Difference between revisions of "Titu Gane"

(Created page with " <div style="text-align: justify;"> '''''Handbalist, antrenor''''' :::::'''''Trăim în veacul copilului. Politica socială a statelor se preocupă în primul rând de aceas...")
 
 
(6 intermediate revisions by 2 users not shown)
Line 1: Line 1:
  
<div style="text-align: justify;"> '''''Handbalist, antrenor'''''
+
<div style="text-align: justify;"> '''''Medic, profesor universitar, om politic'''''
  
  
 
:::::'''''Trăim în veacul copilului. Politica socială a statelor se preocupă în primul rând de această ființă dependentă ce trebuie ocrotită sub toate formele. Copilul asigură viitorul unei națiuni.'''''
 
:::::'''''Trăim în veacul copilului. Politica socială a statelor se preocupă în primul rând de această ființă dependentă ce trebuie ocrotită sub toate formele. Copilul asigură viitorul unei națiuni.'''''
[[  File:Penu autorgraf.PNG  |thumb|200px|Autograf Cornel Penu]]
 
  
[[ File:Penu cornel.jpg |thumb|200px|'''Cornel Penu''' - sportiv]]  
+
[[File:Titugane.jpg|thumb|200px|'''Titu Gane''' - medic]]  
 +
 
 
== Prezentare ==
 
== Prezentare ==
:Profesorul Titu Gane, unul dintre ilustrele nume ale medicinei românești,
+
:Profesorul Titu Gane, unul dintre ilustrele nume ale medicinei românești, s-a născut la Galați, în familia lui Petru Gane, comerciant de profesie, și a Emiliei, casnică. Considerându-se pe jumătate ardelean, datorită originii mamei, „a luptat din toate puterile pentru drepturile acestei provincii”, dovedindu-şi în acest fel „marea afinitate pentru interesele Ardealului”.
s-a născut la Galați, în familia lui Petru Gane, comerciant de profesie,
+
:A jucat un rol hotărâtor în ceea ce priveşte învăţământul superior pediatric românesc, fiind primul profesor al Catedrei de clinică infantilă de la Cluj, după redarea clinicii, în anul 1918, statului român. Situaţia defavorabilă în care se afla clinica, în comparaţie cu celelalte clinici din centrul universitar clujean, s-a schimbat odată cu preluarea acesteia de către profesorul Titu Gane, fapt remarcat şi de rectorul de atunci al universităţii, profesorul Dimitrie Călugăreanu: „totuşi dr. Prof. Gane cu toate condiţiunile grele în care lucrează a făcut totul pentru a asigura şi o funcţionare spitalicească şi un învăţământ desăvârşit”. Sub conducerea profesorului Titu Gane, numărul de paturi s-a mărit prin construirea unui etaj, a fost organizat laboratorul de bacteriologie şi chimie biologică, a fost în a fost înfiinţată biblioteca de specialitate şi a fost inaugurat un laborator de radiologie.
și a Emiliei, casnică. Considerându-se pe jumătate ardelean, datorită
+
:Interesat şi de domeniul asistenţei sociale, a avut un rol important în transformarea vechilor azile de copii din Transilvania în centre de ocrotire a copiilor şi a militat pentru organizarea unitară a protecţiei copiilor pe tot teritoriul României, afirmând: „vechiul regim al Ardealului ne-a lăsat instituţii şi legi destul de bune în această direcţiune, încât rolul nostru pentru viitor este de a completa şi de a modifica acestea după necesităţile tuturor locuitorilor acestei ţări, fiindcă vechea stăpânire nu se îngrijise egal de toţi”.
originii mamei, „a luptat din toate puterile pentru drepturile acestei provincii”,
+
:Conștient de discrepanțele dintre zonele urbane și cele rurale în domeniul ocrotirii sănătății și de faptul că „la sate e mult mai greu a crea dispensarii şi alte așezăminte pentru copii”, a militat pentru constituirea unor grupuri de „studenţi sub conducerea unui medic cunoscător în materie”, care să participe pe timpul verii la campanii sanitare organizate în sate, „unde prieteneşte şi fără aerul doctoral să dea ţăranilor sfaturi relativ la îngrijirea copiilor”.
dovedindu-şi în acest fel „marea afinitate pentru interesele Ardealului”1.
+
:Urmărind dezvoltarea învăţământului medical pediatric, a acordat o importanţă deosebită activităţii didactice, organizând, în cadrul Clinicii de la Cluj, cursuri de alimentaţia sugarului, cursuri dedicate examenelor de laborator şi cursuri de semiologie şi terapeutică pediatrică, pregătirea teoretică fiind completată de practica în cadrul spitalului, unde „tot personalul medical este obligat a urma vizita profesorului, a da atenţie discuţiilor şi prescripţiilor medicale, a înlocui oricând pe un coleg absent şi a ajuta în orice secţie, dacă este necesar”.  
A jucat un rol hotărâtor în ceea ce priveşte învăţământul superior
+
:Profesorul Titu Gane considera că „raportul dintre personalul medical şi cel auxiliar trebuie să se inspire din cel mai larg spirit de colegialitate, să sacrifice totul pentru îngrijirea suferinzilor, cu bunătate şi blândeţe”.
pediatric românesc, fiind primul profesor al Catedrei de clinică infantilă de la
