Difference between revisions of "Margareta Metaxa"

Line 1: Line 1:
File:Meta.png  
+
<div style="text-align: justify;"> '''''Violonist, compozitor'''''
 +
:::::'''''Sunt recunoscător tuturor acelora care au considerat că lucrările mele pot sta onorabil alături de capodoperele universale.'''''
 +
[[File:Meta.png |thumb|Autograf Margareta Metaxa]]
  
Margareta Metaxa a început studiul muzicii la Galaţi, cu profesorul şi
+
== Prezentare ==
compozitorul gălăţean Teodor Teodorescu, sub a cărui baghetă a cântat
+
:Margareta Metaxa a început studiul muzicii la Galaţi, cu profesorul şi compozitorul gălăţean Teodor Teodorescu, sub a cărui baghetă a cântat în corul municipal al Galaţiului, acolo unde l-a întâlnit şi pe Eugen Metaxa, cel care îi va deveni statornic partener de viaţă.  
în corul municipal al Galaţiului, acolo unde l-a întâlnit şi pe Eugen
+
:Aflată într-o permanentă căutare a oportunităţilor de perfecţionare profesională, Margareta Metaxa se va desprinde o perioadă de cariera artistică începută la Iaşi pentru a-şi desăvârşi tehnica vocală în Italia, alături de vestita maestră de canto Linda Brambilla. Susţinând spectacole alături de baritoni ai Operei Scala din Milano, s-a bucurat de un succes remarcabil în rolul Gildei din „Rigoletto”, fapt dovedit de contractele oferite de celebrul impresar Minciotti şi de cronicile din presa italiană. Impresionanta ascensiune începută în Italia i-a fost întreruptă de o bruscă rechemare în ţară, datoria prevalând în faţa unei previzibile glorii în străinătate.
Metaxa, cel care îi va deveni statornic partener de viaţă. Naş de cununie le-a fost
+
:Participantă la evenimente majore pentru viaţa muzicală a vremii şi la începuturile teatrului liric românesc prin apariţia la Iaşi a Societăţii Române de Operă, Margareta Metaxa s-a numărat, în 1921, printre membrii fondatori ai Operei Române, contribuind la reputaţia internaţională a teatrului prin întruchiparea cu fervoare, graţie şi talent a unor celebre eroine ale scenei lirice. Pe parcursul a 40 de ani de activitate a jucat în peste 800 de spectacole, continuându-şi activitatea în ciuda scoaterii forţate la pensie în 1948 şi ocupând rolul de primă soprană până în 1956.
profesorul Constantin Calmuschi, strălucit animator al vieţii culturale gălăţene a
+
:La împlinirea a 35 de ani de carieră artistică, Margareta Metaxa a fost invitată să o interpreteze pe Violetta din „Traviata” în cadrul unui spectacol festiv al Operei Române. Pentru realizările sale excepţionale într-o viaţă dedicată artei şi muncii pe acest altar, Margareta Metaxa a primit în 1943 din mâna altui gălăţean, Ioan Petrovici, ministru la acea vreme al Instrucţiunii şi Artelor, Ordinul „Meritul Cultural” clasa I. Un omagiu peste timp adresat marii soprane este reprezentat de volumul dedicat acesteia de muzicologul Grigore Constantinescu în 1987, volum presărat cu amintiri pline de sensibilitate ale soţului artistei.
acelor ani şi director al Bibliotecii „V.A. Urechia” între anii 1920-1929.
+
:Margareta Metaxa a conferit sensibilitate şi căldură personajelor interpretate, fiind apreciată pentru „inteligenţă scenică” şi pentru „vocea de o rară virtuozitate”, confirmând permanent, cu prisosinţă, aprecierile tenorului Valentin Teodorian: „trăia ca să cânte şi cânta pentru a dăinui”.
Aflată într-o permanentă căutare a oportunităţilor de perfecţionare
+
 
