George Ivaşcu
Critic literar, scriitor, profesor universitar
- „A urma tradiţia înseamnă, în cel mai înalt grad, a afirma propria viziune asupra lumii şi vieţii, cea contemporană creatorului, şi a o proiecta pe aceasta într-un lanţ necesar de experienţe artistice.”
Prezentare
- Profesorul universitar George Ivaşcu s-a afirmat prin activitatea de critic literar şi istoriograf erudit, dar s-a impus mai ales prin opera lui de „jurnalist în sensul superior, creator al cuvântului”, această vocaţie fiind intuită de la începuturi de marele critic George Călinescu, care îl considera „un animator de idei, unul dintre cei mai buni pe care i-a avut cultura noastră”, fapt demonstrat atât de publicistica sa politică şi culturală cât şi de întemeierea, organizarea şi conducerea unor importante publicaţii periodice, de numele lui legându-se etape importante din biografia Contemporanului şi României literare.
- Spirit loial, consecvent în opţiunile lui, devotat valorilor literaturii, a făcut parte din acea categorie de oameni despre care Marcel Proust afirma că-i găseşti când îi cauţi şi se fac uitaţi în restul timpului. Prodigios constructor de valori, de destin cultural şi de istorie culturală, George Ivaşcu a fost profund implicat în descoperirea, stimularea şi promovarea noilor talente, fiind un participant fervent la viaţa cetăţii, netezind drumul multora şi manifestându-se el însuşi drept un generator de cultură.
- Dinamismul şi-a pus amprenta asupra întregii activităţi a lui George Ivaşcu, aflată sub semnul jurnalisticii şi al demersului critic, ultimele clipe ale vieţii surprinzându-l în timp ce lucra la corectura numărului în curs de apariţie al revistei România literară.
Biografie
- Data şi locul naşterii: 22 iulie 1911, com. Cerţeşti, jud. Tutova (astăzi jud. Galaţi)
- Data şi locul decesului: 21 iunie 1988, Bucureşti
- Studii:
- Liceul „Gheorghe Roşca-Codreanu” din Bârlad (1922-1929);
- Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Iaşi (promoţia 1933).
- Titluri ştiinţifice:
- doctor în filologie cu teza „Istoria literaturii române, I. De la începuturi până la Junimea” (1975).
- Activitate socio-profesională:
- apreciat şi sprijinit de Garabet Ibrăileanu, a fost numit bibliotecar la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi (1932);
- asistent la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, Catedra de filologie română (1933-1935);
- redactor al revistei Manifest din Iaşi, s-a afirmat în perioada studenţiei ca gazetar militant antifascist (1934-1936);
- secretar al Institutului şi Buletinului de filologie română „Al. Philippide” (1935-1937);
- redactor al suplimentului duminical al revistei Lumea până în 1938;
- prim-redactor la ziarul democratic Iaşul, desfiinţat în iunie 1940;
- secretar de redacţie şi principalul colaborator la Jurnalul literar al lui George Călinescu, asigurând cronica literară a revistei (1 ian. – 31 dec. 1939);
- profesor în învăţământul secundar ieşean până în 1940, când a fost îndepărtat din cauza atitudinii sale politice antifasciste şi s-a stabilit în Bucureşti;
- a publicat sub diverse pseudonime în periodicele Vremea, Timpul, Ecoul, precum şi în România liberă, pe atunci aflată în ilegalitate;
- profesor la liceele „Gheorghe Lazăr” şi „Spiru Haret” din Bucureşti (1941-1956);
- secretar de redacţie la săptămânalul Vremea din Bucureşti;
- redactor la gazeta bucureşteană Timpul;
- redactor-şef la cotidianul Victoria al lui N.D. Cocea (după 23 aug. 1944), ziar care a precedat apariţia noii serii, inaugurată în septembrie 1946, a revistei Contemporanul (1945-1946);
- a fost implicat în procesul grupului Lucreţiu Pătrăşcanu şi condamnat mai întâi la moarte, apoi la temniţă grea (din 1948), pentru ca în 1954, să fie declarat nevinovat şi eliberat, în urma revizuirii procesului;
- redactor şef al revistei Contemporanul (oct. 1955 - oct. 1971);
- şeful Catedrei de Istoria Literaturii Române (1958-1968) şi al Catedrei de Istoria Literaturii Române Contemporane (1966-1968) la Universitatea din Bucureşti;
- redactor şef al revistei lunare de politică externă Lumea (1963-1966);
- redactor şef al revistelor Arcades şi Revue roumaine;
- director al revistei România literară (1971-1988).
- Debut:
- publicistic: în revista Manifest din Iaşi (1934), cu o cronică la romanul lui Ionel Teodoreanu „Crăciunul de la Silvestri”;
- editorial: cu o culegere de articole „Confruntări literare” (1966).
- Afiliere:
- membru al Consiliului Ziariştilor din România;
- membru al Partidului Comunist Român (1935);
- membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice;
- membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari din Paris, membru în Comitetul Executiv şi responsabil al Centrului Român din cadrul asociaţiei (din 1971).
- Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor (1969, 1971).
- Colaborări la publicaţii: Analele Universităţii Bucureşti, Arcades, Argeş, Ateneu, Books Abroad, Cahiers roumaines d’ études littéraires, Contemporanul, Ecoul, Gazeta literară, Gândul vremii, Iaşul, Însemnări ieşene, Luceafărul, Lumea, Lupta de clasă, Manifest, Quaderni di storia della critica e delle poetiche, Revue de l’Association Internationale des Critiques Littéraires, Romanian Review, România liberă, România literară, Scânteia tineretului, Synthesis, Timpul, Tribuna poporului, Viaţa românească, Victoria, Vremea ş.a.
Fişier de autoritate
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.
Resurse electronice
- Centenar George Ivaşcu la „Colocviile de marţi”. În: Agenţia de carte.ro [online], 25 iul. 2011. [citat 19 mai 2020]. [1]
- CUCU, ION. Fototeca „României literare”: Alexandru Philippide, Șerban Cioculescu, George Ivașcu. În: România literară [online], nr. 24-25, 7 iun. 2019. [citat 19 mai 2020]. [2]
- ŢUGUI, PAVEL. Reintegrarea lui George Ivaşcu. În: Cultura [online], nr. 517, 21 mai 2015. [citat 13 martie 2020]. [3]
- UDIŞTEANU, ANDREI. Cum să te lepezi de copil în faţa „conducătorului iubit”. În: Evenimentul zilei [online], 13 apr. 2011. [citat 13 martie 2020]. [4]
