Difference between revisions of "Ioan Simion Mărculescu"

(Fişier de autoritate)
Line 78: Line 78:
  
 
== Fişier de autoritate ==
 
== Fişier de autoritate ==
:[http://193.231.136.4/opac/authority/91829 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+
:[http://tinread.bvau.ro/opac/authority/91829 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
  
 
== Surse ==
 
== Surse ==

Revision as of 05:34, 4 May 2022

Artist plastic, scenograf, fotograf


"... cel mai important lucru în viață este pasiunea. Pasiunea înseamnă să trăiești. Iar dacă pasiune nu există, atunci nu are rost să trăiești. Adevărata creație este, de fapt, să plonjezi într-un necunoscut pe care să-l recreezi. "
Simion autogr.png
Ioan Simion Mărculescu - artist plastic, scenograf, fotograf
Eternul feminin în viziunea lui Ioan Simion Mărculescu
Ioan Simion Mărculescu alături de lucrări ale sale din tinereţe

Prezentare

Personalitate proeminentă, cu puternice rezonanțe în lumea artelor vizuale, Ioan Simion Mărculescu este unul dintre artiştii români contemporani a cărui activitate efervescentă s-a remarcat cu precădere în domeniul picturii şi sculpturii, arta fotografică, muzeografia şi scenografia fiind alte zone artistice în care spiritul său creator şi-a descoperit valenţe.
S-a născut în anul 1943, într-o familie de intelectuali, la Cernăuți, „aproape în tren” după cum îi plăcea artistului să afirme, fiind profund legat de părinţii săi, despre a căror bejenie povestea adesea. Tatăl său, medic chirurg, participant la cel de-Al Doilea Război Mondial, împreună cu soţia şi copilul s-au refugiat în anul 1944 la Oradea, acolo unde au trebuit să ia viaţa de la capăt. Convingerile monarhiste ale tatălui au fost sancţionate drastic de regimul comunist prin repartizarea acestuia ca medic în sate îndepărtate, în Munţii Apuseni, fiind cel mai adesea departe de familia sa. Ca urmare, educația viitorului artist a purtat în mare măsură amprenta mamei, profesoară de desen, care i-a încurajat înclinația spre artă, manifestată încă din clasele gimnaziale. Inteligent și studios, Ioan Simion Mărculescu a urmat Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea, secţia de matematică-fizică, pregătindu-se să urmeze, asemenea tatălui, facultatea de medicină. Tânărul visător, cu prea puțini prieteni și neinteresat de sport, şi-a schimbat brusc opţiunile în ultima clasă de liceu, hotărându-se să abandoneze ştiinţele exacte în favoarea artelor plastice.
A intrat la Institutul de Arte Plastice din Cluj după un an de pregătire intensă, dovedindu-se un student eminent, fiind singurul din an care a terminat cu diplomă roşie, echivalentul de astăzi al titlului „magna cum laude”. Considerat în studenție etalonul perfect al artistului, la care se raportau mulți dintre colegii săi, Ioan Simion Mărculescu a ales ca la terminarea studiilor universitare să vină la Galați, ca muzeograf, fiind atras de nou deschisul Muzeu de Artă Contemporană Românească, primul de acest fel din ţară.
Deși nu era legat prin naştere de Galați, Ioan Simion Mărculescu s-a integrat imediat în atmosfera creatoare a oraşului de la Dunăre, despre care afirma: „ceea ce a caracterizat dintotdeauna viaţa spirituală a Galaţiului a fost libertatea”. Libertatea şi spiritul voluntar au fost elemente definitorii ale personalităţii artistului, ce i-au atras adesea pe tinerii artiști, care l-au perceput ca pe un mentor, în timp ce pentru alţii l-au transformat într-o persoană incomodă.
