Theodor Grigoriu
Compozitor, muzicolog
- „Fericiţi sunt cei care, prin harul lor, şi-au găsit drum spre inimile oamenilor; ei văd, poate, lumina elizee a acestui nobil ideal, către care mergem cu toţii.”
Prezentare
- Galaţiul, oraşul în care a trăit până la vârsta de cinci ani, reprezintă pentru compozitorul şi muzicologul Theodor Grigoriu, locul unde, la o vârstă fragedă, „o vioară de jucărie s-a transformat într-o vioară reală”. Descoperirea timpurie a talentului său muzical a condus la mutarea familiei în Bucureşti, acolo unde, la vârsta de cinci ani şi jumătate, a susţinut prima sa reprezentaţie publică, într-un concert organizat de ziarul Universul şi unde a fost acceptat la Conservatorul Regal de Muzică, clasa copiilor talentaţi.
- Primele sale compoziţii, inspirate de folclorul românesc „deosebit de bogat şi variat”, au fost urmate de creaţii din gama genurilor muzicale ample (oratoriu, cantată, simfonie, poem simfonic, suită), multe dintre acestea relevând „virtuţi de dramaturg sonor impetuos, cu momente incandescente, chiar explozive”.
- „Părintele meu spiritual este Enescu” mărturisea Theodor Grigoriu, dedicându-i marelui compozitor lucrarea „Omagiu lui Enescu”, scrisă „dintr-o veneraţie infinită” pentru maestru. O altă personalitate, a cărei apropiere l-a inspirat, a fost dirijorul şi compozitorul Ionel Perlea, compunând în memoria acestuia lucrarea simfonică „Tristia”, piesa urmărind „să condenseze în ea biografia unui mare artist, aşa cum într-un lexicon, câteva rânduri rezumă o întreagă viaţă”.
- „Lumea noastră mică, a fiecărei generaţii, îşi aduce prinosul de frumuseţe în lumea vastă a istoriei unei culturi, care vine de departe şi merge mai departe. E o datorie pe care o împlinim după puterile noastre, cu vocaţia şi talentul fiecăruia dintre noi, dar cu credinţa – ce e mai presus de noi – că slujim un nobil ideal.”
- Compozitorul nu s-a abătut niciodată de la acest credo, opera sa reprezentând o pagină de frumuseţe în istoria culturii române, scrisă cu respect şi dragoste pentru predecesorii şi contemporanii săi, cu o iubire nepreţuită pentru Sunet şi Cuvânt, aceste „insule plutitoare în infinitul ocean al tăcerii”.
- În Panteonul culturii naţionale, Theodor Grigoriu se alătură unor nume rezonante ale muzicii românești, legate prin obârşie sau activitate de oraşul Galaţi, personalităţi ca Dimitrie Cuclin, Valentin Gheorghiu, Ludovic Feldman, Iosif Ivanovici, Alfonso Castaldi, Ştefan Gheorghiu, Temistocle Popa, Aurel Manolache, care, prin creaţia lor, au aşezat oraşul de la Dunăre pe harta muzicii româneşti.
Biografie
- Data şi locul naşterii: 25 iulie 1926, Galaţi
- Data şi locul decesului: 21 mai 2014, București
- Studii:
- studii muzicale cu profesorii Cecilia Nitzulescu Lupu şi George Enacovici (vioară), principal îndrumător fiindu-i pedagogul Constantin Botez, la Conservatorul Regal de Muzică din Bucureşti, clasa de copii talentaţi (1933-1936);
- studii muzicale cu profesorii Romeo Alexandrescu (teorie-solfegiu), Nina Alexandrescu (vioară), Emanoil Ciomac (istoria muzicii), la Conservatorul „Pro Arte” din Bucureşti (1936-1940);
- Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti, fiind bursier până la terminarea studiilor (1937-1944);
- lecţii particulare cu profesorii Romeo Alexandrescu (armonie, polifonie, forme muzicale) şi Nina Alexandrescu (vioară)(1939-1944);
- Facultatea de Matematică din Bucureşti (1944-1945);
- Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, nereuşind să îşi ia diploma din motive de sănătate (1945-1949);
- lecţii particulare cu maestrul Mihail Jora (armonie, contrapunct, forme muzicale) (1951);
- curs de aspirantură (masterat) la Conservatorul „P. I. Ceaikovski” din Moscova, clasa celebrului compozitor Aram I. Haciaturian (compoziţie), printre profesori numărându-se Evgheni K. Golubev (polifonie) şi Dimitri Rogal-Levitzki (orchestraţie) (1954-1955).