profesională, Margareta Metaxa se va desprinde o perioadă de cariera artistică
+
== Studii ==
începută la Iaşi pentru a-şi desăvârşi tehnica vocală în Italia, alături de vestita
+
:*Şcoala Secundară de Fete din Galaţi;
maestră de canto Linda Brambilla. Susţinând spectacole alături de baritoni ai
+
:*a studiat muzica cu maestrul Teodor Teodorescu, dirijor al Corului Episcopiei (Corul Municipal al Galaţiului);
Operei Scala din Milano, s-a bucurat de un succes remarcabil în rolul Gildei din
+
:*studii de muzică cu Poplasky, un apreciat profesor de pian din Galaţi;
„Rigoletto”, fapt dovedit de contractele oferite de celebrul impresar Minciotti şi
+
:*Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, unde a avut-o profesoară pe Carlota Leria; admisă în 1915, studiile îi sunt întrerupte de Primul Război Mondial;
de cronicile din presa italiană. Impresionanta ascensiune începută în Italia i-a
+
:*şi-a continuat studiile cu Elena Drăgulinescu Stinghe;
fost întreruptă de o bruscă rechemare în ţară, datoria prevalând în faţa unei
+
:*cursuri de canto şi repertoriu cu celebra soprană Elena Teodorini (1922);
previzibile glorii în străinătate.
+
:*cursuri speciale de bell-canto cu celebra soprană rusă Lydia Lipowska (1923);
Participantă la evenimente majore pentru viaţa muzicală a vremii şi la
+
:*a absolvit cursurile de teorie şi solfegii ale Conservatorului în anul universitar 1922-1923;
începuturile teatrului liric românesc prin apariţia la Iaşi a Societăţii Române
+
:*călătorie de studii în Italia, unde se pregăteşte cu Linda Brambilla şi Paul Antonio (1927).
de Operă, Margareta Metaxa s-a numărat, în 1921, printre membrii fondatori
+
 
ai Operei Române, contribuind la reputaţia internaţională a teatrului prin
+
== Activitate socio-profesională ==
întruchiparea cu fervoare, graţie şi talent a unor celebre eroine ale scenei
+
:*a făcut parte din Corul Episcopiei (corul municipal al Galaţiului), dirijor Teodor Teodorescu;
lirice. Pe parcursul a 40 de ani de activitate a jucat în peste 800 de spectacole,
+
:*s-a căsătorit cu Eugen Metaxa (10 febr. 1913);
continuându-şi activitatea în ciuda scoaterii forţate la pensie în 1948 şi ocupând
+
:*a fost angajată solistă la renumitul cor Mitropolitan din Iași (1917);
rolul de primă soprană până în 1956.
+
:*a fost remarcată de Alexandru Mavrodi, director al Direcției Generale a Teatrelor, care a cooptat-o în grupul de artiști care
În urma unei transmisii radio de la Opera Română, în ziarul „Der
+
punea la Iași bazele unei trupe de operă sub titulatura Societatea Română de Operă, sâmburele viitoarei Opere de Stat (1917-1918);
Wienner Tag” din 18 ianuarie 1935, apărea o cronică în care era apreciată
+
:*a participat la concertele în folosul Crucii Roşii organizate la Galaţi şi Brăila, împreună cu baritonul Grigore Maggiari (1918);
deosebita prestaţie a „cântăreţei extraordinare” Margareta Metaxa în rolul Lucia
+
:*a fost angajată la Societatea lirică „Opera Română” din Bucureşti (1919);
de Lammermoor, pe care o „asculţi minunându-te, vrăjit şi surprins”.
+
:*a participat la manifestările muzicale ale Societăţii „Cântarea României”;  
Parcurgând rândurile scrise de criticul Ovidiu Constantinescu în Revista
+
:*a cântat în spectacolul de deschidere a stagiunii Operei Române, opera „Walkiria” de Richard Wagner, în regia lui Max Haas (8 nov. 1923);
Fundaţiilor Regale din 1946 şi privind pozele păstrate peste timp în colecţiile
+
:*s-a pregătit cu Elena Teodorini pentru rolul Gildei din „Rigoletto”, spectacol pe care l-a susţinut la Opera Română, urmat de „Boema” şi „Bal mascat” (1924-1925);
familiei sau ale Bibliotecii „V.A. Urechia” îţi poţi imagina impresia pe care o
+
:*a studiat cu Lydia Lipowska pentru rolul Violetta din „Traviata” susţinut în stagiunea 1925-1926;
producea apariţia artistei pe scena Operei Române: „a apărut primadona, cu un
+
:*s-a afirmat printre altele în: „Boris Godunov”, „Povestirile lui Hoffmann”, „Bărbierul din Sevilla”, „Traviata” etc.;
fir de glas nespus de limpede şi de cald, glas cu timbru bizar cum e cel al păsărilor
+
:*pentru a strânge banii necesari călătoriei de studii din Italia a susţinut un turneu de 30 de concerte în Brăila, Galaţi, Focşani, Bârlad etc.;
rare, cântăreţe de elită pentru vasta arenă a văzduhului”.
+
:*impresarul Scalei, Pietro Minciotti, i-a oferit un angajament cu rolul Gilda din „Rigoletto” la Treviso şi Pisa, unde a avut un impresionant succes;
La împlinirea a 35 de ani de carieră artistică, Margareta Metaxa a fost
+
:*s-a întors în România, unde în urma unui contract de colaborare cu Opera Română, a jucat în rolul Violettei din „Traviata” (1928-1929);
invitată să o interpreteze pe Violetta din „Traviata” în cadrul unui spectacol festiv
+
:*angajată ca soprană a Operei Române (1929), s-a afirmat în „Răpire „Bărbierul din Sevilla”;
al Operei Române. Pentru realizările sale excepţionale într-o viaţă dedicată artei şi
+
:*a fost pensionată în octombrie 1948, dar și-a continuat activitatea în cadru sindical până în aprilie 1956;
muncii pe acest altar, Margareta Metaxa a primit în 1943 din mâna altui gălăţean,
+
:*a participat la concertul spectacol organizat cu prilejul inaugurării noii săli a Operei Române (7 febr. 1955);
Ioan Petrovici, ministru la acea vreme al Instrucţiunii şi Artelor, Ordinul „Meritul
+
:*a interpretat-o pe Violetta din „Traviata”, în spectacolul festiv de sărbătorire a 35 de ani de activitate artistică (23 apr. 1956);
Cultural” clasa I. Un omagiu peste timp adresat marii soprane este reprezentat de
+
:*a fost numită de Ministerul Culturii în juriul celui de al III-lea Concurs Naţional al Tinerilor Solişti (1957).
volumul dedicat acesteia de muzicologul Grigore Constantinescu în 1987, volum
+
 
