Ioan S. Neniţescu
Poet
- „La magicul foc al cântecelor poporului - poesia sfântă a naturei - mi s'a încălzit sufletul pentru întăiași dată.”
Prezentare
- Intelectual de aleasă cultură şi doctor în filozofie, Ioan Neniţescu şi-a dedicat mare parte a creaţiei sale idealului de neatârnare al poporului român, fiind unul dintre cei mai entuziaşti cântăreţi ai Războiului pentru Independenţă. Student fiind, Ioan Neniţescu şi-a arătat patriotismul pe câmpul de luptă, oferindu-se voluntar în Războiul pentru Independenţă de la 1877-1878, fiind rănit în asaltul Plevnei.
- Experienţa războiului şi atmosfera de profund patriotism a epocii i-au influenţat semnificativ opera, alături de „căldura şi adivărul simţirei” poeziilor populare pe care le-a considerat întotdeauna ca pe cel mai autentic filon al creaţiei româneşti. Unele dintre poemele sale, precum Pui de lei şi Voinţa neamului, au devenit de-a lungul timpului adevărate imnuri patriotice ce pot fi regăsite şi astăzi între piesele cele mai reprezentative ale muzicii corale româneşti.
- Alături de opera poetică, Ioan Neniţescu este autor al dramei istorice Radu de la Afumaţi şi al comediei Un singur amor ce a fost pusă în operă pe scena Teatrului Naţional.
- Profesorul Corneliu Stoica a avut şansa de a se întâlni cu fiul acestuia, Ştefan I. Neniţescu, unul din marii esteticieni şi critici de artă ai perioadei interbelice, prin a cărui bunăvoinţă a obţinut fotografii şi un album inedit de familie, acestea găsindu-se în momentul de faţă în cadrul Colecţiilor Speciale ale Bibliotecii „V.A. Urechia”.
- Deşi nu s-a considerat „un meşter făurar de versuri”, Ioan Neniţescu rămâne un reper în istoria literaturii de inspiraţie populară şi naţională, versurile sale păstrându-şi şi astăzi autenticitatea şi fiorul patriotic.
- Ioan Neniţescu a fost, în administraţia românească, primul prefect al judeţului Tulcea, având în această calitate numeroase contribuţii, atât la dezvoltarea edilitară a oraşului şi judeţului cât şi la edificarea a două importante monumente, dedicate domnitorului Mircea cel Bătrân şi Independenţei României. În semn de recunoştinţă, tulcenii au luat alături de academicianul V.A. Urechia iniţiativa ridicării unui bust dedicat poetului, acesta fiind executat de sculptorul Oscar Spaethe şi inaugurat în anul 1911. Distrus în anii 1916-1918 de trupele de ocupaţie, bustul a fost refăcut în 1995, ocupând un loc de cinste pe Aleea Personalităţilor tulcene.
Biografie
- Data şi locul naşterii: 11 aprilie 1854, Galaţi
- Data şi locul decesului: 23 februarie 1901, Buzău
- Studii:
- cursurile primare şi gimnaziale la Galaţi;
- Şcoala Comercială „Alexandru Ioan I” din Galaţi;
- studiile liceale şi bacalaureatul la Iaşi;
- audient la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (1875);
- Şcoala de Ofiţeri;
- Facultatea de Filosofie a Universităţii din Berlin (1878-1884).
- Titluri ştiinţifice:
- doctor în filosofie şi pedagogie cu tema Die Affectenlehre Spinoza’ s la Leipzig, în Germania (1887).
- Activitate socio-profesională:
- voluntar în Compania de Jandarmi „Iaşi”;
- sergent (10 sept. 1875);
- sublocotenent în Batalionul de miliţii „Iaşi” şi comandant al punctului de frontieră de la Oituz (1 iun. 1877);
- comandant de pluton în Regimentul 1 Dorobanţi;
- a participat la Războiul pentru Independenţă ca sublocotenent în Regimentul 13 Dorobanţi;
- a editat revista ştiinţifică, politică, economică şi literară Ţara nouă (1 febr. 1884 - febr. 1888);
- profesor de filozofie şi pedagogie la Şcoala Normală de Institutori din Bucureşti (12 sept. 1887);
- revizor şcolar sub ministeriatul lui Gheorghe Chiţu;
- inspector general în Ministerul Instrucţiunii Publice;
- deputat de Covurlui în colegiul al doilea (1 febr. 1888);
- secretar al Camerei legiuitoare (28 febr. 1888);
- a făcut parte din comitetul de conducere al revistei Albina, iniţiată de Spiru Haret;
- prefect al judeţului Tulcea (iun. 1897 – aug. 1900);
- profesor şi inspector şcolar la Bucureşti (sept. 1892).
- Afiliere:
- membru al Parlamentului României;
- membru corespondent al Academiei Române (18 martie 1895);
- membru activ al Societăţii Literare „Junimea”;
- membru al Partidului Liberal.
- Distincții - Decorații:
- Ordinul „Steaua României” şi „Virtutea militară” de aur;
- Ordinul „Trecerea Dunării” şi „Apărătorilor Independenţei”;
- Ordinele ruseşti „Crucea Sf. Gheorghe” şi „Sf. Stanislav” cl. II.
- Colaborări la publicații: Albina, Amicul copiilor, Convorbiri literare, Lupta, Revista Nouă, Românul literar, Şezătoarea, Ziarul presei.
Fişier de autoritate
Surse
- Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2009, Galaţi, Axis Libri, 2010.
Resurse electronice
- Neniţescu Ioan S. În: Università degli Studi di Firenzi [online] : Dipartimento di Lingue e Letterature Neolatine – Cronologia della Letteratura Romena. [1]
- Stoica, Corneliu. Restituiri – Ioan Neniţescu, un poet al neatârnării. În: Luceafărul Românesc [online] : revistă on-line de literatură şi cultură. [2]
