Difference between revisions of "Titu Gane"

Trăim în veacul copilului. Politica socială a statelor se preocupă în primul rând de această ființă dependentă ce trebuie ocrotită sub toate formele. Copilul asigură viitorul unei națiuni.

Autograf Cornel Penu

Cornel Penu - sportiv

Prezentare

Profesorul Titu Gane, unul dintre ilustrele nume ale medicinei românești, s-a născut la Galați, în familia lui Petru Gane, comerciant de profesie, și a Emiliei, casnică. Considerându-se pe jumătate ardelean, datorită originii mamei, „a luptat din toate puterile pentru drepturile acestei provincii”, dovedindu-şi în acest fel „marea afinitate pentru interesele Ardealului”.

A jucat un rol hotărâtor în ceea ce priveşte învăţământul superior pediatric românesc, fiind primul profesor al Catedrei de clinică infantilă de la Cluj, după redarea clinicii, în anul 1918, statului român. Situaţia defavorabilă în care se afla clinica, în comparaţie cu celelalte clinici din centrul universitar clujean, s-a schimbat odată cu preluarea acesteia de către profesorul Titu Gane, fapt remarcat şi de rectorul de atunci al universităţii, profesorul Dimitrie Călugăreanu: „totuşi dr. Prof. Gane cu toate condiţiunile grele în care lucrează a făcut totul pentru a asigura şi o funcţionare spitalicească şi un învăţământ desăvârşit”. Sub conducerea profesorului Titu Gane, numărul de paturi s-a mărit prin construirea unui etaj, a fost organizat laboratorul de bacteriologie şi chimie biologică, a fost în a fost înfiinţată biblioteca de specialitate şi a fost inaugurat un laborator de radiologie.

Interesat şi de domeniul asistenţei sociale, a avut un rol important în transformarea vechilor azile de copii din Transilvania în centre de ocrotire a copiilor şi a militat pentru organizarea unitară a protecţiei copiilor pe tot teritoriul României, afirmând: „vechiul regim al Ardealului ne-a lăsat instituţii şi legi destul de bune în această direcţiune, încât rolul nostru pentru viitor este de a completa şi de a modifica acestea după necesităţile tuturor locuitorilor acestei ţări, fiindcă vechea stăpânire nu se îngrijise egal de toţi”.

Conștient de discrepanțele dintre zonele urbane și cele rurale în domeniul ocrotirii sănătății și de faptul că „la sate e mult mai greu a crea dispensarii şi alte așezăminte pentru copii”, a militat pentru constituirea unor grupuri de „studenţi sub conducerea unui medic cunoscător în materie”, care să participe pe timpul verii la campanii sanitare organizate în sate, „unde prieteneşte şi fără aerul doctoral să dea ţăranilor sfaturi relativ la îngrijirea copiilor”.

Urmărind dezvoltarea învăţământului medical pediatric, a acordat o importanţă deosebită activităţii didactice, organizând, în cadrul Clinicii de la Cluj, cursuri de alimentaţia sugarului, cursuri dedicate examenelor de laborator şi cursuri de semiologie şi terapeutică pediatrică, pregătirea teoretică fiind completată de practica în cadrul spitalului, unde „tot personalul medical este obligat a urma vizita profesorului, a da atenţie discuţiilor şi prescripţiilor medicale, a înlocui oricând pe un coleg absent şi a ajuta în orice secţie, dacă este necesar”.

Profesorul Titu Gane considera că „raportul dintre personalul medical şi cel auxiliar trebuie să se inspire din cel mai larg spirit de colegialitate, să sacrifice totul pentru îngrijirea suferinzilor, cu bunătate şi blândeţe”.

Cercetările sale științifice s-au concentrat pe teme importante ale pediatriei: alimentaţie şi dietetică în tulburările de nutriţie ale copilului mic, introducând sistemul nutriţional Pirquet; probleme de patologie clinică, punând accentul pe sindromul hepato-renal şi pe sindromul entero-renal în stările infecţioase cu manifestări gastrointestinale ale copilului; tuberculoza infantilă, sub raportul formelor clinice, al terapiei şi profilaxiei. În lupta contra tuberculozei, profesorul Titu Gane a avut inițiativa de a înființa, la Cluj, un serviciu medical pentru aplicarea profilactică a vaccinului antituberculos B.C.G. la nou născuți, delegând un medic care să supravegheze acest proces.