presărat cu amintiri pline de sensibilitate ale soţului artistei.
+
== Afiliere ==
Margareta Metaxa a conferit sensibilitate şi căldură personajelor
+
:*membră fondatoare a primei Opere Române de Stat (calitate recunoscută în septembrie 1967);
interpretate, fiind apreciată pentru „inteligenţă scenică” şi pentru „vocea de o
+
:*membră activă în primul sindicat artistic al primei Opere Române (1921-1975).
rară virtuozitate”, confirmând permanent, cu prisosinţă, aprecierile tenorului
+
 
Valentin Teodorian: „trăia ca să cânte şi cânta pentru a dăinui”.
+
== Distincţii – Decoraţii ==
Studii:
+
:*ordinul „Meritul Cultural”, clasa I (1943).
Şcoala Secundară de Fete din Galaţi;
+
 
a studiat muzica cu maestrul Teodor Teodorescu, dirijor al Corului
+
== Debut ==
Episcopiei (Corul Municipal al Galaţiului);
+
:*rolul Pajul din opera „Lohengrin” de Richard Wagner (stagiunea 1921-1922);  
studii de muzică cu Poplasky, un apreciat profesor de pian din Galaţi;
+
:*adevăratul debut este considerat de soprană rolul Gilda din opera „Rigoletto” de Verdi (stagiunea 1924-1925).
Conservatorul de Muzică şi Artă
+
 
Dramatică din Bucureşti, unde a avut-o
+
== Repertoriu liric (selectiv) ==
profesoară pe Carlota Leria; admisă în
+
:*„Bal mascat” (Oscar), „Bărbierul din Sevilla” (Rosina), „Boema” (Musseta), „Boris Godunov” (Xenia), „Carmen” (Micaela, Frasquita) „Don Pasquale” (Norina), „Fedora” (Olga), „Flautul fermecat” (Regina nopţii), „Hänsel şi Gretel” (Gretel), „La Wally” (Walter), „Lakmé” (Ellen, Rose, Lakmé), „Liliacul” (Rosalinde), „Lohengrin” (Pajul), „Lucia di Lammermoor” (Lucia), „Madame Butterfly” (Kate), „Manon” (Rosette), Parsifal (Fată floare), „Povestirile lui Hoffmann” (Olimpia), „Rigoletto” (Gilda), „Traviata” (Violetta, Anina), „Walkiria” (Grimgerde).
1915, studiile îi sunt întrerupte de Primul
 
Război Mondial;
 
şi-a continuat studiile cu Elena
 
Drăgulinescu Stinghe;
 
cursuri de canto şi repertoriu cu celebra
 
soprană Elena Teodorini (1922);
 
cursuri speciale de bell-canto cu celebra
 
soprană rusă Lydia Lipowska (1923);
 
a absolvit cursurile de teorie şi solfegii
 
ale Conservatorului în anul universitar
 
1922-1923;
 
călătorie de studii în Italia, unde se pregăteşte cu Linda Brambilla şi Paul
 
Antonio (1927).
 