+
:Cercetările sale științifice s-au concentrat pe teme importante ale pediatriei: alimentaţie şi dietetică în tulburările de nutriţie ale copilului mic, introducând sistemul nutriţional Pirquet; probleme de patologie clinică, punând accentul pe sindromul hepato-renal şi pe sindromul entero-renal în stările infecţioase cu manifestări gastrointestinale ale copilului; tuberculoza infantilă, sub raportul formelor clinice, al terapiei şi profilaxiei. În lupta contra tuberculozei, profesorul Titu Gane a avut inițiativa de a înființa, la Cluj, un serviciu medical pentru aplicarea profilactică a vaccinului antituberculos B.C.G. la nou născuți, delegând un medic care să supravegheze acest proces.
Cluj, după redarea clinicii, în anul 1918, statului român. Situaţia defavorabilă
+
:A rămas tot restul vieţii cu nostalgia Clujului, astfel că, în pragul morţii sale (1956), fiind vizitat de fosta lui asistentă, prof. Iuliana Ţîrlea şi de fosta lui elevă, prof. dr. Eugenia Mihalca, a întrebat: „Ce mai face Clujul? Ce mai fac clujenii? - în timp ce lacrimile îi umezeau obrajii”, iar la despărţire le-a spus: „dacă aş mai avea o dorinţă, aceea ar fi să mai urc încă o dată scările Universităţii din Cluj!.
în care se afla clinica, în comparaţie cu celelalte clinici din centrul universitar
+
:După venirea la Catedra de puericultură a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, profesorul Titu Gane şi-a pus amprenta şi asupra evoluţiei învăţământului de specialitate din capitala ţării, reuşind să înfiinţeze Institutul Universitar de Puericultură din Bucureşti, primul de acest fel din ţară, şi să organizeze centre pentru ocrotirea copilului în principalele oraşe ale ţării: Arad, Cluj, Galaţi, Iaşi, Târgu Mureş, Timişoara. În calitatea sa de secretar general al Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale și de membru în numeroase asociații profesionale de profil, Titu Gane a susţinut, prin toate căile posibile, interesele comunităţii medicale, apreciind că „medicul exercită o funcţie socială, el este agentul cel mai activ al «politicei sociale» în Stat, în asemenea condiţiuni şi în actuala concepţie a organizării sociale nu se mai poate vorbi de «apostolat», ci de serviciile ce el aduce şi de contra valoarea lor”.
clujean, s-a schimbat odată cu preluarea acesteia de către profesorul Titu Gane,
+
:Prin întreaga sa carieră didactică, desfăşurată la cele două catedre la care a fost titular, Titu Gane se înscrie în rândul creatorilor de şcoală, mulţi dintre elevii şi colaboratorii săi devenind nume de referinţă ale medicinii româneşti precum Gheorghe Popovici-Boşcu, Axente Iancu, Onoriu Coman, Elena Negru, Gheorghe Zugravu, Vasile Petrescu Coman, Dumitru D. Timuş, acesta din urmă exprimându-şi respectul faţă de eminentul său colaborator, inclusiv în paginile care prefaţează volumul „Noţiuni de puericultură”: „am căutat să redăm cât mai fidel noţiunile de Puericultură după concepţia şi metoda d-lui Prof. Dr. T. Gane, în dorinţa de a aduce un respectuos omagiu aceluia alăturea de care am colaborat la Catedra şi Institutul de Puericultură, încă de la înfiinţarea lor ca Învăţământ de Specialitate pe lângă Facultatea de Medicină din Bucureşti”.
fapt remarcat şi de rectorul de atunci al universităţii, profesorul Dimitrie
+
:Un adevărat „pionier” în domeniul medicinii sociale pediatrice din România, profesorul Titu Gane se înscrie, prin întreaga sa activitate dedicată evoluţiei medicinii pediatrice şi învăţământului medical de specialitate, în prestigioasa galerie a „vieţilor dedicate omului”, alături de alte mari nume precum Victor Papilian, Constantin Levaditi, Dimitrie Negru, Dimitrie Michail, pe care Moldova şi în special meleagurile gălăţene le-au dat medicinii româneşti.
Călugăreanu: „totuşi dr. Prof. Gane cu toate condiţiunile grele în care lucrează
 
a făcut totul pentru a asigura şi o funcţionare spitalicească şi un învăţământ
 
desăvârşit”2. Sub conducerea profesorului Titu Gane, numărul de paturi s-a
 
mărit prin construirea unui etaj, a fost organizat laboratorul de bacteriologie şi
 
chimie biologică, a fost în a fost înfiinţată biblioteca de specialitate şi a fost inaugurat un
 
laborator de radiologie.
 
Interesat şi de domeniul asistenţei sociale, a avut un rol important în
 
transformarea vechilor azile de copii din Transilvania în centre de ocrotire
 
a copiilor3 şi a militat pentru organizarea unitară a protecţiei copiilor pe tot
 
teritoriul României, afirmând: „vechiul regim al Ardealului ne-a lăsat instituţii şi
 
legi destul de bune în această direcţiune, încât rolul nostru pentru viitor este de
 
a completa şi de a modifica acestea după necesităţile tuturor locuitorilor acestei
 
ţări, fiindcă vechea stăpânire nu se îngrijise egal de toţi”4.
 
