de la 1848, Timotei Cipariu, reprezentant al curentului latinist, Ioan Cetăţianu a fost primul profesor şi director al Gimnaziului din Galaţi, devenit apoi Liceul „Vasile Alecsandri”, pe care l-a fondat şi condus neîntrerupt timp de 23 de ani.
Cu numele complet Cetăţianu de Săcele, blazon atribuit în urma unei diplome de înnobilare dată de prinţul Rákóczi în 1637, Ioan Cetăţianu (bunicul dinspre mamă al scriitorilor Vasile şi Horia Lovinescu) a îmbrăţişat profesia de dascăl locuind mai întâi la Bucureşti, apoi la Ploieşti şi Galaţi.
Latinistul era entuziast, generos, iubitor de carte, la fel ca maeştrii săi ardeleni. Era iubit de elevi care îl preţuiau ca pe un tată şi respectat de profesori, „era cel mai cult dintre toţi, mai bun, mai blând şi mai delicat, rob al muncii şi al datoriei, profesor conştiincios şi corect, român verde şi simţitor, om afabil şi îndatoritor”.
Dascăl şi autor de manuale şcolare, dar şi publicist şi traducător, Ioan Cetăţianu s-a dăruit cu trup şi suflet profesiei cu care şi-a confundat întreaga viaţă, fiind un exemplu de pasiune şi abnegaţie.
Bustul din faţa Liceului „Vasile Alecsandri”, omagiu postum, aminteşte contemporanilor de „omul modest, retras din viaţa zgomotoasă ca mărgăritarul din fundul mării, care n-a râvnit la onoruri lumeşti, a muncit o viaţă întreagă închinată şcolii româneşti...”.

Biografie

Data şi locul naşterii: 16 iulie 1840, sat Subcetate, comuna Sântămăria-Orlea, jud. Hunedoara
Data şi locul decesului: 30 noiembrie 1898, Galaţi
Studii:
  • Şcoala primară din Subcetatea;
  • Liceul din Blaj (1859);
  • Institutul „Sf. Ana” din Viena, specialitatea filosofie - pedagogie (1863).
Activitate socio-profesională:
  • în anii studenţiei a semnat, împreună cu alţi 36 de studenţi, „Scrisoarea junimii române din Viena din 26 oct. 1860 către Mihail Kogălniceanu”, manifest naţional, prin care tinerii români salutau inaugurarea Universităţii din Iaşi la 1860;
  • a lucrat în cadrul redacţiei „Monitorului Oficial” din Bucureşti (1864-1866);
  • profesor la Liceul din Ploieşti (1866-1867);
  • a predat cursuri duminicale la Şcoala Comercială „Alexandru Ioan I” şi la şcolile elementare din Galaţi, în cadrul cursurilor de alfabetizare ale populaţiei iniţiate de „Societatea pentru învăţătura poporului” (1868);
  • revizor la Tecuci;
  • primul director şi profesor de limba română al Gimnaziului din Galaţi (înfiinţat la 7 noiembrie 1867 şi devenit Liceul „Vasile Alecsandri” în 1887); a fixat deschiderea cursurilor liceului la 26 noiembrie 1867; a condus liceul până la 15 martie 1890;
  • a făcut primele demersuri către Ministerul Instrucţiunii Publice pentru înfiinţarea cursului superior al Gimnaziului din Galaţi (într-un raport din 6 iul. 1872);
  • la insistenţele sale, Gimnaziul teoretic de băieţi din Galaţi a obţinut fondurile necesare construcţiei unui local propriu, realizat între anii la iniţiativa sa şi a primarului Gheorghe P. Mantu s-a înfiinţat, la 1 oct. 1878, Şcoala secundară de fete din Galaţi, unde a profesat în perioada 1878-1889;
  • aparţinea, împreună cu D.V. Cerchez şi Al. Nicolescu, asociaţiei de profesori care a întemeiat Institutul „C. Negri” la 2 septembrie 1883 şi pe care l-a condus în perioada septembrie 1892-1895;
  • profesor timp de 29 de ani la Institutul „Notre Dame de Sion”, predând limba română şi istoria până la sfârşitul vieţii;
  • s-a pensionat la 1 octombrie 1895;
  • predat limba română şi latină, istoria şi geografia, retorica şi filosofia;
  • a introdus predarea istoriei şi limbii române la Şcoala de marină din Galaţi;
  • a fost unul dintre pionierii legislaţiei şcolare în România, anticipând alături de alţi dascăli, marea reformă a lui Spiru Haret;
  • a propus şi a reuşit să introducă în legislaţia şcolară ca limită minimă de admitere nota 6, stimulând prin aceasta interesul pentru învăţătură;
  • a participat la polemicile pentru elaborarea unui sistem ortografic naţional;
  • a redactat manuale şcolare, a publicat numeroase articole de critică literară şi de gramatica limbii române.
Afiliere:
  • vicepreşedinte al Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român - secţiunea judeţului Covurlui, constituită la 11 decembrie 1866;
  • membru al Societăţii „Liberatorul”, societate înfiinţată de Macedonski pentru a asigura existenţa revistei cu acelaşi nume, societate care avea filială şi la Galaţi (1882);
  • primul preşedinte al Societăţii Corpului Didactic din judeţul Covurlui (secţie a „Societăţii Corpului Didactic din România”) (1883).
Colaborări la publicaţii: Delfinul (1878), Vocea Covurluiului, Poşta, Galaţii, Covurluiul, Dunărea de Jos.

Fişier de autoritate

Surse

  • TOPORAŞ, CAMELIA; IRIMIA, ROCSANA; BADEA, OTILIA; BUTE, MIHAELA. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.
A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z