Activitate socio-profesională :
 
a făcut parte din Corul Episcopiei (corul municipal al Galaţiului), dirijor
 
Teodor Teodorescu;
 
s-a căsătorit cu Eugen Metaxa (10 febr. 1913);
 
a fost angajată solistă la renumitul cor
 
Mitropolitan din Iași (1917);
 
a fost remarcată de Alexandru Mavrodi,
 
director al Direcției Generale a Teatrelor,
 
care a cooptat-o în grupul de artiști care
 
punea la Iași bazele unei trupe de operă
 
sub titulatura Societatea Română de
 
Operă, sâmburele viitoarei Opere de Stat
 
(1917-1918);
 
a participat la concertele în folosul
 
Crucii Roşii organizate la Galaţi şi
 
Brăila, împreună cu baritonul Grigore
 
Maggiari (1918);
 
a fost angajată la Societatea lirică „Opera
 
Română” din Bucureşti (1919);
 
a participat la manifestările muzicale ale
 
Societăţii „Cântarea României”;
 
a cântat în spectacolul de deschidere a
 
stagiunii Operei Române, opera „Walkiria” de Richard Wagner, în regia
 
lui Max Haas (8 nov. 1923);
 
s-a pregătit cu Elena Teodorini pentru
 
rolul Gildei din „Rigoletto”, spectacol
 
pe care l-a susţinut la Opera Română,
 
urmat de „Boema” şi „Bal mascat”
 
(1924-1925);
 
a studiat cu Lydia Lipowska pentru
 
rolul Violetta din „Traviata” susţinut
 
în stagiunea 1925-1926;
 
s-a afirmat printre altele în: „Boris
 
Godunov”, „Povestirile lui Hoffmann”,
 
„Bărbierul din Sevilla”, „Traviata” etc.;
 
pentru a strânge banii necesari
 
călătoriei de studii din Italia a susţinut
 
un turneu de 30 de concerte în Brăila,
 
Galaţi, Focşani, Bârlad etc.;
 
impresarul Scalei, Pietro Minciotti, i-a
 
oferit un angajament cu rolul Gilda
 
din „Rigoletto” la Treviso şi Pisa, unde
 
a avut un impresionant succes;
 
s-a întors în România, unde în urma unui contract de colaborare cu
 
Opera Română, a jucat în rolul Violettei din „Traviata” (1928-1929);
 
angajată ca soprană a Operei Române (1929), s-a afirmat în „Răpire
 
„Bărbierul din Sevilla”;
 
a fost pensionată în octombrie 1948, dar și-a continuat activitatea în
 
cadru sindical până în aprilie 1956;
 
a participat la concertul spectacol organizat cu prilejul inaugurării noii
 
săli a Operei Române (7 febr. 1955);
 
a interpretat-o pe
 
Violetta din „Traviata”,
 
în spectacolul festiv de
 
sărbătorire a 35 de ani
 
de activitate artistică
 
(23 apr. 1956);
 
a fost numită de
 
Ministerul Culturii în
 
juriul celui de al III-lea
 
Concurs Naţional al
 
Tinerilor Solişti (1957).
 
Afiliere:
 
membră fondatoare a primei Opere Române de Stat (calitate recunoscută
 
în septembrie 1967);
 
membră activă în primul sindicat artistic al primei Opere Române
 
(1921-1975).
 
Distincţii – Decoraţii: ordinul „Meritul Cultural”,
 
clasa I (1943).
 
Debut: rolul Pajul din opera „Lohengrin” de Richard
 
Wagner (stagiunea 1921-1922); adevăratul debut
 
este considerat de soprană rolul Gilda din opera
 
„Rigoletto” de Verdi (stagiunea 1924-1925).
 