Conștient de discrepanțele dintre zonele urbane și cele rurale în domeniul
 
ocrotirii sănătății și de faptul că „la sate e mult mai greu a crea dispensarii şi
 
alte așezăminte pentru copii”5, a militat pentru constituirea unor grupuri de
 
„studenţi sub conducerea unui medic cunoscător în materie”, care să participe
 
pe timpul verii la campanii sanitare organizate în sate, „unde prieteneşte şi fără
 
aerul doctoral să dea ţăranilor sfaturi relativ la îngrijirea copiilor”6.
 
Urmărind dezvoltarea învăţământului medical pediatric, a acordat
 
o importanţă deosebită activităţii didactice, organizând, în cadrul Clinicii
 
de la Cluj, cursuri de alimentaţia sugarului, cursuri dedicate examenelor de
 
laborator şi cursuri de semiologie şi terapeutică pediatrică, pregătirea teoretică
 
fiind completată de practica în cadrul spitalului, unde „tot personalul medical
 
este obligat a urma vizita profesorului, a da atenţie discuţiilor şi prescripţiilor
 
: medicale, a înlocui oricând pe un coleg absent şi a ajuta în orice secţie, dacă
 
este necesar”9. Profesorul Titu Gane considera că „raportul dintre personalul
 
medical şi cel auxiliar trebuie să se inspire din cel mai larg spirit de colegialitate,
 
să sacrifice totul pentru îngrijirea suferinzilor, cu bunătate şi blândeţe”10.
 
Cercetările sale științifice s-au concentrat pe teme importante ale
 
pediatriei: alimentaţie şi dietetică în tulburările de nutriţie ale copilului mic,
 
introducând sistemul nutriţional Pirquet; probleme de patologie clinică, punând
 
accentul pe sindromul hepato-renal şi pe sindromul entero-renal în stările
 
infecţioase cu manifestări gastrointestinale ale copilului; tuberculoza infantilă,
 
sub raportul formelor clinice, al terapiei şi profilaxiei. În lupta contra tuberculozei,
 
profesorul Titu Gane a avut inițiativa de a înființa, la Cluj, un serviciu medical
 
pentru aplicarea profilactică a vaccinului antituberculos B.C.G.11 la nou născuți,
 
delegând un medic care să supravegheze acest proces
 
A rămas tot restul vieţii cu nostalgia Clujului, astfel că, în pragul morţii
 
sale (1956), fiind vizitat de fosta lui asistentă, prof. Iuliana Ţîrlea şi de fosta lui
 
elevă, prof. dr. Eugenia Mihalca, a întrebat: „Ce mai face Clujul? Ce mai fac
 
clujenii? - în timp ce lacrimile îi umezeau obrajii”, iar la despărţire le-a spus:
 
„dacă aş mai avea o dorinţă, aceea ar fi să mai urc încă o dată scările Universităţii
 
din Cluj!”15.
 
După venirea la Catedra de puericultură a Facultăţii de Medicină
 
din Bucureşti, profesorul Titu Gane şi-a pus amprenta şi asupra evoluţiei
 
învăţământului de specialitate din capitala ţării, reuşind să înfiinţeze Institutul
 
Universitar de Puericultură din Bucureşti, primul de acest fel din ţară, şi să
 
organizeze centre pentru ocrotirea copilului în principalele oraşe ale ţării: Arad,
 
Cluj, Galaţi, Iaşi, Târgu Mureş, Timişoara.
 
În calitatea sa de secretar general al Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilor
 
Sociale și de membru în numeroase asociații profesionale de profil, Titu Gane
 
a susţinut, prin toate căile posibile, interesele comunităţii medicale, apreciind
 
că „medicul exercită o funcţie socială, el este agentul cel mai activ al «politicei
 
sociale» în Stat, în asemenea condiţiuni şi în actuala concepţie a organizării
 
sociale nu se mai poate vorbi de «apostolat», ci de serviciile ce el aduce şi de
 
contra valoarea lor”16
 
Prin întreaga sa carieră didactică, desfăşurată la cele două catedre la care
 
a fost titular, Titu Gane se înscrie în rândul creatorilor de şcoală, mulţi dintre
 
elevii şi colaboratorii săi devenind nume de referinţă ale medicinii româneşti
 
precum Gheorghe Popovici-Boşcu, Axente Iancu, Onoriu Coman, Elena Negru,
 
Gheorghe Zugravu, Vasile Petrescu Coman, Dumitru D. Timuş, acesta din urmă
 
exprimându-şi respectul faţă de eminentul său colaborator, inclusiv în paginile
 
care prefaţează volumul „Noţiuni de puericultură”: „am căutat să redăm cât mai
 
fidel noţiunile de Puericultură după concepţia şi metoda d-lui Prof. Dr. T. Gane,
 
în dorinţa de a aduce un respectuos omagiu aceluia alăturea de care am colaborat
 
la Catedra şi Institutul de Puericultură, încă de la înfiinţarea lor ca Învăţământ de
 
Specialitate pe lângă Facultatea de Medicină din Bucureşti”18.
 
