Ioan Brezeanu
Filolog, etnolog și profesor universitar
- „Despre mine nu pot să vă spun eu. Întotdeauna când e vorba de o apreciere, eu mă raportez, în general, la ceea ce spun alții depre mine. Aceasta este pentru mine oglinda. Noi toți suntem oglindă pentru toți cei care scriu.”
Prezentare
- S-a născut în perioada Primului Război Mondial, rămânând din primii ani de viaţă fără sprijin părintesc. Orfan de război, Ioan Brezeanu a fost crescut de bunicul său, fiind foarte ataşat de lumea satului tradiţional, pe care a părăsit-o cu greu pentru a urma liceul la Sibiu. Îşi aducea aminte, cu emoţia întoarcerii în trecut, de acei ani petrecuţi în atmosfera patriarhală a satului de altădată şi de momentul în care, încălţat în opinci, pleca în prima sa călătorie cu trenul pentru a da piept cu greutăţile vieţii de la oraş.
- După terminarea liceului, Ioan Brezeanu a plecat la Bucureşti cu gândul de a deveni profesor, în amintirile sale rememorând întotdeauna anii studenţiei marcaţi de prelegerile iluştrilor săi profesori: Nicolae Iorga, Ludovic Cosma, Ovid Densusianu, Simion Mehedinţi, Dimitrie Gusti, Nicolae Cartojan, Dumitru Caracostea, Petru P. Panaitescu, Dimitrie Russo, personalităţi ale culturii române care i-au insuflat atât pasiunea pentru cariera didactică, cât şi pentru cercetare, constituindu-se în adevărate modele de urmat.
- Deşi s-a născut pe alte meleaguri şi a urmat studiile universitare în capitala ţării, Ioan Brezeanu a venit să practice profesia de dascăl în Galaţi, unde, începând din 1941, a lăsat urme de neşters în viaţa oraşului.
- Profesorul Ioan Brezeanu a condus importante instituţii de învăţământ gălăţene, precum Liceul „Al. I. Cuza” sau Institutul Pedagogic, contribuind la fondarea Universităţii din Galaţi, al cărei rector a şi fost, numele lui fiind adesea alăturat apelativului de „întemeietor de şcoală”.
- Vocaţia sa profesională, confirmată cu dăruire de-a lungul a zeci de generaţii, este susţinută de afirmaţia pe care o făcea la un moment dat profesorul Ioan Brezeanu: „După 40 de ani de activitate la catedră, dacă ar fi să-mi aleg încă o dată cariera, tot profesor m-aş face”.
- Activitatea sa ştiinţifică s-a îndreptat în mod deosebit spre studiile de folclor literar, spre tradiţia populară de care se ataşase încă din anii copilăriei, orientându-şi cercetările spre demontarea afirmaţiei că Galaţiul ar fi „o pată albă pe harta folclorică a ţării”. Pentru aceasta, a desfăşurat ample cercetări în comunele şi satele din judeţele Galaţi, Brăila şi Vrancea, antrenându-şi studenţii într-o acţiune unicat în analele universităţii şi constituind o impresionantă arhivă de folclor, de circa 70 de volume şi mii de metri de benzi magnetice.
- Ioan Brezeanu şi-a legat pentru totdeauna numele de istoria oraşului în care a trăit, atât prin dedicata activitate de cercetare a istoriei locale, cât şi prin intensa activitate didactică, fiind recunoscut ca un reprezentant de seamă al culturii gălăţene.
Biografie
- Data şi locul naşterii: 27 februarie 1916, sat Ludişor, com. Voila, jud. Braşov
- Data şi locul decesului: 26 septembrie 2010, Galați
- Studii:
- Şcoala primară din localitatea Ludişor, jud. Braşov (1923-1927);
- Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1927-1934);
- Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, specializările Istorie şi Limba şi literatura română (1934-1938);
- Şcoala Militară de Ofiţeri de Rezervă de Infanterie din Ploieşti, în grad de sublocotenent (oct. 1938 – oct. 1939);
- Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” din Bucureşti, cu durata de un an (1939-1940).
- Titluri ştiinţifice:
- doctor în filologie al Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, cu teza „Colindul laic în zona Dunării de Jos” (26 iun. 1971).
- Activitate socio-profesională:
- profesor de istorie la Şcoala Normală „Costache Negri” din Galați (1941-1943);
- profesor titular (din 1942) și profesor definitiv (din 1947) în învăţământul liceal;
- profesor de istorie la Liceul „Vasile Alecsandri” (1943-1948) şi la Liceul „Al.I. Cuza” din Galaţi - unde a fost şi director (1948-1959);
- lector, conferenţiar, apoi profesor la Institutul Pedagogic din Galaţi, şeful Catedrei Limba şi literatura română (1959-1974);
- director ştiinţific al Universităţii Populare din Galaţi (1960-1971);
- decan al Facultăţii de Filologie (1962-1973), rector al Institutului Pedagogic (1973-1974) şi primul prorector al Universităţii din Galaţi (1974-1981), înființată prin unificarea Institutului Pedagogic cu Institutul Politehnic;
- membru al Comitetului de Cultură şi Artă al judeţului Galaţi (1964-1978);
- redactor responsabil al publicației Lucrări ştiinţifice, editat de Institutul Pedagogic Galaţi (1967-1972);
- preşedinte al Sfatului Casei de Cultură a Studenţilor din Galaţi (1970-1973);
- membru în Consiliul de conducere al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Galaţi (1972-1976);
- membru în colectivul de redacţie al ziarului Viaţa nouă din Galaţi;
- s-a pensionat în 1981, continuându-și activitatea în calitate de profesor consultant în cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galați;
- a obținut gradul de general de brigadă cu o stea în retragere, acordat prin Decret prezidenţial nr. 1492 din 19 octombrie 2009.
- Afiliere:
- membru al Asociaţiei Române pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS) al judeţului Galaţi (din 1959) și preşedinte al Consiliului general al acesteia;
- membru al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste şi în biroul executiv judeţean (1973-1976);
- membru de onoare al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni;
- membru de onoare al Academiei Ecologice;
- membru de onoare al Uniunii Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din România (1994);
- membru al Societăţii Culturale „Ginta Latină” şi Preşedinte de Onoare al Filialei Galaţi;
- Distincţii - Decoraţii (selectiv):
- Titlul de „Profesor evidenţiat” acordat de Ministerul Învățământului;
- Medalia Ostăşească, clasa I;
- Diplomă de Onoare a Asociaţiei Internaţionale a Educatorilor pentru Pacea Mondială;
- Ordinul „Coroana României”, cu spade, în grad de Cavaler, cu Panglică de Virtute Militară şi Frunze de Stejar, clasa a IV-a şi clasa a V-a (1944);
- Ordinul „Steaua României”, în grad de Cavaler, cu Panglică de Virtute Militară şi Frunze de Stejar (1945);
- Titlul de „Profesor fruntaş” (1957) și Ordinul Muncii, clasa a III-a (1959);
- Medalia „Pobeda”, conferită de Comandamentul forţelor armate al U.R.S.S.;
- Medalia „A XX-a aniversare a eliberării patriei” (1964);
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa a V-a (1966);
- Diplomă de Onoare şi Medalia jubiliară „50 de ani de învăţământ superior la Galaţi” (1978);
- Medalia „Virtutea Ostăşească” clasa a II-a (1985);
- Medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial, 1941-1945” (1995);
- Diplomă de Onoare a Asociaţiei Veteranilor de Război din România (2001);
Fişier de autoritate
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman, Mihaela Bute. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2011, Galaţi, Axis Libri, 2013.