A rămas tot restul vieţii cu nostalgia Clujului, astfel că, în pragul morţii sale (1956), fiind vizitat de fosta lui asistentă, prof. Iuliana Ţîrlea şi de fosta lui elevă, prof. dr. Eugenia Mihalca, a întrebat: „Ce mai face Clujul? Ce mai fac clujenii? - în timp ce lacrimile îi umezeau obrajii”, iar la despărţire le-a spus: „dacă aş mai avea o dorinţă, aceea ar fi să mai urc încă o dată scările Universităţii din Cluj!”.

După venirea la Catedra de puericultură a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, profesorul Titu Gane şi-a pus amprenta şi asupra evoluţiei învăţământului de specialitate din capitala ţării, reuşind să înfiinţeze Institutul Universitar de Puericultură din Bucureşti, primul de acest fel din ţară, şi să organizeze centre pentru ocrotirea copilului în principalele oraşe ale ţării: Arad, Cluj, Galaţi, Iaşi, Târgu Mureş, Timişoara. În calitatea sa de secretar general al Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale și de membru în numeroase asociații profesionale de profil, Titu Gane a susţinut, prin toate căile posibile, interesele comunităţii medicale, apreciind că „medicul exercită o funcţie socială, el este agentul cel mai activ al «politicei sociale» în Stat, în asemenea condiţiuni şi în actuala concepţie a organizării sociale nu se mai poate vorbi de «apostolat», ci de serviciile ce el aduce şi de contra valoarea lor”.

Prin întreaga sa carieră didactică, desfăşurată la cele două catedre la care a fost titular, Titu Gane se înscrie în rândul creatorilor de şcoală, mulţi dintre elevii şi colaboratorii săi devenind nume de referinţă ale medicinii româneşti precum Gheorghe Popovici-Boşcu, Axente Iancu, Onoriu Coman, Elena Negru, Gheorghe Zugravu, Vasile Petrescu Coman, Dumitru D. Timuş, acesta din urmă exprimându-şi respectul faţă de eminentul său colaborator, inclusiv în paginile care prefaţează volumul „Noţiuni de puericultură”: „am căutat să redăm cât mai fidel noţiunile de Puericultură după concepţia şi metoda d-lui Prof. Dr. T. Gane, în dorinţa de a aduce un respectuos omagiu aceluia alăturea de care am colaborat la Catedra şi Institutul de Puericultură, încă de la înfiinţarea lor ca Învăţământ de Specialitate pe lângă Facultatea de Medicină din Bucureşti”.

Un adevărat „pionier” în domeniul medicinii sociale pediatrice din România, profesorul Titu Gane se înscrie, prin întreaga sa activitate dedicată evoluţiei medicinii pediatrice şi învăţământului medical de specialitate, în prestigioasa galerie a „vieţilor dedicate omului”, alături de alte mari nume precum Victor Papilian, Constantin Levaditi, Dimitrie Negru, Dimitrie Michail, pe care Moldova şi în special meleagurile gălăţene le-au dat medicinii româneşti.

Biografie

Data şi locul naşterii: 12 ianuarie 1883, Galaţi

Data şi locul decesului: 9 iulie 1956, București

Studii:

• Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1901);
• Facultatea de Medicină din București (1910);
• studii de perfecţionare cu profesorii Victor Hutinel şi Antonin Marfan la Paris (1912) şi cu profesorul Adalbert Czerny la Berlin (1914);
• călătorie de studii în Statele Unite ale Americii (1926).

Titluri ştiinţifice: doctor în medicină la Facultatea de Medicină din Bucureşti cu teza „Domul pleural : Contribuţiuni la studiul său anatomic” (1910).