Un adevărat „pionier” în domeniul medicinii sociale pediatrice din
 
România, profesorul Titu Gane se înscrie, prin întreaga sa activitate dedicată
 
evoluţiei medicinii pediatrice şi învăţământului medical de specialitate, în
 
prestigioasa galerie a „vieţilor dedicate omului”, alături de alte mari nume precum
 
Victor Papilian, Constantin Levaditi, Dimitrie Negru, Dimitrie Michail, pe care
 
Moldova şi în special meleagurile gălăţene le-au dat medicinii româneşti
 
  
 
== Biografie ==
 
== Biografie ==
:'''Data şi locul naşterii:''' 12 ianuarie 1883, Galaţi
+
:'''Data şi locul naşterii:''' 12 ianuarie 1883, [[Galaţi]]
 
:'''Data şi locul decesului:''' 9 iulie 1956, București
 
:'''Data şi locul decesului:''' 9 iulie 1956, București
 +
 
:'''Studii:'''
 
:'''Studii:'''
:*Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1901);
+
:*[[Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi]] (1901);
Facultatea de Medicină din București (1910);
+
:*Facultatea de Medicină din București (1910);
studii de perfecţionare cu profesorii Victor Hutinel şi Antonin Marfan la
+
:*studii de perfecţionare cu profesorii Victor Hutinel şi Antonin Marfan la Paris (1912) şi cu profesorul Adalbert Czerny la Berlin (1914);
Paris (1912) şi cu profesorul Adalbert Czerny la Berlin (1914);
+
:*călătorie de studii în Statele Unite ale Americii (1926).
călătorie de studii22 în Statele Unite ale Americii (1926).
+
 
 +
:'''Titluri ştiinţifice:''' doctor în medicină la Facultatea de Medicină din Bucureşti cu teza „Domul pleural : Contribuţiuni la studiul său anatomic” (1910).
  
Titluri ştiinţifice: doctor în medicină la Facultatea de Medicină din Bucureşti cu
 
teza „Domul pleural : Contribuţiuni la studiul său anatomic” (1910).
 
 
:'''Activitate socio-profesională:'''
 
:'''Activitate socio-profesională:'''
:*în calitate de membru al Societății Studenţilor în Medicină a susţinut, în
+
:*în calitate de membru al Societății Studenţilor în Medicină a susţinut, în perioada studenției și ulterior, o serie de comunicări ştiinţifice;
perioada studenției și ulterior, o serie de comunicări ştiinţifice, printre
+
:*asistent și prosector la Catedra de anatomie a Facultății de Medicină din București (1907-1912);
care: Neoplasm al cerebelului simulând meningita tuberculoasă (15 apr. 1907);
+
:*medic la Circumscripţia Jilava din judeţul Ilfov (1910-1911);
Rolul anatomiei în biologie (10 iun. 1907); Rolul anatomiei în biologie.
+
:*înaintat la gradul de medic sublocotenent în rezervă, fiind mutat de la Regimentul 2 artilerie „General de divizie Gheorghe Manu” la Regimentul 6 Roşiori (16 iul. 1911); înaintat apoi la gradul de medic locotenent în rezervă în cadrul Regimentului 19 artilerie (1 apr. 1916); detașat de la Regimentul 19 artilerie la Divizia V (10 mai 1916); înaintat la gradul de medic colonel în rezervă (1 oct. 1924);
Partea a II-a (28 oct. 1907); Despre metoda lui Bier (16 mart. 1908); Fapte
+
:*asistent la Clinica de Pediatrie din Bucureşti (1912–1918);
noi în medicină (23 mart. 1908); Tratament aseptic al arsurilor (2 nov.
+
:*medic secundar la Serviciul medical de la spitalul Colentina (1912-1913);
1908); Estionem ano-vulvar (16 nov. 1908); Chist hydatic supurat al ficatului
+
:*a participat la Campania din 1913, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, şi a condus o secţie de boli contagioase dintr-un spital temporar în perioada Primului Război Mondial;
(18 ian. 1909); Cauzele deprecierii ficatului; Impresii dintr’o călătorie de
+
:*medic la Casa medicală nr. 3 din Bucureşti, dispensar din cadrul Casei Asigurărilor Sociale (1913);
studii făcută în Germania (18 oct. 1914); Paracenteza. Toracenteza (13 nov.
+
:*intern al primei femei chirurg din România, Marta Trancu Rainer, la Spitalul Colentina;
1914); Revulzia (20 nov. 1914);
+
:*medic secundar la serviciul medical de la Spitalul de Copii din București, în locul doctorului Dimitrie Negru (1913-1918);
asistent și prosector la Catedra de anatomie a Facultății de Medicină din
+
:*membru în comitetul de redacţie al revistei ''Spitalul'' (nov. 1918);
București (1907-1912);
+
:*profesor agregat (1 sept. 1919 - 1922), apoi profesor titular la Catedra de clinică infantilă de la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Cluj (1 ian. 1923 - 1934) şi decan al acesteia (1923-1924);
medic la Circumscripţia Jilava din judeţul Ilfov (1910-1911);
+
:*a fost desemnat de ministrul secretar de stat la Departamentul muncii şi ocrotirilor sociale, ca membru consultativ în Comisia asistenţei sociale (1922);
19
+
:*şef de divizie, director al Direcţiei I regionale de asistenţă din Cluj (1 apr. 1923) şi inspector general al Asistenţei sanitare în Ardeal şi Banat;
:*înaintat la gradul de medic sublocotenent în rezervă, fiind mutat de la
+
:*inspector general la Inspectoratul General de Ocrotire din Cluj;
Regimentul 2 artilerie „General de divizie Gheorghe Manu” la Regimentul
+
:*secretar general în Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale (1922-1926; 1937), inspector general al asistenţei sanitare din Ardeal (1922-1931);
6 Roşiori (16 iul. 1911)23; înaintat apoi la gradul de medic locotenent în
+
:*a participat la lucrările Primului Congres General pentru protecția copilului de la Geneva (25-28 aug. 1925);
rezervă în cadrul Regimentului 19 artilerie (1 apr. 1916)24; detașat de la
+
:*efor al Eforiei Spitalelor Civile (1 mart. - 1 dec. 1928);
Regimentul 19 artilerie la Divizia V (10 mai 1916)25; înaintat la gradul de
+
:*deputat în Parlamentul României (1931);  
medic colonel în rezervă (1 oct. 1924)26;
+
:*profesor titular la Catedra de puericultură a Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1934-1947);
asistent la Clinica de Pediatrie din Bucureşti (1912–1918);
+
:*membru al Consiliului de administraţie al Societăţii Naţionale de Gaz Metan (1936-1940);
medic secundar la Serviciul medical de la spitalul Colentina (1912-1913)27;
+
:*a participat la Primul Congres Balcanic de Protecție a Copilăriei de la Atena (5-9 apr. 1936);
a participat la Campania din 1913, în timpul celui de-Al Doilea Război
+
:*fondator al revistei ''Medicina infantilă'', căreia i-a fost director (1938);
Balcanic, şi a condus o secţie de boli contagioase dintr-un spital temporar
+
:*membru în comitetul de organizare al celui de-al II-lea Congres Internațional al Federației Societăților Latine de Eugenie (sept. 1939);
în perioada Primului Război Mondial;
+
:*membru în Consiliul Superior al Sănătății și Asistenței Sociale (1939-1944);
medic la Casa medicală nr. 3 din Bucureşti, dispensar din cadrul Casei
+
:*acționar și membru în Consiliul de administrație al Societății pentru exploatarea băilor Govora-Călimănești;
Asigurărilor Sociale (1913);
+
:*director al Institutului de Puericultură din Bucureşti;
intern al primei femei chirurg din România, Marta Trancu Rainer, la
+
:*director al Secției de puericultură a Școlii „Pia Brătianu” din București;
Spitalul Colentina28;
+
:*pensionat în anul 1947.
medic secundar la serviciul medical de la Spitalul de Copii din București,
 
