Biserica Vovidenia
Biserica Vovidenia construită în 1790 din sârguinţa banului Ion Cârjă, sub mitropolitul Ambrozie al Ecaterinoslavului, pe locul altei biserici construită din nuiele şi vălătuci, de negustorul Stăvrică, al cărui portret se afla cândva, pictat în pridvorul bisericii. A fost sfinţită cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” de protopopul ţinutului Covurlui, Gheorghe Avram care la acea vreme îndeplinea funcţia de preot paroh al bisericii.
În anul 1821, biserica a fost arsă, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte lăcaşuri de cult din oraş, în timpul luptelor dintre armata eteristă şi turci. A fost restaurată în 1851, ocazie cu care a fost realizată şi actuala tâmplă sculptată în lemn de cireş, ce păstrează în compoziţia sa ornamentele şi elementele de stil neoclasic.
La 2 mai 1865 a fost înmormântată lângă altar, în partea dreaptă a curţii, mama domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Sultana Cuza. În 1873, la moartea domnitorului, osemintele au fost strămutate în cavoul familiei, la moşia de la Ruginoasa. Piatra funerară poate fi văzută şi astăzi în curtea bisericii. A servit drept catedrală pentru locuitorii oraşului până la secularizarea averilor mănăstireşti în anul 1863.
Din punct de vedere arhitectonic prezintă un plan în forma unei corăbii, fiind alcătuită din pridvor, pronaos, naos şi altar. Deţine trei abside semicirculare, două laterale şi una pe altar.
Biserica prezintă o importanţă deosebită întrucât în patrimoniul ei se găsesc icoane din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea („Maica Domnului”- pictată în ulei pe lemn, 1739; „Sf. Haralambie”- pictată în ulei pe metal, 1797; „Sf. Nicolae - pictată în ulei pe lemn, 1840; „Mântuitorul Isus Hristos”- pictată în ulei pe pânză, 1889), cărţi rare, manuscrise, obiecte liturgice. În curte se găsesc pietre funerare din anii 1841, 1855 şi 1858.
Adresa: str. Logofăt Tăutu nr. 24
Surse
- Stoica, Corneliu. Monumente religioase din municipiul Galaţi, Galaţi: Editura Alma, 2000.