Repertoriu liric: „Bal mascat” (Oscar), „Bărbierul
 
din Sevilla” (Rosina), „Boema” (Musseta),
 
„Boris Godunov” (Xenia), „Carmen”
 
(Micaela, Frasquita) „Don Pasquale”
 
(Norina), „Fedora” (Olga), „Flautul
 
fermecat” (Regina nopţii), „Hänsel şi
 
Gretel” (Gretel), „La Wally” (Walter),
 
„Lakmé” (Ellen, Rose, Lakmé),
 
„Liliacul” (Rosalinde), „Lohengrin”
 
(Pajul), „Lucia di Lammermoor”
 
(Lucia), „Madame Butterfly” (Kate),
 
„Manon” (Rosette), Parsifal (Fată
 
floare), „Povestirile lui Hoffmann”
 
(Olimpia), „Rigoletto” (Gilda), „Traviata”
 
(Violetta, Anina), „Walkiria” (Grimgerde).
 

Revision as of 13:38, 31 July 2020

Violonist, compozitor
Sunt recunoscător tuturor acelora care au considerat că lucrările mele pot sta onorabil alături de capodoperele universale.
Autograf Margareta Metaxa

Prezentare

Margareta Metaxa a început studiul muzicii la Galaţi, cu profesorul şi compozitorul gălăţean Teodor Teodorescu, sub a cărui baghetă a cântat în corul municipal al Galaţiului, acolo unde l-a întâlnit şi pe Eugen Metaxa, cel care îi va deveni statornic partener de viaţă.
Aflată într-o permanentă căutare a oportunităţilor de perfecţionare profesională, Margareta Metaxa se va desprinde o perioadă de cariera artistică începută la Iaşi pentru a-şi desăvârşi tehnica vocală în Italia, alături de vestita maestră de canto Linda Brambilla. Susţinând spectacole alături de baritoni ai Operei Scala din Milano, s-a bucurat de un succes remarcabil în rolul Gildei din „Rigoletto”, fapt dovedit de contractele oferite de celebrul impresar Minciotti şi de cronicile din presa italiană. Impresionanta ascensiune începută în Italia i-a fost întreruptă de o bruscă rechemare în ţară, datoria prevalând în faţa unei previzibile glorii în străinătate.
Participantă la evenimente majore pentru viaţa muzicală a vremii şi la începuturile teatrului liric românesc prin apariţia la Iaşi a Societăţii Române de Operă, Margareta Metaxa s-a numărat, în 1921, printre membrii fondatori ai Operei Române, contribuind la reputaţia internaţională a teatrului prin întruchiparea cu fervoare, graţie şi talent a unor celebre eroine ale scenei lirice. Pe parcursul a 40 de ani de activitate a jucat în peste 800 de spectacole, continuându-şi activitatea în ciuda scoaterii forţate la pensie în 1948 şi ocupând rolul de primă soprană până în 1956.
La împlinirea a 35 de ani de carieră artistică, Margareta Metaxa a fost invitată să o interpreteze pe Violetta din „Traviata” în cadrul unui spectacol festiv al Operei Române. Pentru realizările sale excepţionale într-o viaţă dedicată artei şi muncii pe acest altar, Margareta Metaxa a primit în 1943 din mâna altui gălăţean, Ioan Petrovici, ministru la acea vreme al Instrucţiunii şi Artelor, Ordinul „Meritul Cultural” clasa I. Un omagiu peste timp adresat marii soprane este reprezentat de volumul dedicat acesteia de muzicologul Grigore Constantinescu în 1987, volum presărat cu amintiri pline de sensibilitate ale soţului artistei.
Margareta Metaxa a conferit sensibilitate şi căldură personajelor interpretate, fiind apreciată pentru „inteligenţă scenică” şi pentru „vocea de o rară virtuozitate”, confirmând permanent, cu prisosinţă, aprecierile tenorului Valentin Teodorian: „trăia ca să cânte şi cânta pentru a dăinui”.

Studii

  • Şcoala Secundară de Fete din Galaţi;
  • a studiat muzica cu maestrul Teodor Teodorescu, dirijor al Corului Episcopiei (Corul Municipal al Galaţiului);
  • studii de muzică cu Poplasky, un apreciat profesor de pian din Galaţi;
  • Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, unde a avut-o profesoară pe Carlota Leria; admisă în 1915, studiile îi sunt întrerupte de Primul Război Mondial;
  • şi-a continuat studiile cu Elena Drăgulinescu Stinghe;
  • cursuri de canto şi repertoriu cu celebra soprană Elena Teodorini (1922);
  • cursuri speciale de bell-canto cu celebra soprană rusă Lydia Lipowska (1923);
  • a absolvit cursurile de teorie şi solfegii ale Conservatorului în anul universitar 1922-1923;
  • călătorie de studii în Italia, unde se pregăteşte cu Linda Brambilla şi Paul Antonio (1927).