în locul doctorului Dimitrie Negru (1913-1918)29;
 
membru în comitetul de redacţie al revistei Spitalul (nov. 1918);
 
profesor agregat (1 sept. 1919 - 1922), apoi profesor titular la Catedra de
 
clinică infantilă de la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Cluj (1 ian.
 
1923 - 1934) şi decan al acesteia (1923-1924);
 
a fost desemnat de ministrul secretar de stat la Departamentul muncii şi
 
ocrotirilor sociale, ca membru consultativ în Comisia asistenţei sociale
 
(1922)30;
 
şef de divizie, director al Direcţiei I regionale de asistenţă din Cluj (1 apr.
 
1923)31 şi inspector general al Asistenţei sanitare în Ardeal şi Banat;
 
inspector general la Inspectoratul General de Ocrotire din Cluj;
 
secretar general în Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale (1922-1926;
 
1937), inspector general al asistenţei sanitare din Ardeal (1922-1931);
 
a participat la lucrările Primului Congres General pentru protecția
 
copilului de la Geneva (25-28 aug. 1925);
 
efor al Eforiei Spitalelor Civile (1 mart. - 1 dec. 1928)32;
 
deputat în Parlamentul României (1931);
 
profesor titular la Catedra de puericultură33 a Facultăţii de Medicină din
 
Bucureşti (1934-1947)34;
 
membru al Consiliului de administraţie al Societăţii Naţionale de Gaz
 
Metan (1936-1940)35;
 
a participat la Primul Congres Balcanic de Protecție a Copilăriei de la
 
Atena (5-9 apr. 1936)36;
 
fondator al revistei Medicina infantilă, căreia i-a fost director (1938);
 
membru în comitetul de organizare al celui de-al II-lea Congres
 
Internațional al Federației Societăților Latine de Eugenie (sept. 1939);
 
membru în Consiliul Superior al Sănătății și Asistenței Sociale (1939-1944)37;
 
acționar și membru în Consiliul de administrație al Societății pentru
 
exploatarea băilor Govora-Călimănești;
 
director al Institutului de Puericultură din Bucureşti;
 
director al Secției de puericultură a Școlii „Pia Brătianu” din București;
 
pensionat în anul 1947.
 
  
 
:'''Afiliere:'''
 
:'''Afiliere:'''
:*Medicină, vicepreşedinte al Societăţii (1906-1909);
+
:*membru al Asociației Internilor și Foștilor Interni de Spitale;
membru al Asociației Internilor și Foștilor Interni de Spitale;
+
:*membru al Societăţii „Prietenii Institutului Maternitatea” din București (din 1924);
membru al Societăţii „Prietenii Institutului Maternitatea” din București
+
:*membru activ al Asociaţiei „Extensiunea Universitară”;
(din 1924)38;
+
:*membru al Asociaţiei Generale a Medicilor şi membru în Comitetul de conducere al acesteia (1933-1936);
membru activ al Asociaţiei „Extensiunea Universitară”39;
+
:*membru al Partidului Naţional Liberal, şef al organizaţiei Târnava Mare;
membru al Asociaţiei Generale a Medicilor şi membru în Comitetul de
+
:*membru şi vicepreşedinte al Societăţii Regale Române pentru Eugenie şi Studiul Eredităţii;
conducere al acesteia (1933-1936);
+
 
membru al Partidului Naţional Liberal, şef al organizaţiei Târnava Mare;
 
membru şi vicepreşedinte al Societăţii Regale Române pentru Eugenie şi
 
Studiul Eredităţii40;
 