Ca muzeograf, Ioan Simion Mărculescu s-a aplecat asupra studiului organizării expunerii artei contemporane româneşti la nivel muzeistic, aplicată în organizarea expoziţiilor permanente sau temporare ale instituţiei de artă gălăţene sau valorificată în prezentările susţinute în cadrul simpozioanelor de specialitate.
A acordat o importanță deosebită promovării culturii artistice, susținând dezvoltarea artei românești contemporane şi introducerea unor noi elemente în expoziţiile organizate precum instalaţii, artă ambientală, design sau artă fotografică. A surprins permanent prin proiectele sale artistice, atât muzeografice, cât şi arhitecturale, unul dintre acestea fiind cel referitor la schimbarea imaginii spațiilor citadine printr-o nouă cromatică, prin reamenajarea unor zone şi a unor clădiri.
Studiind mişcarea...
Artistul plastic Ioan Simion Mărculescu a fost remarcat încă de la prima expoziţie personală, inaugurată alături de Ingo Glass în holul Teatrului Dramatic din Galaţi, fiind apreciat pentru „compoziții de tip constructivist, pentru ca foarte rapid să se orienteze către pop-art, tendinţă ce a marcat o zonă semnificativă a artei româneşti în anii ’60. A fost perioada cea mai definitorie pentru personalitatea sa şi în acelaşi timp a fost orientarea care l-a adus în atenţia criticii de specialitate.
Urmărind evoluţia în timp a artistului şi direcțiile abordate de-a lungul vremii, artista Angela Tomaselli remarca „stilul bine conturat, recognoscibil” al compoziţiilor de început, urmate de „subiecte inspirate din lumea muzicală, mai ales din jazz... în care dominau culorile roşu, negru, gri, alb - în contraste puternice, cu un desen sigur, cu trăsături accentuate” şi de „lucrări abstracte, foarte geometrizate” sau surprinzătoarea „compoziție de mari dimensiuni în care personajele principale erau ziariștii Lică Rugină și Radu Macovei, prietenii și susținătorii artiștilor din acea perioadă” admirată pentru „ingeniozitatea și originalitatea compoziției, foarte profesionist realizată, amintind, într-o oarecare măsură, de admirația lui pentru pictura americană realistă (Rauschenberg, mai ales)”.
Opera sa plastică, rod al unei munci susținute, plină de pasiune, demonstrează că SIM a rămas fidel de-a lungul anilor marilor sale teme: jazzul cu formațiile și interpreții săi, civilizația automobilistică, viața citadină și oamenii, portretul și nudul feminin, teme pe care le-a explorat şi aprofundat pe parcursul evoluţiei sale artistice.
Dincolo de pictură, Ioan Simion Mărculescu a fost un pasionat fotograf și colecționar de aparate foto, transpunând adesea simţul său artistic în compoziţii novatoare, prin integrarea fragmentelor fotografice sau reclamelor în arta sa: „Un fenomen plastic, care este un limbaj atât de direct, nu are nevoie de traducere. Relația care se stabilește între imagini, care este, poate, cea mai directă comunicare între oameni, mi se pare că trebuie să primeze şi atunci nu are nevoie de explicații”. Frecvent în lucrările sale apar figurile unor cunoscuți cântăreți (Ella Fitzgerald, Tina Turner, Louis Armstrong), fragmente de mașini, semne de circulație, instrumente muzicale sau fragmente umane supradimensionate.
