Iordan Chimet
Scriitor, scenarist, traducător
- „Cartea mea preferată e Viața. Nu există carte mai mare, mai importantă, pe care să-ți pui numele. Viața trăită ca om liber... Tot ce am putut face cu mijloacele mele... a fost să apăr... ideile de prietenie, loialitate și solidaritate umană pe care lumea copilăriei mele mi le-a înfățișat drept temeiul existenței."
Prezentare
- Veneam dintr-o lume modestă, la locul ei, cu simţul măsurii, dar fermecătoare, de o imensă bunătate, povestea Iordan Chimet[1] despre oraşul în care s-a născut, Galaţiul în care copilărise alături de prietenii săi „muschetari”, „insolitul” scriitor Camil Baciu şi „inocentul sacrificat”, inginerul, scriitorul Gheorghe Ursu. O lume care i-a dat acea înţelegere simplă a vieţii şi a iubirii faţă de aproape care i-a definit existenţa şi creaţia.
- Această figură eterică, evadată dintr-un scenariu fantastic (cum îl percepea Mircea Horia Simionescu) a refuzat pe tot parcursul vieţii să se conformeze vârstei şi constrângerilor societăţii instaurate după 1944, găsind evadarea în scris, într-o literatură suprarealistă, în spaţiul inocenţei şi al libertăţii interioare. A plătit scump această optică, prin marginalizare, dar, în acelaşi timp menţinerea verticalităţii cu orice preţ i-a creat o aură recunoscută atât în ţară, dar mai ales peste hotare, unde a fost apreciat drept un „Don Quijote în lumea lui Chagall”, „un scriitor unic şi greu de găsit în Europa”. Astfel, publicarea în perioada destinderii comuniste a volumului Antologia inocenţei (1972), un adevărat manifest al „nevinovăţiei adulţilor”, a făcut valuri peste hotare, acesta'fiind distins cu Premiul Târgului de Carte de la Los Angeles şi propus de Emil Cioran spre traducere Editurii Gallimard.
- Printre specialii săi prieteni s-au numărat „loialul în prietenie”, gălăţeanul Ovid Crohmălniceanu sau Nicolae Steinhardt, căruia i-a călăuzit paşii în anii de restrişte de după ieşirea din închisoare spre refugiul perfect al mănăstirii Rohia. Peste hotare şi l-a apropiat, prin intermediul „scrisorilor printre gratii”, pe scriitorul german Michael Ende, cucerindu-l cu volumul Închide ochii şi vei vedea Oraşul şi căruia i-a împrumutat „fiica din Imaginaria”, pe Elli pentru o altă aventură, în piesa de teatru Povestea Saltimbancilor.
- Întreaga sa operă confirmă imaginea pe care Iordan Chimet o avea despre poziţia şi rolul scriitorului, acela de a „privi cu ochii limpezi, puri, în jur, pentru a descoperi din nou adevărurile banale, ignorate, risipite şi pierdute mereu, pe care trebuie să le afle, mai devreme sau mai târziu, fiecare generaţie.” Cea mai relevantă descriere a experienţei de viaţă prin care a trecut Iordan Chimet o face el însuşi, într-un fragment de o sensibilitate impresionantă: „De câte ori mă gîndesc la viaţa mea mi-o imaginez ca pe un tot, ca pe o muzică, un râu care curge, un vis, care nu mai poate fi separat în părţi, în vârste, în capitole, ca un roman. Şi dacă ţie dinafară ţi s-ar părea că perioadele de imobilitate la care m-a obligat istoria sunt mai puţin semnificative decât celelalte, eu văd altfel lucrurile. În deceniile în care am trăit ca o plantă, lipsit deci de evenimentele exterioare, au fost prezente evenimentele interioare, revelaţiile, întrebările despre rostul vieţii, dacă merită să fie trăită, dacă nu merită, şi asta am trecut dintr-o vârstă în alta, cu tot bagajul vieţii anterioare. Mă tem deci că nu eu mi-aş putea tăia visul vieţii în felii ca pe un măr.”
Biografie
- Data și locul naşterii: 18 noiembrie 1924, Galați
- Data şi locul decesului: 23 mai 2006, Bucureşti
- Studii:
- Şcoala Primară nr. 6 din Galaţi (1932-1935);
- Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1936-1944);
- Facultatea de Litere şi Filologie a Universităţii din Bucureşti (1944-1949);
- Facultatea de Ştiinţe Juridice a Universităţii din Bucureşti (1950-1954).