 
:'''Premii-Titluri-Distincţii:'''
 
:'''Premii-Titluri-Distincţii:'''
:*membru al Societăţii de Pediatrie şi Puericultură, pe care a reînfiinţat-o
+
:*membru al Societăţii de Pediatrie şi Puericultură, pe care a reînfiinţat-o în anul 1938;
în anul 1938;
+
:*membru al Academiei de Medicină din Bucureşti (din 1938).
membru al Academiei de Medicină din Bucureşti (din 1938)41.
+
 
Distincţii: Ordinul „Răsplata muncii pentru învățământ”, clasa I.
+
:'''Distincţii:''' Ordinul „Răsplata muncii pentru învățământ”, clasa I.
Performanţe: ctitor al învăţământului de pediatrie din Cluj şi al celui de
+
 
puericultură de la Bucureşti.
+
:'''Performanţe:''' ctitor al învăţământului de pediatrie din Cluj şi al celui de puericultură de la Bucureşti.
Colaborări la publicații: Buletinul Asociaţiunei Generale a medicilor din ţară,
+
 
Clujul medical, Medicina Infantilă, Spitalul.
+
:'''Colaborări la publicații:''' ''Buletinul Asociaţiunei Generale a medicilor din ţară, Clujul medical, Medicina Infantilă, Spitalul''.
  
 
== Fişier de autoritate ==
 
== Fişier de autoritate ==
:[http://193.231.136.4/opac/authority/111619 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+
:[http://tinread.bvau.ro/opac/authority/55747 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
  
 
== Surse ==
 
== Surse ==
 
:'''Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Tena Bezman, Otilia Badea.''' ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2016'', Galaţi, Axis Libri, 2017.
 
:'''Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Tena Bezman, Otilia Badea.''' ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2016'', Galaţi, Axis Libri, 2017.
 
== Referințe ==
 
:*'''
 
 
:*'''
 
  
 
== Resurse electronice: ==
 
== Resurse electronice: ==
:*'''''
+
:*'''''Gane Titu [material iconografic].''''' În: ''Biblioteca Digitală BCU Cluj. Materiale iconografice. Fotografii'' [online]. [citat 21 ianuarie 2017]. Disponibil în Internet: [http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/48616]
 +
:*'''''Gane, Titu: [Medic, cadru didactic universitar, om politic]'''''. În: ''Memorie şi cunoaştere locală : Personalităţi locale : [G-I ]'' [online]. [citat 21 ianuarie 2017]. Disponibil în Internet: [http://www.bjc.ro/wiki/index.php/Gane%2C_Titu]
  
  
 
:[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]
 
:[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]

Latest revision as of 08:33, 10 April 2023

Medic, profesor universitar, om politic


Trăim în veacul copilului. Politica socială a statelor se preocupă în primul rând de această ființă dependentă ce trebuie ocrotită sub toate formele. Copilul asigură viitorul unei națiuni.
Titu Gane - medic