Instantaneele surprinse de aparatul fotografului Ioan Simion Mărculescu, mărturii inestimabile peste timp, ilustrează importante albume monografice ale Galațiului din perioada 1997-1999, iar desenele sale pot fi descoperite, de-a lungul anilor, în diverse publicații periodice locale şi naţionale.
În ceea ce priveşte activitatea de scenograf, în calitate de colaborator al teatrelor gălăţene sau de angajat al Teatrului Muzical din Galaţi, Ioan Simion Mărculescu a contribuit din plin la cultivarea gustului spectatorilor, apropiindu-i de frumosul artistic prin numeroasele schițe de decor de scenă și proiecte de costume realizate pentru opere, operete, spectacole de revistă şi de balet, fiecare în parte reprezentând în sine o operă de artă. Prima realizare a tânărului scenograf a fost pentru scena Teatrului Muzical din Galaţi, în 1969, când a realizat decorurile și costumele pentru spectacolul „O noapte furtunoasă” de Paul Constantinescu, colaborare care a reprezentat și primul succes, urmat de numeroase alte spectacole pentru care a realizat scenografii și costume în perfectă consonanță cu particularitățile fiecărei lucrări.
Costume imaginate de Ioan Simion Mărculescu pentru spectacolele Teatrului Muzical din Galaţi
Ca profesor la Şcoala de Arte şi la Colegiul Universitar Studium din Galaţi, Ioan Simion Mărculescu s-a implicat în descoperirea, îndrumarea și formarea tinerelor talente, în evoluţia noilor artişti şi „a militat pentru libertatea reală a exprimării elevilor şi studenţilor, a fost inamicul declarat al spiritului de imitaţie, virtuozităţii ieftine, pozei, extravaganţei stilistice, încurajând cu afecţiune demersurile estetice ale celor care tind spre lirism elevat, hrănit de un intelectualism sever, lipsit însă de ostentaţie.
Prin tot ce a întreprins în relaţiile cu elevii, publicul, şi semenii săi a fost promotorul tenace a unei atitudini critice, interesate în organizarea viitorului, nu doar de conservarea trecutului”.
Prezență plurivalentă în cele mai diverse domenii de activitate artistică, Ioan Simion Mărculescu a fost o personalitate efervescentă, vie şi luminoasă care îşi mai revarsă încă lumina spre cei care au privilegiul de a-i deţine lucrările sau spre vizitatorii galeriilor sau muzeelor de artă care le au incluse în colecţii. După trecerea sa în nefiinţă, o sală a Muzeului de Artă din Galaţi a primit numele său, în timp ce expozițiile organizate în memoria sa prilejuiesc reîntâlnirea cu opera artistului gălăţean şi oferă noilor generaţii ocazia de a face cunoştinţă cu personalitatea sa expresivă.
Calităţile profund umane, generozitatea, nobleţea, imensa bucurie de a transmite sentimente şi trăiri sunt doar câteva dintre trăsăturile care reconstituie profilul artistului complet care a fost Ioan Simion Mărculescu şi care se înscrie atât ca unul dintre reprezentanţii de seamă ai artei contemporane româneşti, cât şi ca un nume emblematic al Galațiului, fără de care viața culturală şi artistică a oraşului de la Dunăre ar fi fost mult mai săracă.

