Ludovic Feldman
Violonist, compozitor
- "Sunt recunoscător tuturor acelora care au considerat că lucrările mele pot sta onorabil alături de capodoperele universale."
Prezentare
- Artist autentic, violonist, violist şi compozitor, Ludovic Feldman şi-a dedicat viaţa artei sonore, sub cerul unei tulburătoare estetici. Evreu de origine, fiul marelui doctor Solomon Feldman, medic primar al Spitalului Israelit din Galaţi, îi plăcea să spună despre sine: „Sunt român de peste 80 de ani şi evreu de peste 4000 de ani”.
- Cu acest „cavaler al creaţiei”, muzica românească de după al Doilea Război Mondial a înregistrat un caz particular, acesta abordând compoziţia în jurul vârstei de 50 de ani. Viaţa lui Ludovic Feldman, aproape centenară, se împarte aproximativ în două: în prima jumătate el este Interpretul, iar în cea de-a doua jumătate, existenţa sa se confundă cu cea a Compozitorului.
- Marele Enescu a fost cel care l-a încurajat şi sfătuit şi cu care a legat o prietenie spirituală ce a ignorat curgerea timpului. Asupra calităţilor sale s-au pronunţat, pe lângă George Enescu, compozitori remarcabili ca Wilhelm Georg Berger sau Zeno Vancea, Mihail Jora şi George Enescu l-au susţinut şi au intervenit, în momente grele, pentru excepționalul violonist al Filarmonicii din București.
- A fost atras de frumuseţea, bogăţia şi autenticitatea folclorului românesc, ce şi-a pus pecetea asupra întregii sale creaţii, de diverse genuri. A scris cu o rară frenezie până în pragul morţii. Deşi aproape surd în ultima perioadă a vieţii, a continuat să compună partituri de substanţă artistică.
Biografie
- Studii:
- școala primară şi primele cinci clase de liceu la Galaţi;
- studii muzicale cu Dicker şi Otto Brumer (vioară) la Galați (1903-1909);
- Conservatorul din Bucureşti, cu Robert Klenck (vioară) şi Dumitru Georgescu Kiriac (teorie-solfegiu) (1910-1911);
- elev particular al lui František Ondříček, timp de un an (1911);
- a absolvit la „clasa de maeştri” a Neues Wiener Konservatorium din Viena (1913);
- lecţii particulare la București, cu Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), la recomandarea lui George Enescu (1941-1942).
- Activitate socio-profesională:
- s-a reîntors în ţară (1913);
- violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, sub conducerea lui Dimitrie Dinicu (1913-1914);
- a susţinut o serie de concerte în ţară, inclusiv în oraşul natal, Galaţi (17 nov. 1913);
- scutit de serviciul militar, din cauza problemelor medicale, în timpul Primului Război Mondial şi-a ajutat tatăl, dr. Solomon Feldman, la îngrijirea răniţilor;
- a concertat, la Galaţi, în beneficiul familiilor militarilor căzuţi în război (11 iun. 1919);
- prim-violonist şi al doilea concert-maestru al Orchestrei Operei din Zagreb (1925-1926);
- prim-violonist (de multe ori a fost prim concert-maestru) în Orchestra Operei Române din Bucureşti (1926-1940);
- prim-violonist în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti (1927-1940; 1946-1953);
- membru al Cvartetului de coarde „Al. Teodorescu” din Bucureşti (1930-1940);
- a susţinut concerte camerale şi recitaluri ca violonist, participând la programul de inaugurare al Sălii Dalles din Bucureşti, cu „Dublul Concert in re minor” de J. S. Bach (1932);
- a susţinut emisiuni de radio şi televiziune, concerte-lecţii, conferinţe;
- după pensionare (1953) s-a dedicat exclusiv compoziţiei;
- „pensionar de onoare” al Uniunii Compozitorilor (1954);
- membru în comitetul Editurii Muzicale (1957).
- Afiliere:
- membru al Comitetului artistic pentru muzica instrumentală al Societăţii „Filarmonica” din Galaţi (febr. 1921);
- membru al Uniunii Compozitorilor (apare în Dosarul 434/1949, Arhivele Statului Bucureşti, fondul Uniunea Compozitorilor ca membru „foarte activ”);
- membru şi preşedinte al Biroului Secţiei de creaţie pentru muzică simfonică, de cameră şi operă a Uniunii Compozitorilor (1953-1963).
- Distincţii - Decoraţii:
- Ordinul Muncii clasa a III-a (1954);
- Titlul de Maestru Emerit al Artei (1957);
- Ordinul „Meritul cultural" (1969, 1973).
- Premii:
- Laureat al Premiului de compoziţie „George Enescu”: menţiunea I, pentru „Sonata pentru vioară şi pian” şi „Poemul tragic pentru orchestră” (1945); Premiul al III-lea, pentru „Suita pentru trei suflători” (1946);
- Premiul de Stat, clasa a II-a, pentru „Balada pentru vioară şi orchestră” şi „Scene de balet” (1952);
- Premiul de creaţie al Uniunii Compozitorilor: pentru „Variaţiuni simfonice” (1969); „Umbre şi lumini” (28 iun. 1972); „Trei studii de concert pentru cvartet de coarde cu percuţie” (1974); „Piesă de concert pentru orchestră de suflători” (1982);
- Premiul „George Enescu” al Academiei Române pentru lucrarea „Concertino” (1978);
- Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor, pe anul 1984.
- Colaborări la publicaţii: Muzica (articole, note de călătorii, cronici muzicale).
- Debut: concertistic la 11 ani.
Fişier de autoritate
Surse
- TOPORAŞ, CAMELIA; IRIMIA, ROCSANA; BADEA, OTILIA; BUTE, MIHAELA, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.
