Difference between revisions of "Ionel Fernic"

Revision as of 15:58, 6 June 2013

„Cheia fericirii am găsit-o în această simplă frază: să ai tot ce vrei şi să mai doreşti încă ceva.”

Prezentare

thumbthumb [[Imagine:Img 00141.jpg|thumb|Ionel Fernic şi Smaranda Brăescu lângă avionul acesteia (23 martie 1938) Colecţia G-ral Neculai Staicu-Buciumeni http://www.bvau.ro/expozitie/smarandaBraescu/pages/IMG_0001-1%20%2813%29.html]]

Personalitate complexă, cunoscut mai ales datorită romanţelor şi tangourilor sale, Ionel Fernic a fost deopotrivă prozator, traducător, ziarist, epigramist, prelucrător de folclor, compozitor, şef de orchestră, profesor de vioară, actor, pianist, cântăreţ bisericesc şi aviator. A fost, după aprecierea unora, creatorul muzicii uşoare româneşti şi deschizător de pârtie pentru mulţi compozitori români.

Într-o perioadă când muzica uşoară venea din apus, Fernic a apărut, cel dintâi, să-şi aştearnă pe clape aleanul sufletului de permanent îndrăgostit. Trubadur al zărilor albastre, compozitor de mare talent şi pasionat aviator şi paraşutist, Ionel Fernic a fost acela care a încântat inimile multora cu muzica şi zborurile sale. Din oraşul natal a adunat în suflet fascinantul cântec al valurilor bătrânului Danubiu. Plecat din Galaţi la Ploieşti pentru o vreme, iar mai apoi în Capitală, „la luptă crâncenă cu viaţa”, cum îi plăcea să spună, Fernic îşi urmează dorinţa „de a se descătuşa de tăriile pământului, de a-şi găsi suprema fericire în înaltul nepătruns al azurului”.

Și-a uimit profesorii de zbor, câştigându-şi în timp record galoanele de as al înălţimilor, de temerar pilot şi paraşutist, distins pentru meritele sale cu „Virtutea aeronautică”. Mari interpreţi de muzică i-au recunoscut sensibilitatea sufletească şi talentul cu care s-a născut şi pe care l-a cultivat, muncind fără oprire.

Biografie

Data şi locul naşterii: 29 mai 1901, Târgovişte

Data şi locul decesului: 22 iulie 1938, comuna Doroteia, judeţul Câmpulung (Suceava)[1]

Studii:

• Clasele primare la Şcoala Evanghelică Lutherană din Bucureşti;
• Liceul „Vasile Alecsandri”din Galaţi (1912-1920);
• Studii muzicale la Galaţi cu Theodor Fuchs (pian, teorie-solfegiu, armonie) şi la Bucureşti cu Iosif Paschill (pian, armonie);
• Stagiul militar la Şcoala de ofiţeri în rezervă de infanterie din Ploieşti (1924);
• Studii de artă dramatică la Conservatorul din Bucureşti, cu Ion Soreanu şi Aristide Demetriad (1930);
• Şcoala de pilotaj de la Băneasa (brevet de pilot în 1935).

Activitate socio-profesională:

• actor la Teatrul Naţional din Bucureşti şi în trupele lui Ion Cigalia, Ion Manolescu etc;
• pianist la cinematograful „Modern”din Ploieşti;
• a tradus catrene ale poetului persan Oman Khayyam (1931);
• pilot de aviaţie în Galaţi şi Bucureşti (1936-1938);
• comandant al Şcolii de Aviaţie Civilă a Asociaţiei Române pentru Propaganda Aviaţiei (ARPA) din Cernăuţi (1937-1938);
• a semnat texte de muzică uşoară, reviste şi comedii muzicale;
• fondator al revistei satirice „Să nu te superi că te-njur”;
• a compus peste 400 de romanţe şi tangouri;
• a publicat volumul de schiţe „Misterele din Mizil” (1927), volumul de poezii „Prăpăstii” (1928), precum şi volumul de legende populare „Gruia cel voinic şi Moş Novac, tatăl său”.

Debut:

• editorial cu volumul "Generalul Frangulea. Nuvele. Cluj, 1925", semnat cu pseudonimul Sylvius Rolando.

Afiliere:

• preşedinte al Societăţii Studenţilor în Medicină din Bucureşti (1914);
• întemeietor şi primul preşedinte al Societăţii Române de Antropologie din Cluj (1933);
• fondator şi primul preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Români din Ardeal (1936);
• membru al Societăţii Scriitorilor Români din Bucureşti (18 mai 1941);
• membru al Societăţii de Biologie şi Societăţii de Antropologie din Paris.

Performanţe:

• primul profesor şi întemeietorul Școlii de anatomie la Facultatea de Medicină din Cluj;
• autorul primului tratat de anatomie umană în limba română (1923).

Performanţe:

• Premiul Academiei Române pentru romanul "Ne leagă pământul" (1927).

Distincţii – Decoraţii:

• medalia "Răsplata muncii pentru învăţământ" (1945).

Colaborări la publicaţii:

• Universul literar, Gândirea, Reacţiunea literară, Gând românesc, Revista Fundaţiilor Regale, Familia, Pagini literare, Plaiuri româneşti, Viaţa românească, Libertatea Ardealului, Luceafărul (Sibiu, 1942-1945) ş.a.

Note:

[1] Corpul neînsufleţit a fost adus la Bucureşti şi incinerat pe 29 iulie la Crematoriul „Şerban Vodă”. Pe 20 iulie 1984 urna funerară a lui Fernic a fost adusă la Cimitirul Ghencea-militar şi depusă în cadrul unei ceremonii în mormântul fostului locotenent-colonel Traian Dumitrescu-Popa, aviator şi recordman internaţional la paraşutism.

Legături externe

Manifestări dedicate lui Victor Papilian la Biblioteca V.A. Urechia

Grigore T Popa şi Victor Papilian între "juriu de onoare" şi polemică

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.