Biografie

Data şi locul naşterii: 12 ianuarie 1943, Cernăuţi
Data şi locul decesului: 9 aprilie 2001, Bucureşti[1]
Studii:
  • Școala Primară Nr. 17 din Oradea (1949-1953);
  • Liceul „Emanuil Gojdu”30 din Oradea, secţia matematica-fizică (1953-1960);
  • Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, secţia Pictură (1961-1967);
  • a urmat Şcoala militară de ofiţeri în rezervă din Bacău, obținând gradul de sublocotenent (1967);
  • cursuri de perfecţionare în muzeologie şi scenografie.
Activitate socio-profesională:
  • îndrumător stagiar (din 16 febr. 1968) şi apoi muzeograf la Muzeul de Artă Românească Modernă şi Contemporană din Galaţi (1968-1973);
  • ca muzeograf a susţinut mai multe conferinţe și a participat la simpozioane de istoria artelor, artă românească, universală şi contemporană;
  • a fost prezent cu trei lucrări la Expoziția interjudețeană de artă plastică (1968);
  • a participat la expozițiile județene anuale şi interjudeţene de artă plastică (din 1968);
  • a participat cu lucrări la numeroase expoziţii naţionale: Bienala de pictură şi sculptură (1968, 1970), Expoziţia bienală a tinerilor plasticieni (Bucureşti, 1969), Bienala artelor plastice (Bucureşti, 1978, 1980);
  • a realizat scenografia spectacolului „O noapte furtunoasă” de Paul Constantinescu la Teatrul Muzical din Galați (febr. 1969);
  • a participat cu lucrări şi a făcut parte din juriu la numeroase saloane şi expoziţii ale membrilor Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Galaţi;
  • a realizat costume pentru numeroase spectacole;
  • pictor scenograf la Teatrul Muzical „Nae Leonard” din Galaţi (1974-1990);
  • profesor de pictură la Şcoala Populară de Arte (1984-1989) şi Colegiul Universitar „Studium” din Galaţi (1994-2001);
  • a fost director la Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi (1990-2001);
  • a pregătit și a prezentat mai multe spectacole de modă, printre care cel al creatoarei Anca Mocanu (1993);
  • a participat la tabere de creaţie din țară și din străinătate (Bulgaria, Polonia, Italia, Franţa);
  • a realizat grafică publicitară şi ilustraţii pentru reviste, cărți și afișe;
  • a colaborat cu grafică şi desene în presa locală şi naţională;
  • a făcut parte, împreună cu Paul Dumitrescu, Iulian Bostan, Petre Chiva şi Ion Moraru, din colegiul de redacţie al revistei umoristice Păstorel;
  • a colaborat cu articole despre artă și cronici plastice în publicațiile locale;
  • a creat scenografii35, costume, programe de spectacol, afișe pentru instituțiile de cultură gălăţene şi pentru diverse spectacole festive;
  • ca membru al Grupului „Axa”, a participat la toate expozițiile acestuia;
  • a fost prezent cu lucrări la expoziţia „Trei filiale dunărene” de la Sala „Apollo” din Bucureşti (iun. 1996);
  • a fost autorul fotografiilor şi concepţiei grafice a albumelor monografice ale Galaţiului apărute după Revoluţia din 1989 (1997,1998, 1999);
  • a realizat scenografia şi costumele spectacolelor estivale Vraja mării (Eforie Nord) şi Hanul piraţilor (Mamaia);
  • lucrările sale se află în colecţiile muzeelor din ţară şi din străinătate;
  • are numeroase lucrări în colecţii particulare din: Anglia (Londra), Australia (Melbourne), Germania (Berlin, München), Italia (Roma, Geneva, Parma), Israel (Tel Aviv), Bulgaria (Sofia), Canada, Franţa (Paris, Nisa), Spania (Barcelona, Madrid), Ucraina (Odessa), Guadelupa, Polonia.
Afiliere:
  • membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România - Filiala Galaţi, secţia pictură (29 mai 1970);
  • președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România - Filiala Galați;
  • membru fondator al Clubului Rotary - Filiala Galaţi;
  • membru fondator al grupării artistice AXA (1995).[2]

Note

  1. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Galaţi, la 12 aprilie 2001.
  2. Grupul AXA avea la înfiinţare următoarea componenţă: Gheorghe Andreescu, Jana Andreescu, Sergiu Dumitrescu, Tudor Ioan, Ioan Simion Mărculescu, Gheorghe Miron, David Sava, Anca Tofan.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Tena Bezman, Otilia Badea. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2016, Galaţi, Axis Libri, 2017.