Prezentare

Profesorul Titu Gane, unul dintre ilustrele nume ale medicinei românești, s-a născut la Galați, în familia lui Petru Gane, comerciant de profesie, și a Emiliei, casnică. Considerându-se pe jumătate ardelean, datorită originii mamei, „a luptat din toate puterile pentru drepturile acestei provincii”, dovedindu-şi în acest fel „marea afinitate pentru interesele Ardealului”.
A jucat un rol hotărâtor în ceea ce priveşte învăţământul superior pediatric românesc, fiind primul profesor al Catedrei de clinică infantilă de la Cluj, după redarea clinicii, în anul 1918, statului român. Situaţia defavorabilă în care se afla clinica, în comparaţie cu celelalte clinici din centrul universitar clujean, s-a schimbat odată cu preluarea acesteia de către profesorul Titu Gane, fapt remarcat şi de rectorul de atunci al universităţii, profesorul Dimitrie Călugăreanu: „totuşi dr. Prof. Gane cu toate condiţiunile grele în care lucrează a făcut totul pentru a asigura şi o funcţionare spitalicească şi un învăţământ desăvârşit”. Sub conducerea profesorului Titu Gane, numărul de paturi s-a mărit prin construirea unui etaj, a fost organizat laboratorul de bacteriologie şi chimie biologică, a fost în a fost înfiinţată biblioteca de specialitate şi a fost inaugurat un laborator de radiologie.
Interesat şi de domeniul asistenţei sociale, a avut un rol important în transformarea vechilor azile de copii din Transilvania în centre de ocrotire a copiilor şi a militat pentru organizarea unitară a protecţiei copiilor pe tot teritoriul României, afirmând: „vechiul regim al Ardealului ne-a lăsat instituţii şi legi destul de bune în această direcţiune, încât rolul nostru pentru viitor este de a completa şi de a modifica acestea după necesităţile tuturor locuitorilor acestei ţări, fiindcă vechea stăpânire nu se îngrijise egal de toţi”.
Conștient de discrepanțele dintre zonele urbane și cele rurale în domeniul ocrotirii sănătății și de faptul că „la sate e mult mai greu a crea dispensarii şi alte așezăminte pentru copii”, a militat pentru constituirea unor grupuri de „studenţi sub conducerea unui medic cunoscător în materie”, care să participe pe timpul verii la campanii sanitare organizate în sate, „unde prieteneşte şi fără aerul doctoral să dea ţăranilor sfaturi relativ la îngrijirea copiilor”.
Urmărind dezvoltarea învăţământului medical pediatric, a acordat o importanţă deosebită activităţii didactice, organizând, în cadrul Clinicii de la Cluj, cursuri de alimentaţia sugarului, cursuri dedicate examenelor de laborator şi cursuri de semiologie şi terapeutică pediatrică, pregătirea teoretică fiind completată de practica în cadrul spitalului, unde „tot personalul medical este obligat a urma vizita profesorului, a da atenţie discuţiilor şi prescripţiilor medicale, a înlocui oricând pe un coleg absent şi a ajuta în orice secţie, dacă este necesar”.
Profesorul Titu Gane considera că „raportul dintre personalul medical şi cel auxiliar trebuie să se inspire din cel mai larg spirit de colegialitate, să sacrifice totul pentru îngrijirea suferinzilor, cu bunătate şi blândeţe”.
Cercetările sale științifice s-au concentrat pe teme importante ale pediatriei: alimentaţie şi dietetică în tulburările de nutriţie ale copilului mic, introducând sistemul nutriţional Pirquet; probleme de patologie clinică, punând accentul pe sindromul hepato-renal şi pe sindromul entero-renal în stările infecţioase cu manifestări gastrointestinale ale copilului; tuberculoza infantilă, sub raportul formelor clinice, al terapiei şi profilaxiei. În lupta contra tuberculozei, profesorul Titu Gane a avut inițiativa de a înființa, la Cluj, un serviciu medical pentru aplicarea profilactică a vaccinului antituberculos B.C.G. la nou născuți, delegând un medic care să supravegheze acest proces.
A rămas tot restul vieţii cu nostalgia Clujului, astfel că, în pragul morţii sale (1956), fiind vizitat de fosta lui asistentă, prof. Iuliana Ţîrlea şi de fosta lui elevă, prof. dr. Eugenia Mihalca, a întrebat: „Ce mai face Clujul? Ce mai fac clujenii? - în timp ce lacrimile îi umezeau obrajii”, iar la despărţire le-a spus: „dacă aş mai avea o dorinţă, aceea ar fi să mai urc încă o dată scările Universităţii din Cluj!”.
După venirea la Catedra de puericultură a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, profesorul Titu Gane şi-a pus amprenta şi asupra evoluţiei învăţământului de specialitate din capitala ţării, reuşind să înfiinţeze Institutul Universitar de Puericultură din Bucureşti, primul de acest fel din ţară, şi să organizeze centre pentru ocrotirea copilului în principalele oraşe ale ţării: Arad, Cluj, Galaţi, Iaşi, Târgu Mureş, Timişoara. În calitatea sa de secretar general al Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale și de membru în numeroase asociații profesionale de profil, Titu Gane a susţinut, prin toate căile posibile, interesele comunităţii medicale, apreciind că „medicul exercită o funcţie socială, el este agentul cel mai activ al «politicei sociale» în Stat, în asemenea condiţiuni şi în actuala concepţie a organizării sociale nu se mai poate vorbi de «apostolat», ci de serviciile ce el aduce şi de contra valoarea lor”.
Prin întreaga sa carieră didactică, desfăşurată la cele două catedre la care a fost titular, Titu Gane se înscrie în rândul creatorilor de şcoală, mulţi dintre elevii şi colaboratorii săi devenind nume de referinţă ale medicinii româneşti precum Gheorghe Popovici-Boşcu, Axente Iancu, Onoriu Coman, Elena Negru, Gheorghe Zugravu, Vasile Petrescu Coman, Dumitru D. Timuş, acesta din urmă exprimându-şi respectul faţă de eminentul său colaborator, inclusiv în paginile care prefaţează volumul „Noţiuni de puericultură”: „am căutat să redăm cât mai fidel noţiunile de Puericultură după concepţia şi metoda d-lui Prof. Dr. T. Gane, în dorinţa de a aduce un respectuos omagiu aceluia alăturea de care am colaborat la Catedra şi Institutul de Puericultură, încă de la înfiinţarea lor ca Învăţământ de Specialitate pe lângă Facultatea de Medicină din Bucureşti”.
Un adevărat „pionier” în domeniul medicinii sociale pediatrice din România, profesorul Titu Gane se înscrie, prin întreaga sa activitate dedicată evoluţiei medicinii pediatrice şi învăţământului medical de specialitate, în prestigioasa galerie a „vieţilor dedicate omului”, alături de alte mari nume precum Victor Papilian, Constantin Levaditi, Dimitrie Negru, Dimitrie Michail, pe care Moldova şi în special meleagurile gălăţene le-au dat medicinii româneşti.