Activitate socio-profesională

  • a făcut parte din Corul Episcopiei (corul municipal al Galaţiului), dirijor Teodor Teodorescu;
  • s-a căsătorit cu Eugen Metaxa (10 febr. 1913);
  • a fost angajată solistă la renumitul cor Mitropolitan din Iași (1917);
  • a fost remarcată de Alexandru Mavrodi, director al Direcției Generale a Teatrelor, care a cooptat-o în grupul de artiști care

punea la Iași bazele unei trupe de operă sub titulatura Societatea Română de Operă, sâmburele viitoarei Opere de Stat (1917-1918);

  • a participat la concertele în folosul Crucii Roşii organizate la Galaţi şi Brăila, împreună cu baritonul Grigore Maggiari (1918);
  • a fost angajată la Societatea lirică „Opera Română” din Bucureşti (1919);
  • a participat la manifestările muzicale ale Societăţii „Cântarea României”;
  • a cântat în spectacolul de deschidere a stagiunii Operei Române, opera „Walkiria” de Richard Wagner, în regia lui Max Haas (8 nov. 1923);
  • s-a pregătit cu Elena Teodorini pentru rolul Gildei din „Rigoletto”, spectacol pe care l-a susţinut la Opera Română, urmat de „Boema” şi „Bal mascat” (1924-1925);
  • a studiat cu Lydia Lipowska pentru rolul Violetta din „Traviata” susţinut în stagiunea 1925-1926;
  • s-a afirmat printre altele în: „Boris Godunov”, „Povestirile lui Hoffmann”, „Bărbierul din Sevilla”, „Traviata” etc.;
  • pentru a strânge banii necesari călătoriei de studii din Italia a susţinut un turneu de 30 de concerte în Brăila, Galaţi, Focşani, Bârlad etc.;
  • impresarul Scalei, Pietro Minciotti, i-a oferit un angajament cu rolul Gilda din „Rigoletto” la Treviso şi Pisa, unde a avut un impresionant succes;
  • s-a întors în România, unde în urma unui contract de colaborare cu Opera Română, a jucat în rolul Violettei din „Traviata” (1928-1929);
  • angajată ca soprană a Operei Române (1929), s-a afirmat în „Răpire „Bărbierul din Sevilla”;
  • a fost pensionată în octombrie 1948, dar și-a continuat activitatea în cadru sindical până în aprilie 1956;
  • a participat la concertul spectacol organizat cu prilejul inaugurării noii săli a Operei Române (7 febr. 1955);
  • a interpretat-o pe Violetta din „Traviata”, în spectacolul festiv de sărbătorire a 35 de ani de activitate artistică (23 apr. 1956);
  • a fost numită de Ministerul Culturii în juriul celui de al III-lea Concurs Naţional al Tinerilor Solişti (1957).

Afiliere

  • membră fondatoare a primei Opere Române de Stat (calitate recunoscută în septembrie 1967);
  • membră activă în primul sindicat artistic al primei Opere Române (1921-1975).

Distincţii – Decoraţii

  • ordinul „Meritul Cultural”, clasa I (1943).

Debut

  • rolul Pajul din opera „Lohengrin” de Richard Wagner (stagiunea 1921-1922);
  • adevăratul debut este considerat de soprană rolul Gilda din opera „Rigoletto” de Verdi (stagiunea 1924-1925).

Repertoriu liric (selectiv)

  • „Bal mascat” (Oscar), „Bărbierul din Sevilla” (Rosina), „Boema” (Musseta), „Boris Godunov” (Xenia), „Carmen” (Micaela, Frasquita) „Don Pasquale” (Norina), „Fedora” (Olga), „Flautul fermecat” (Regina nopţii), „Hänsel şi Gretel” (Gretel), „La Wally” (Walter), „Lakmé” (Ellen, Rose, Lakmé), „Liliacul” (Rosalinde), „Lohengrin” (Pajul), „Lucia di Lammermoor” (Lucia), „Madame Butterfly” (Kate), „Manon” (Rosette), Parsifal (Fată floare), „Povestirile lui Hoffmann” (Olimpia), „Rigoletto” (Gilda), „Traviata” (Violetta, Anina), „Walkiria” (Grimgerde).