- Activitate socio-profesională:
- la recomandarea profesorului său Romeo Alexandrescu, a colaborat cu marele compozitor George Enescu, la transcrierea manuscriselor sale muzicale;
- a inventat mai multe sisteme de cartografiere muzicală, dintre care cel cu transpunere pantografică (adaptat din gravură);
- a realizat prima „tape-music” (muzică cu benzi magnetice) din România, pentru piesa de teatru „Macbeth”, montată la Teatrul Naţional din Bucureşti (1962);
- lucrarea sa „Elegia Pontica” a fost transpusă într-un film de televiziune (alb-negru) de regizoarea Carmen Dobrescu (1969);
- membru în colegiul de redacţie al cunoscutei reviste Muzica;
- a devenit legatar testamentar, pe teritoriul României, al drepturilor de autor ale lui Ionel Perlea, decedat în 1970;
- lucrarea sa „Canti per Europa” a fost transpusă într-un film de televiziune, de regizorul Henri Colpi (1978);
- membru fondator, alături de alte nume importante din muzica românească, al Festivalului şi Concursului Naţional de Interpretare a Liedului „Ionel Perlea” (1992);
- muzica de film i-a fost editată pe CD de editura Musique Cinéma Télévision (M.C.T.) din Franța;
- a susţinut prelegerea „Muzica de film românească” în aula Academiei Române, gazda manifestării „Centenarul cinematografului Românesc «1896-1996»” (1996);
- profesor (master-class) la Universitatea de Teatru şi Film din Bucureşti (1997–1998);
- profesor asociat la Universitatea de Muzică din Bucureşti (1998-1999);
- a susţinut conferinţe, comunicări ştiinţifice, referate în ţară şi în străinătate (Paris, Moscova, Londra, New York).
- Afiliere:
- membru al Societăţii Compozitorilor Români, devenită ulterior Uniunea Compozitorilor din România (din 1943) și secretar al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1968–1989);
- membru al Academiei Franceze „Arts - Sciences - Lettres” (1990);
- membru al Societăţii Autorilor, Compozitorilor şi Editorilor de Muzică (SACEM) – Paris.
- Distincții:
- Ordinul „Meritul Cultural”, cls. a II-a şi cls. a III-a;
- Diploma şi Medalia de Aur a Academiei Franceze „Arts – Sciences – Lettres” (1990);
- Diplomă de merit, conferită de Uniunea Cineaştilor din România, pentru realizări deosebite în domeniul cinematografiei, cu prilejul Centenarului Cinematografului Românesc «1896-1996» (1996);
- Ordinul naţional „Serviciul Credincios” în grad de Ofiţer, conferit prin Decret nr. 524 din 1 dec. 2000.
Fișier de autoritate
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2011, Galaţi, Axis Libri, 2013.
Referințe electronice
- Bădici, Jana. Destăinuiri ale compozitorului Theodor Grigoriu. În: No. 14 plus minus : Contemporary Music Journal [online], nr. 4, 10 apr. 2012. [1]
- Caraman Fotea, Daniela. Theodor Grigoriu – Semnal editorial. În: Cronica muzicala ON-LINE : arhiva [online], 19 nov. 2012. [2]
- Ion Brad împreună cu Ovidiu Maitec, Theodor Grigoriu, Ion Dumitrescu, Aurel Baranga și Alexandru Husar : [fotografie]. Brașov, iunie 1967. În: Europeana [3]
- Marinescu, Mihaela. Dialogue with Composer Theodor Grigoriu about Ionel Perlea. În: Plural Magazine [online], nr. 18, 2003. [4]
- Petrescu, Cezara Florentina. Sonorous Hypostases for a Tanka Poem. În: Bulletin of the Transilvania University of Brasov Series VIII: Art - Sport [online]. Vol. 2 (51) – 2009, p. 49-54. [5]