Resurse electronice

  • Ioan Simion Mărculescu : [fişă biobibliografică]. În: Catalogul Colecţiilor de Artă [online]. Bucureşti: Daim, 2006, p. 66-67 : portr., reprod. [citat 30 ianuarie 2017]. Disponibil în Internet: [1]
  • Mamzelle Nitouche - operetă în trei acte (patru tablouri). În: Premiere muzicale şi coregrafice după 1990 [online]. [citat 27 februarie 2017]. Disponibil în Internet: [2]
  • STOICA, CORNELIU. Dicţionar - Artişti plastici gălăţeni (69) : Mărculescu, Ioan Simion – pictor. În: Dunărea de Jos [online], an. 12, nr. 131, ian. 2013, p. 44-45 : fotogr. [citat 30 ianuarie 2017]. Disponibil în Internet:[3]
  • Idem. Ioan Simion Mărculescu – 70. În: Gălățeni.net [online], 13 ian. 2013 : fotogr. [citat 30 ianuarie 2017]. Disponibil în Internet: [4]
  • Zâna păpuşilor [=Die Puppenfee] - balet într-un act (un tablou). Muzica de Karl Amadeus Hartman, Hasreiter şi Joseph von Bayer. În: Premiere muzicale şi coregrafice după 1990 [online]. [citat 27 februarie 2017]. Disponibil în Internet:[5]

Referințe

  • Gheorghe Miron: Libertatea pe care o dădea artiştilor în actul creaţiei era atât de benefică încât, când îţi spunea: fă ce vrei tu, îţi mai creştea o pereche de aripi. Cred că asta l-a definit pe marele Mărculescu. Dumnealui crescuse într-un spaţiu neîngrădit, nu a fost supus niciodată. Domnul Mărculescu nu s-a lăsat prins vreodată. […] cred că a fost un deschizător de drumuri, atât în artă, cât şi în comportament. Orice îi cereau artiştii, răspunsul său era invariabil: da. Acestor oameni, care îţi dau siguranţa că nu se vor dezice niciodată de tine, cum poţi să le spui? Cum poţi să-i cuprinzi în definiţii? Cred că oameni ca el se nasc foarte rar. Sunt hărăziţi de Dumnezeu să lase urme adânci pe acolo pe unde trec.
  • Mariana Tomozei Cocoş: Ioan Simion Mărculescu îşi diversifică preocupările, abordând adesea, în special în expoziţiile organizate cu grupul Axa, instalaţia, asamblajul etc. Din perspectiva timpului, lucrările lui I. S. Mărculescu realizate în acest context sunt mai puţin neaşteptate, dacă-l luăm ca termen de comparaţie pe el însuşi, propria sa structură. Ele par oarecum fireşti în acel amestec care-i definea lumea interioară: nonconformism, cult al modernităţii dar şi ataşament pentru valorile perene ale plasticii. În ultimii ani artistul reia elaborări ale spaţiului pictural în dominantă abstractă, cu pensulaţie gestualistă, dezvoltând un simţ al ritmului ce capătă valori cinetice sau sonore. Culoarea, element esenţial al picturii sale, accentuează această impresie de dinamism prin contrastele puternice, tonalităţile majore de roşuri şi negruri vibrante, albastruri învecinate cu verzuri reci, brunuri şi galbenuri adânci. Ultima perioadă de creaţie a lui Ioan Simion Mărculescu exprimă voinţa de a contura un univers conceptualizat şi de a dezvolta zone ale inventivităţii plastice existente ca potenţialitate în etapele sale anterioare.
  • Maria Magdalena Crişan: Pictura lui ne aduce în contact direct cu universul vizibil, cu imagini semnificative pentru spiritul epocii, cu elemente ale civilizaţiei contemporane. Fascinat de performanţele tehnice, în general de ceea ce probează spiritul de inventivitate, tablourile lui sunt fotograme ale unei realităţi ce se conturează pregnant. […] Un element caracteristic al lucrărilor sale îl reprezintă mişcarea, acţiunea, lumea febrilă surprinsă ca eveniment, ca atitudine. Conştient, el preia din realitate elementul artificial, creat şi impus în teritoriul vizualului. Motivele sale rămân în zona obişnuitului, a imaginii aparent perimate prin frecvenţa repetării, dar pe care artistul nu ezită să o amplifice prin repetiţii. Şi oamenii din pictura sa sunt cei întâlniţi pe stradă. Această modalitate de a asambla imagini, uneori contrastante, creează un univers plin de personalitate care impune privitorului.
A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z