Difference between revisions of "Ionel Fernic"

Revision as of 15:52, 6 June 2013

„Cheia fericirii am găsit-o în această simplă frază: să ai tot ce vrei şi să mai doreşti încă ceva.”

Prezentare

thumbthumb [[Imagine:Img 00141.jpg|thumb|Ionel Fernic şi Smaranda Brăescu lângă avionul acesteia (23 martie 1938) Colecţia G-ral Neculai Staicu-Buciumeni http://www.bvau.ro/expozitie/smarandaBraescu/pages/IMG_0001-1%20%2813%29.html]]

Personalitate complexă, cunoscut mai ales datorită romanţelor şi tangourilor sale, Ionel Fernic a fost deopotrivă prozator, traducător, ziarist, epigramist, prelucrător de folclor, compozitor, şef de orchestră, profesor de vioară, actor, pianist, cântăreţ bisericesc şi aviator. A fost, după aprecierea unora, creatorul muzicii uşoare româneşti şi deschizător de pârtie pentru mulţi compozitori români.

Într-o perioadă când muzica uşoară venea din apus, Fernic a apărut, cel dintâi, să-şi aştearnă pe clape aleanul sufletului de permanent îndrăgostit. Trubadur al zărilor albastre, compozitor de mare talent şi pasionat aviator şi paraşutist, Ionel Fernic a fost acela care a încântat inimile multora cu muzica şi zborurile sale. Din oraşul natal a adunat în suflet fascinantul cântec al valurilor bătrânului Danubiu. Plecat din Galaţi la Ploieşti pentru o vreme, iar mai apoi în Capitală, „la luptă crâncenă cu viaţa”, cum îi plăcea să spună, Fernic îşi urmează dorinţa „de a se descătuşa de tăriile pământului, de a-şi găsi suprema fericire în înaltul nepătruns al azurului”.

Și-a uimit profesorii de zbor, câştigându-şi în timp record galoanele de as al înălţimilor, de temerar pilot şi paraşutist, distins pentru meritele sale cu „Virtutea aeronautică”. Mari interpreţi de muzică i-au recunoscut sensibilitatea sufletească şi talentul cu care s-a născut şi pe care l-a cultivat, muncind fără oprire.

Biografie

Data şi locul naşterii: 29 mai 1901, Târgovişte

Data şi locul decesului: 22 iulie 1938, comuna Doroteia, judeţul Câmpulung (Suceava)[1]

Studii:

• Școala primară la Turnu-Măgurele şi Craiova (1895-1899);
• Liceul "Sf. Sava" din Bucureşti (1899-1900; 1902-1903);
• Liceul "Carol I" din Craiova (1900-1902);
• Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică Bucureşti (1899-1900; 1904-1907);
• Facultatea de Medicină din Bucureşti (1907-1916).

Titluri ştiinţifice: doctor în medicină şi chirurgie cu teza "Citoarhitectonica lobului frontal" (Bucureşti, 1916).

Activitate socio-profesională:

• la absolvire a fost angajat în Orchestra de Cameră a Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor (devenită Orchestra Filarmonică), dirijată de Grigoraş Dinicu;
• extern al Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti (1909-1912);
• numit preparator (1910) şi apoi prosector (1911) la Catedra de anatomie a Institului de Anatomie din Bucureşti;
• medic intern al Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti (1 mart. 1912 - 28 febr. 1916);
• medic militar (căpitan în rezervă) pe front (în Moldova), în perioada Primului Război Mondial (16 aug. 1916 - 31 mai 1918);
• medic secundar provizoriu al Eforiei Spitalelor (16 oct. - 16 nov. 1918) apoi, până la 1 aug. 1919, în Serviciul Medical II din Ospiciul Mărcuţa;
• profesor agregat la Catedra de Anatomie descriptivă şi topografică a Facultăţii de Medicină din Cluj (din 1919);
• a editat revista Clujul medical (1920);
• întemeietor al Filarmonicii din Cluj (1920);
• a făcut parte dintr-o orchestră de cameră (1920);
• profesor titular al Catedrei de anatomie descriptivă şi topografică la Facultatea de Medicină din Cluj (1923-1947);
• profesor de anatomie la Şcoala de Arte Frumoase din Cluj (1928);
• decan (1930-1931) şi prodecan (1931-1932) al Facultăţii de Medicină din Cluj;
• mentor al unui cenaclu literar, creat în 1930 la Cluj și frecventat de Ion Vlasiu, Pavel Dan, Mihai Beniuc, Emil Giurgiuca, Eduard Mezincescu ş.a.
• iniţiator şi editor al revistei Darul vremii (1930) la care au colaborat Nicolae Iorga, Ion Agârbiceanu, Lucian Blaga, Elena Văcărescu, Sextil Puşcariu, Emil Giurgiuca, Ion Breazu, precum şi valoroşi plasticieni ca Pericle Capidan, Catul Bogdan, Romul Ladea, Aurel Ciupe ş.a.
• numit comisar al guvernului pe lângă concesiunea Operei din Cluj, apoi preşedinte al Consiliului de administraţie al Operei Române din Cluj (1933);
• numit director al Operei Române din Cluj (16 apr. 1934 - 1 apr. 1936);
• numit director al Teatrului Naţional din Cluj (1 apr. 1936 - 1940);
• a fost silit să părăsească conducerea Teatrului Naţional din Cluj şi se refugiază alături de cadrele didactice ale Universității din Cluj la Sibiu, în perioada revizuirii teritoriale impuse de Germania (1940-1944), întorcându-se la Sibiu în 1945;
• a fost ales decan al Facultăţii de Medicină Sibiu (1940);
• a condus seria nouă a revistei Luceafărul, la Sibiu (1941-1945);
• a înfiinţat la Sibiu o orchestră de cameră a studenţilor şi o echipă de teatru (1941);
• în 1947 a fost înlăturat de la catedră şi pensionat;
• şi-a continuat activitatea de cercetare în cadrul laboratorului Catedrei de zoologie din Cluj şi a fost colaborator extern al Institutului de Fiziologie din Bucureşti (1951-1956).

Debut:

• editorial cu volumul "Generalul Frangulea. Nuvele. Cluj, 1925", semnat cu pseudonimul Sylvius Rolando.

Afiliere:

• preşedinte al Societăţii Studenţilor în Medicină din Bucureşti (1914);
• întemeietor şi primul preşedinte al Societăţii Române de Antropologie din Cluj (1933);
• fondator şi primul preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Români din Ardeal (1936);
• membru al Societăţii Scriitorilor Români din Bucureşti (18 mai 1941);
• membru al Societăţii de Biologie şi Societăţii de Antropologie din Paris.

Performanţe:

• primul profesor şi întemeietorul Școlii de anatomie la Facultatea de Medicină din Cluj;
• autorul primului tratat de anatomie umană în limba română (1923).

Performanţe:

• Premiul Academiei Române pentru romanul "Ne leagă pământul" (1927).

Distincţii – Decoraţii:

• medalia "Răsplata muncii pentru învăţământ" (1945).

Colaborări la publicaţii:

• Universul literar, Gândirea, Reacţiunea literară, Gând românesc, Revista Fundaţiilor Regale, Familia, Pagini literare, Plaiuri româneşti, Viaţa românească, Libertatea Ardealului, Luceafărul (Sibiu, 1942-1945) ş.a.

Note:

[1] Corpul neînsufleţit a fost adus la Bucureşti şi incinerat pe 29 iulie la Crematoriul „Şerban Vodă”. Pe 20 iulie 1984 urna funerară a lui Fernic a fost adusă la Cimitirul Ghencea-militar şi depusă în cadrul unei ceremonii în mormântul fostului locotenent-colonel Traian Dumitrescu-Popa, aviator şi recordman internaţional la paraşutism.

Legături externe

Manifestări dedicate lui Victor Papilian la Biblioteca V.A. Urechia

Grigore T Popa şi Victor Papilian între "juriu de onoare" şi polemică

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.