- Activitate socio-profesională:
- a condus grupul antinazist al tinerilor contestatari (elevi de liceu) din Galaţi;
- după absolvirea facultăţii, în 1949, a făcut parte, pentru o scurtă perioadă de timp, din corpul profesoral al Liceului „Vasile Alecsandri” din Galaţi în calitate de profesor de limba română;
- în perioada destinderii comuniste a reuşit să publice din literatura de sertar;
- colaborarea la Dreptatea (1947), ziar al opoziţiei, i-a adus ulterior interdicţia de semnătură, până în 1964; în această perioadă, anulează realitatea din jur, plonjând în irealitate şi dând naştere în perioada 1947-1953 lumii fantastice din Închide ochii şi vei vedea Oraşul;
- redactor la revista Gazeta literară (1964-1968);
- a lucrat în cadrul Televiziunii Române (timp de un an), la realizarea unor scenarii pentru copii și filme de desene animate;
- a realizat scenariul şi regia eseurilor pentru televiziune: Baladă în piatră (1966) - difuzat de Interviziune în Europa, Polonia, Anglia, Japonia, Noua Zeelandă și Baladă pentru vechiul drum (1968) - difuzat prin Interviziune în Europa, Polonia și Anglia;
- după 1970 nu a mai fost angajat nicăieri;
- a realizat scenariul filmului Carnavalul, după Fetiţa cu chibrituri a lui Andersen, desen animat realizat de Anima Film în 1972, în regia lui Ion Truică;
- din 1973 a boicotat publicaţiile literare, refuzând să participe la cultul personalităţii, publicând în perioada 1970-1990 doar trei volume de eseuri, percepute în occident drept „superbe acte de libertate”: volumul Eroi, fantome, şoricei (1970) – tradus în Cehoslovacia în 1984, albumul Grafica americană. Un autoportret al Americii (1976), America Latină. Sugestii pentru o galerie sentimentală (1984) – sinteză despre arta contemporană a Americii Latine, unele capitole beneficiind în afara ţării de traduceri în engleză, franceză, spaniolă şi portugheză;
- a tradus în colaborare Poeme de O. Elytis (1980);
- a fost desemnat membru al Juriului Internaţional Neustadt, pentru decernarea premiului de literatură din S.U.A., supranumit „Nobelul american” (1986);
- după 1989 a iniţiat, împreună cu Editura Dacia, un proiect editorial sub titulatura Ieşirea din labirint, în cadrul căruia au apărut Dreptul la memorie în patru volume şi Momentul adevărului;
- în cele două volume apărute sub titulatura Cartea prietenilor mei (primul apărut în 2005 şi cel de-al doilea editat post-mortem) scriitorul a adunat corespondenţa cu prietenii săi de suflet;
- lucrările sale au apărut traduse în alte limbi: Închide ochii şi vei vedea Oraşul – Augen zu und träum mit mir (trad. de Lotte Roth, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1974); Eroi, fantome, şoricei – Hrdinové & Fantomy, Myši (trad. de Eva Strebingerova, Editura Visehrad, Praga, Cehoslovacia, 1984); Închide ochii şi vei vedea Oraşul – Hunyd be a szemed és meglátod a Várost (trad. de Kolozsvári Papp László, Editura Europa, Budapesta, Ungaria, 1990); Lamento pentru peştişorul Balthazar – Exil (trad. în limba germană de Dana Ranga, Editura Universal Dalsi, Bucureşti, 1999).
- Afiliere:
- membru fondator al Asociaţiei „Mihai Eminescu” (din perioada studenției), organizaţie clandestină de apărare a culturii, reţea de salvare a elitelor intelectualităţii româneşti ce acorda ajutor moral şi material victimelor terorii comuniste (1945-1949);
- membru al Uniunii Scriitorilor din România (1970).
- Performanţe: subiectul volumului Închide ochii şi vei vedea Oraşul, tradus în limba germană, îl va inspira pe Michael Ende pentru piesa în versuri Gauklermärchen - Povestea saltimbancilor (cu aceeaşi eroină Elli), transpusă şi în filmul Poveste fără sfârşit.
- Distincţii – Decoraţii:
- pentru scenariul la filmul de animaţie Carnavalul, după Fetiţa cu chibrituri a lui Hans Christian Andersen a fost răsplătit cu: Medalia de Bronz la Festivalul Internaţional de la Barcelona (1972); Menţiunea specială a juriului la Festivalul Internaţional de la Teheran (1972); Medalia de Argint la Bienala de la Veneţia (1973).
- Premii:
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Închide ochii şi vei vedea Oraşul (1970);
- Premiul Târgului de Carte de la Los Angeles, pentru volumul Antologia inocenţei (1974);
- Premiul pentru cea mai bună carte străină tradusă, pentru volumul Eroi, fantome, şoricei, acordat de Uniunea Scriitorilor din Cehoslovacia (Praga, 1984);
- Premiul Fundaţiei „Gheorghe Ursu” pentru antologiile Dreptul la Memorie şi Momentul adevărului (1997);
- Premiul pentru cea mai bună carte străină tradusă în Cehoslovacia pentru Eroi, fantome, şoricei (1984);
- Premiul „Sebastian Costin” al Centrului Cultural din Ierusalim (2000);
- Premiul special al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România (2003).
- Colaborări la publicaţii:
- în ţară: Caietele de Poezie ale Fundaţiilor Regale, Dreptatea (1947), Epigrama, Gazeta literară, Gluma, Revista Fundaţiilor Regale, Revista Româno-Americană (1946-1947), România literară, Secolul XX, Veselia, Vremea;
- în străinătate: Aiolika Grammata (Atena, Grecia), Minimum (Tel Aviv, Israel), Svĕtová literatura (Praga, Cehoslovacia).
Note
- ↑ Pseudonime: Galaţi, Iordan C.; Rossi, Giordano.
Fişier de autoritate
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2009, Galaţi, Axis Libri, 2010.