Biografie

Data şi locul naşterii: 12 ianuarie 1883, Galaţi
Data şi locul decesului: 9 iulie 1956, București
Studii:
  • Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1901);
  • Facultatea de Medicină din București (1910);
  • studii de perfecţionare cu profesorii Victor Hutinel şi Antonin Marfan la Paris (1912) şi cu profesorul Adalbert Czerny la Berlin (1914);
  • călătorie de studii în Statele Unite ale Americii (1926).
Titluri ştiinţifice: doctor în medicină la Facultatea de Medicină din Bucureşti cu teza „Domul pleural : Contribuţiuni la studiul său anatomic” (1910).
Activitate socio-profesională:
  • în calitate de membru al Societății Studenţilor în Medicină a susţinut, în perioada studenției și ulterior, o serie de comunicări ştiinţifice;
  • asistent și prosector la Catedra de anatomie a Facultății de Medicină din București (1907-1912);
  • medic la Circumscripţia Jilava din judeţul Ilfov (1910-1911);
  • înaintat la gradul de medic sublocotenent în rezervă, fiind mutat de la Regimentul 2 artilerie „General de divizie Gheorghe Manu” la Regimentul 6 Roşiori (16 iul. 1911); înaintat apoi la gradul de medic locotenent în rezervă în cadrul Regimentului 19 artilerie (1 apr. 1916); detașat de la Regimentul 19 artilerie la Divizia V (10 mai 1916); înaintat la gradul de medic colonel în rezervă (1 oct. 1924);
  • asistent la Clinica de Pediatrie din Bucureşti (1912–1918);
  • medic secundar la Serviciul medical de la spitalul Colentina (1912-1913);
  • a participat la Campania din 1913, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, şi a condus o secţie de boli contagioase dintr-un spital temporar în perioada Primului Război Mondial;
  • medic la Casa medicală nr. 3 din Bucureşti, dispensar din cadrul Casei Asigurărilor Sociale (1913);
  • intern al primei femei chirurg din România, Marta Trancu Rainer, la Spitalul Colentina;
  • medic secundar la serviciul medical de la Spitalul de Copii din București, în locul doctorului Dimitrie Negru (1913-1918);
  • membru în comitetul de redacţie al revistei Spitalul (nov. 1918);
  • profesor agregat (1 sept. 1919 - 1922), apoi profesor titular la Catedra de clinică infantilă de la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Cluj (1 ian. 1923 - 1934) şi decan al acesteia (1923-1924);
  • a fost desemnat de ministrul secretar de stat la Departamentul muncii şi ocrotirilor sociale, ca membru consultativ în Comisia asistenţei sociale (1922);
  • şef de divizie, director al Direcţiei I regionale de asistenţă din Cluj (1 apr. 1923) şi inspector general al Asistenţei sanitare în Ardeal şi Banat;
  • inspector general la Inspectoratul General de Ocrotire din Cluj;
  • secretar general în Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale (1922-1926; 1937), inspector general al asistenţei sanitare din Ardeal (1922-1931);
  • a participat la lucrările Primului Congres General pentru protecția copilului de la Geneva (25-28 aug. 1925);
  • efor al Eforiei Spitalelor Civile (1 mart. - 1 dec. 1928);
  • deputat în Parlamentul României (1931);
  • profesor titular la Catedra de puericultură a Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1934-1947);
  • membru al Consiliului de administraţie al Societăţii Naţionale de Gaz Metan (1936-1940);
  • a participat la Primul Congres Balcanic de Protecție a Copilăriei de la Atena (5-9 apr. 1936);
  • fondator al revistei Medicina infantilă, căreia i-a fost director (1938);
  • membru în comitetul de organizare al celui de-al II-lea Congres Internațional al Federației Societăților Latine de Eugenie (sept. 1939);
  • membru în Consiliul Superior al Sănătății și Asistenței Sociale (1939-1944);
  • acționar și membru în Consiliul de administrație al Societății pentru exploatarea băilor Govora-Călimănești;
  • director al Institutului de Puericultură din Bucureşti;
  • director al Secției de puericultură a Școlii „Pia Brătianu” din București;
  • pensionat în anul 1947.
Afiliere:
  • membru al Asociației Internilor și Foștilor Interni de Spitale;
  • membru al Societăţii „Prietenii Institutului Maternitatea” din București (din 1924);
  • membru activ al Asociaţiei „Extensiunea Universitară”;
  • membru al Asociaţiei Generale a Medicilor şi membru în Comitetul de conducere al acesteia (1933-1936);
  • membru al Partidului Naţional Liberal, şef al organizaţiei Târnava Mare;
  • membru şi vicepreşedinte al Societăţii Regale Române pentru Eugenie şi Studiul Eredităţii;
Premii-Titluri-Distincţii:
  • membru al Societăţii de Pediatrie şi Puericultură, pe care a reînfiinţat-o în anul 1938;
  • membru al Academiei de Medicină din Bucureşti (din 1938).
Distincţii: Ordinul „Răsplata muncii pentru învățământ”, clasa I.
Performanţe: ctitor al învăţământului de pediatrie din Cluj şi al celui de puericultură de la Bucureşti.
Colaborări la publicații: Buletinul Asociaţiunei Generale a medicilor din ţară, Clujul medical, Medicina Infantilă, Spitalul.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Tena Bezman, Otilia Badea. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2016, Galaţi, Axis Libri, 2017.

Resurse electronice:

  • Gane Titu [material iconografic]. În: Biblioteca Digitală BCU Cluj. Materiale iconografice. Fotografii [online]. [citat 21 ianuarie 2017]. Disponibil în Internet: [1]
  • Gane, Titu: [Medic, cadru didactic universitar, om politic]. În: Memorie şi cunoaştere locală : Personalităţi locale : [G-I ] [online]. [citat 21 ianuarie 2017]. Disponibil în Internet: [2]


A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z