Eugen Bădărău
Fizician, profesor universitar
- „Am dorit să-mi aduc contribuția la realizarea visului întregii omeniri, o viață senină, frumoasă.”
Prezentare
- Deschizător de drumuri în fizica descărcărilor în gaze, Eugen Bădărău și-a desăvârșit studiile peste hotare, la facultatea din Graz şi apoi la cea din Pisa, unde a obținut de altfel și doctoratul în fizică, rezultatele cercetărilor sale ajungând încă de pe atunci în cele mai prestigioase reviste de specialitate ale vremii din străinătate sub semnătura E. Bodareu (1911-1913) sau Eugen Badareu (din 1924).
- „Secretul marilor descoperiri constă în muncă şi spirit de observaţie, combinate cu simţ al perspectivei şi inteligenţei“ este postulatul după care s-a ghidat în întreaga sa carieră începută în afara țării, la Universitatea din Pisa și continuată la Institutul de Optică din Sankt Petersburg, experiență pe care a valorificat-o cu succes la Institutul de Fizică din Cernăuţi și, reîntors în țară, la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti.
- A iubit deopotrivă ştiinţa şi arta, după cum mărturisea într-o convorbire, rememorând perioada tinereții: „În liceu am avut 10 pe toată linia şi medalia de aur. Unii ziceau că nu ai nici-o aptitudine dacă eşti bun la toate. Cânt bine şi la vioară. Am avut succes cântând în orchestră vioara a doua. Eram pasionat pentru fizica aplicată şi pentru artă. Nu ştiam ce drum să urmez. La urmă a prevalat aptitudinea pentru ingineria fizică”. Beneficiind de o vastă cultură, dublată de o bogată experiență de viață, Eugen Bădărău impresiona prin erudiția de care dădea dovadă, reprezentând un model pentru cei apropiați, un mentor care știa să creeze și să întrețină în jurul său relații umane și profesionale...
- La rândul său, Eugen Bădărău considera pasiunea pentru cercetare principalul motiv care a dus la afirmarea sa ştiinţifică, mărturisind că „nu există zi petrecută în laborator care să nu fie pasionantă” pentru că „aproape zilnic asişti la apariţia unor aspecte noi, fascinante”.
- Membru fondator al Academiei de Ştiinţe din Bucureşti şi membru titular al Academiei Române, Eugen Bădărău şi-a concentrat experienţa de laborator obţinută în domeniul fizicii plasmei, în spectroscopie şi acustică, în valoroasa lui operă, ocupând astfel un loc de onoare în Panteonul oamenilor de ştiinţă români și, în acelaşi timp, în inima atâtor discipoli, care au răspândit mai departe dragostea pentru știință și curajul de a descoperi, insuflate cu pasiune și optimism de cel căruia îi spuneau cu afecțiune și respect „Magistrul”.
Biografie
- Data şi locul naşterii: 19 septembrie 1887, com. Folteşti, jud. Galaţi
- Data şi locul decesului: 11 martie 1975, Bucureşti
- Studii:
- studii liceale la Ismail şi Chişinău (1905);
- studii superioare la Technische Hochschule din Graz, Austria (1905-1907);
- Facultatea de Fizică a Universităţii din Pisa, Italia (1907-1911).
- Titluri ştiinţifice:
- doctor în fizică la Facultatea de fizică a Universităţii din Pisa, cu teza „Constanta dielectrică a gazelor şi a amestecurilor gazoase” (1912).
- Activitate socio-profesională:
- asistent al profesorului Angelo Battelli la Institutul de Fizică Experimentală din Pisa (1912-1914);
- docent la catedra deţinută de profesorul de fizică Antonio Pacinotti;
- asistent al savanţilor ruşi A. F. Ioffe (1915-1918) şi D. S. Rojdestvenski (1918-1920) şi profesor la Universitatea din Sankt Petersburg;
- a inventat un nou tip de interferometru pentru determinarea indicilor de refracţie ai gazelor prezentându-l, sub forma unei comunicări ştiinţifice, la primul Congres de Ştiinţă organizat la Sankt Petersburg (1918 );
- director de secţie, conferenţiar şi profesor de optică şi fototehnică la Institutul de Optică din Sankt Petersburg (1918-1921);
- profesor de fizică experimentală şi teoretică şi director al Institutului de Fizică din cadrul Universităţii din Cernăuţi (1921-1934);
- decan al Facultăţii de Ştiinţe din Cernăuţi (1926-1928);
- director al Teatrului din Cernăuţi (1930 – 30 dec. 1933);
- profesor la Catedra de fizică corpusculară a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti (din 1934);
- titular al Catedrei de acustică, optică şi fizică moleculară a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti, după retragerea profesorului Constantin Miculescu (1935);
- în perioada 1935-1944, ajutat de colaboratorii săi, a adus importante contribuţii studiului fenomenului de „străpungere electrică a gazelor”;
- a fost primul rector al Institutului „Maxim Gorki” din Bucureşti, funcţie datorată cunoştinţelor sale deosebite de limba rusă;
- director al celui de-al doilea Institut de Fizică din Bucureşti al Academiei (din 1956).
- Distincţii - Decoraţii:
- Ordinul „Steaua României” în grad de comandor;
- „Ordinul Muncii”, clasa I (1957, 1960);
- „Om de ştiinţă emerit” (1962);
- Ordinul „Meritul ştiinţific” (1966);
- Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa I, conferit prin Decretul nr. 441 din 16 noiembrie 1972.
- Afiliere:
- membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România (1935);
- membru titular activ al Academiei Române (12 august 1948).
- Colaborări la publicaţii: Buletinul Facultăţii de Ştiinţe din Cernăuţi, Contemporanul, Gazeta matematică şi fizică, Nuovo Cimento, România liberă, Scânteia, Studii, Ştiinţă şi tehnică, Veac Nou.
Fişier de autoritate
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Tena Bezman. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2010, Galaţi, Axis Libri, 2011.
Resurse electronice
- Eugen Bădărău, fondatorul şcolii româneşti de fizica plasmei. În: Blog Prof.Gheorghe Manolea. Despre istoria ştiinţei, despre inventatori, şi… despre mine! [online] : File din istoria ştiinţei şi tehnicii. [[1]]
- In Magistri Badareu Memoriam : The Works and the School of Eugen Badareu. În: Prof. dr. Ioan-Iovitz POPESCU (Iovitzu), Member of the Romanian Academy [online]. [[2]]
