Ion Dongorozi

Revision as of 09:03, 17 April 2022 by Camelia (talk | contribs) (Fişier de autoritate)

Scriitor, profesor

„... Experienţa de viaţă îţi furnizează adevăratul material faptic, fără de care nu poate exista literatură adevărată”.
„Sunt tradiţionalist şi încă din cei mai convinşi. Produsele moderniste, când nu sunt ignorate complet aparţin cel mult unei minorităţi de cititori. Am convingerea că marea masă a publicului a rămas tot tradiţionalistă, având rădăcini adânci înfipte în trecut.
Autograf Ion Dongorozi
Ion Dongorozi - scriitor, profesor

Prezentare

Scriitor prolific, remarcat de George Călinescu pentru stilul volubil şi „prea familiar”, Ion Dongorozi s-a remarcat îndeosebi prin proza scurtă satirică, dar nu a ocolit nici romanul, declarându-se permanent un adept al tradiţionalismului care dăinuie în timp, considerat a fi o caracteristică principală a poporului român.
Ion Dongorozi a părăsit devreme plaiurile natale ale Tecuciului, cariera didactică ducându-l spre Craiova, unde şi-a desfăşurat mare parte a activităţii sale pedagogice. Memorabilă şi fascinantă, prestaţia profesorului de geografie Dongorozi care deschidea noi orizonturi învăţăceilor săi, este evocată cu căldură în memoriile sale de istoricul şi criticul de artă Barbu Brezianu.
Amabilitatea rece pe care o afişa şi faţă de cei mai apropiaţi prieteni era completată de o remarcabilă eleganţă vestimentară, Radu Gyr caracterizându-l drept o fire austeră şi închisă în sine care „se dăruia, însă, întru totul, pasiunii sale scriitoriceşti.” În scrierile sale, într-o frumoasă limbă moldovenească, Dongorozi portretizează caractere şi dezvăluie scene din viaţa de provincie confirmând talentul de analist al sufletului omenesc şi de evocator al realităţilor vieţii.
Legătura de suflet cu târgul moldovenesc în care văzuse lumina zilei şi-a păstrat-o de-a lungul întregii vieţi, în opera sa putând fi descoperite descrieri ale plaiurilor natale ale Tecuciului sau reconstituite fragmente din Galaţiul de altădată: „case chipeşe, trădând belşug şi gust”, „străzi mari, curate.. străjuite de tei bătrâni în floare”, „hotelul Metropol cu camere multe şi luxoase” sau „faimosul restaurant Suré... vestit prin rarităţile sale şi tariful ridicat”.
Abil mânuitor al condeiului, om de cultură care a dat noi valenţe activităţii Teatrului Naţional din Craiova în scurta perioadă în care i-a fost director, întemeietor de reviste, profesor, Ion Dongorozi rămâne un reprezentant de seamă al culturii române.

Biografie

Data şi locul naşterii: 4 ianuarie 1894, Tecuci, jud. Galaţi
Data şi locul decesului: 19 mai 1975, Bucureşti
Studii:
  • Şcoala Primară nr. 1 din Tecuci;
  • Gimnaziul „D.A. Sturdza” Tecuci (1905-1909);
  • Liceul „Vasile Alecsandri” Galaţi (1909-1913);
  • Universitatea Bucureşti - Facultatea de Litere şi Filozofie (secţia filozofie – geografie);
  • Seminarul Pedagogic Universitar Bucureşti (promoţia 1918).
Activitate socio-profesională:
  • profesor de filosofie şi geografie în Craiova la Liceul de băieţi (actual Colegiul „N. Bălcescu”), Colegiul Naţional „Carol I” şi Liceul Militar „D.A. Sturdza” şi în Bucureşti (din 1919 până în 1954, când se pensionează);
  • autor de manuale şcolare, în colaborare cu Simion Mehedinţi;
  • director al Teatrului Naţional Craiova, unde realizează un amplu program artistic şi cultural (1926-1927);
  • sub egida Teatrului Naţional din Craiova a organizat spectacole de duminică în şcoli, penitenciare şi cazărmi, a reactivat şezătorile literar artistice şi a organizat o serie de conferinţe cu personalităţi culturale de prestigiu (Nicolae Iorga, Tudor Vianu, George Marincu, Tudor Arghezi ş.a.);
  • la 26 sept. 1926 inaugurează Teatrul de cartier pentru atragerea publicului din periferii;
  • întreprinde dese turnee în toată Oltenia şi în alte zone ale ţării, în timpul scurtei sale conduceri fiind puse în scenă piesele Henric al IV-lea, Aşa e (dacă vi se pare), Richard al III-lea, Şcoala femeilor, Poil de Carotte, Strigoii;
  • prefect al judeţului Caraş, în timpului guvernului Nicolae Iorga (1931-1932);
  • a înfiinţat, la Oraviţa, revista Vatra Banatului (1932);
  • consilier în Ministerul Educaţiei;
  • fondator şi ideolog al publicaţiilor Foaia pentru popor (1921-1922), Vatra Banatului, Vatra (cu C. S. Făgeţel şi Al. C. Calotescu-Neicu) (1929-1930), Năzuinţa (cu Elena Farago) (1922-1929);
  • a editat, ajutat de câţiva profesori, revista Şcoala secundară (1930, 1931);
  • a publicat numeroase articole pe teme de pedagogie şi învăţământ;
  • a tradus din scriitorii ruşi L. Davâdov şi Boris Galin;
  • a refuzat Premiul Societăţii Scriitorilor Români.
Afiliere: membru al Societăţii Scriitorilor Români (1936).
Debut:
  • publicistic (în perioada studiilor liceale): cu un articol în colaborare cu colegul său de clasă, Pamfil Şeicaru, în periodicul Foi veştede, an. 2, nr. 1-3, ian.-mart. 1912, dedicat memoriei lui Ştefan Petică;
  • publicistic: în revistele Duminica poporului şi Convorbiri literare, după primul război mondial.
Colaborări la publicaţii: Adevărul literar şi artistic, Arhivele Olteniei, Cele trei Crişuri, Convorbiri literare, Duminica poporului, Flamura (Craiova), Foaia pentru popor, Gazeta literară (1958), Gazeta şcoalei, Gândul nostru (Iaşi), Năzuinţa, Rampa, Ramuri, Scrisul românesc, Şcoala secundară, Universul literar, Vatra (Craiova), Vatra Banatului,ş.a.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

  • Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2009, Galaţi, Axis Libri, 2010.

Referinţe

  • Radu Gyr: „Ion Dongorozi era un bărbat solemn şi distins.. cu o remarcabilă eleganţă vestimentară, cu voce rară şi sacadată, căreia stăruia să-i imprime un accent moldovenesc şu un ton oarecum afectat. ... Sever şi distant ca profesor, amabil de reţinut în relaţiile sale cu colegii şi intelectualii oraşului, auster şi claustrat în sine, Ion Dongorozi se dăruia, însă, întru totul, pasiunii sale sciitoriceşti.”
  • Ion Valerian: „D-l Ion Dongorozi este moldovean de prin ţinuturile unde am copilărit şi eu. Poate de aceea m'am simţit atât de apropiat de eroii descrişi de D-sa.”
A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z