Activitate socio-profesională:

• în calitate de membru al Societății Studenţilor în Medicină a susţinut, în perioada studenției și ulterior, o serie de comunicări ştiinţifice;
• asistent și prosector la Catedra de anatomie a Facultății de Medicină din București (1907-1912);
• medic la Circumscripţia Jilava din judeţul Ilfov (1910-1911);
• înaintat la gradul de medic sublocotenent în rezervă, fiind mutat de la Regimentul 2 artilerie „General de divizie Gheorghe Manu” la Regimentul 6 Roşiori (16 iul. 1911); înaintat apoi la gradul de medic locotenent în rezervă în cadrul Regimentului 19 artilerie (1 apr. 1916); detașat de la Regimentul 19 artilerie la Divizia V (10 mai 1916); înaintat la gradul de medic colonel în rezervă (1 oct. 1924);
• asistent la Clinica de Pediatrie din Bucureşti (1912–1918);
• medic secundar la Serviciul medical de la spitalul Colentina (1912-1913);
• a participat la Campania din 1913, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, şi a condus o secţie de boli contagioase dintr-un spital temporar în perioada Primului Război Mondial;
• medic la Casa medicală nr. 3 din Bucureşti, dispensar din cadrul Casei Asigurărilor Sociale (1913);
• intern al primei femei chirurg din România, Marta Trancu Rainer, la Spitalul Colentina;
• medic secundar la serviciul medical de la Spitalul de Copii din București, în locul doctorului Dimitrie Negru (1913-1918);
• membru în comitetul de redacţie al revistei Spitalul (nov. 1918);
• profesor agregat (1 sept. 1919 - 1922), apoi profesor titular la Catedra de clinică infantilă de la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Cluj (1 ian. 1923 - 1934) şi decan al acesteia (1923-1924);
• a fost desemnat de ministrul secretar de stat la Departamentul muncii şi ocrotirilor sociale, ca membru consultativ în Comisia asistenţei sociale (1922);
• şef de divizie, director al Direcţiei I regionale de asistenţă din Cluj (1 apr. 1923) şi inspector general al Asistenţei sanitare în Ardeal şi Banat;
• inspector general la Inspectoratul General de Ocrotire din Cluj;
• secretar general în Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale (1922-1926; 1937), inspector general al asistenţei sanitare din Ardeal (1922-1931);
• a participat la lucrările Primului Congres General pentru protecția copilului de la Geneva (25-28 aug. 1925);
• efor al Eforiei Spitalelor Civile (1 mart. - 1 dec. 1928);
• deputat în Parlamentul României (1931);
• profesor titular la Catedra de puericultură a Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1934-1947);
• membru al Consiliului de administraţie al Societăţii Naţionale de Gaz Metan (1936-1940);
• a participat la Primul Congres Balcanic de Protecție a Copilăriei de la Atena (5-9 apr. 1936);
• fondator al revistei Medicina infantilă, căreia i-a fost director (1938);
• membru în comitetul de organizare al celui de-al II-lea Congres Internațional al Federației Societăților Latine de Eugenie (sept. 1939);
• membru în Consiliul Superior al Sănătății și Asistenței Sociale (1939-1944);
• acționar și membru în Consiliul de administrație al Societății pentru exploatarea băilor Govora-Călimănești;
• director al Institutului de Puericultură din Bucureşti;
• director al Secției de puericultură a Școlii „Pia Brătianu” din București;
• pensionat în anul 1947.

Afiliere:

• membru al Asociației Internilor și Foștilor Interni de Spitale;
• membru al Societăţii „Prietenii Institutului Maternitatea” din București (din 1924);
• membru activ al Asociaţiei „Extensiunea Universitară”;
• membru al Asociaţiei Generale a Medicilor şi membru în Comitetul de conducere al acesteia (1933-1936);
• membru al Partidului Naţional Liberal, şef al organizaţiei Târnava Mare;
• membru şi vicepreşedinte al Societăţii Regale Române pentru Eugenie şi Studiul Eredităţii;

Premii-Titluri-Distincţii:

• membru al Societăţii de Pediatrie şi Puericultură, pe care a reînfiinţat-o în anul 1938;
• membru al Academiei de Medicină din Bucureşti (din 1938).

Distincţii: Ordinul „Răsplata muncii pentru învățământ”, clasa I.

Performanţe: ctitor al învăţământului de pediatrie din Cluj şi al celui de puericultură de la Bucureşti.

Colaborări la publicații: Buletinul Asociaţiunei Generale a medicilor din ţară, Clujul medical, Medicina Infantilă, Spitalul.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Tena Bezman, Otilia Badea. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2016, Galaţi, Axis Libri, 2017.

Referințe

Resurse electronice:

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z