Ioana Citta Baciu

Actriță

„Cred că munca actorului e asemenea sculptorului! Cizelează fiecare cuvânt, fiecare frază, fiecare gest și mișcare, tot căutând să fie cât mai aproape de personajul creat de autor! Iar în seara premierei - pentru că trebuie să vină și această seară - trăiești cu senzația sau chiar convigerea, că mai aveai mult de lucrat, de cizelat, de perfecționat! Munca, așadar, continuă. Iar în toate spectacolele continui să găsești nuațe noi, emoții noi...”

Autograf Ioana Citta Baciu

Ioana Citta Baciu - actriță

Prezentare

Fascinanta artistă a scenei româneşti, actriţa Ioana Citta Baciu, originară de la malul Dunării, din oraşul Silistra, a crescut la Craiova, unde familia olteanului Tudor Baciu (tatăl viitoarei actriţe) s-a retras după cedarea cadrilaterului. Prin grija mamei sale, Bistra Boiagiev, jumătate bulgăroaică, jumătate austriacă, care visase să ajungă actriţă, i-au fost insuflate dragostea pentru captivanta lume a teatrului. După prima apariţie pe scenă, într-un rol principal la şapte ani, la sfârşitul clasei I, au urmat rolurile mici pe care le-a interpretat în postura de „copil de trupă” al Teatrului Național din Craiova. Anii petrecuţi în teatru, dar şi sfaturile pe care le-a primit şi pe care mărturisea că le-a urmat cu sfinţenie, i-au definit şi șlefuit talentul, culminând cu distribuirea în rolul principal din piesa Floarea purpurie, varianta rusească a basmului „Frumoasa şi bestia”.

După perioada petrecută la Craiova, Ioana Citta Baciu a avut ocazia să facă parte dintre artiştii care au scris istoria teatrului bârlădean, încă de la înfiinţarea acestuia, în 1955. Printre numeroasele roluri interpretate se numără şi cel al Electrei din spectacolul cu acelaşi nume, după Sofocle, pe care a avut ocazia să îl joace pe scena Teatrului din Târgu Mureş şi despre care cronicarul Nicolae Carandino scria că a adus clasicului personaj „pe lângă o deosebită nobleţe plastică în mişcări şi atitudini, un tragism care, eliminând vaietele tradiţionale, creşte din clocotul interior, din expresivitatea jocului de ochi, din îndrăzneala unei trăiri […].

Experiența profesională câștigată pe scenele teatrelor din țară a fructificat-o ulterior la Galaţi, orașul de care s-a legat sufletește şi căruia i-a rămas fidelă, datorită Dunării sau poate a legăturii pe care simţea că o are cu acest oraş în care străbunicul său fusese Consul al Austriei. Cu meticulozitatea unui profesionist desăvârşit, în cei peste patruzeci de ani dedicaţi scenei gălăţene, Ioana Citta Baciu a transmis publicului spectator o întreagă gamă de emoţii, pe care doar un artist complet le poate atinge, pentru că, aşa cum declara actriţa, „emoția se produce atunci, pe loc. Fiecare spectacol este un act de creație irepetabil”.

În spatele diverselor măşti care au transmis spectatorilor o varietate de emoţii şi sentimente, Ioana Citta Baciu era, după cum ea însăşi declara, „un om obişnuit care a trecut prin dureri mari, bucurii mari şi am depăşit totul, fără ca să afecteze acestea cu ceva calitatea spectacolelor”. Frământările interioare îşi găseau transpunerea în rolurile interpretate, pentru că actriţa era convinsă de faptul că dacă nu „vibrezi la tot, nu poţi să redai nimic”, iar „teatrul e emoţie, teatrul e dragoste, teatrul e dăruire!”.

Prin forţa personalităţii sale, dar şi prin pasiunea cu care a trăit pe scenă, strălucind de-a lungul carierei sale în complexe creaţii interpretative, Ioana Citta Baciu a dobândit un binemeritat loc în istoria teatrului românesc, fapt confirmat şi de nominalizarea28 sa, în anul 2014, la Premiul pentru întreaga activitate, la cea de-a XXII-a ediţie a Galei Premiilor UNITER, de premiile decernate de-a lungul timpului şi nu în ultimul rând de conferirea titlului de „Cetăţean de onoare al municipiului Galați”.

„Important, în viaţa asta, e să fii om şi să iubeşti oamenii. Fără dragoste, nu doar în profesie, ci şi în viaţă, nu poţi să faci nimic”, sunt cuvinte care definesc imensa personalitate a distinsei doamne a scenei româneşti, căreia gălăţenii îi vor purta cu siguranţă o neştearsă amintire.

Actrița în anul 1961

Biografie

Data şi locul naşterii: 7 ianuarie 1936, Silistra, jud. Durostor, Bulgaria

Data şi locul decesului: 20 ianuarie 2016, București

Studii:

• Liceul Teoretic „Elena Cuza” din Craiova (1953);
• Conservatorul de Artă Dramatică „Cornetti” din Craiova (1955).

Activitate socio-profesională:

• a făcut parte din corpul de ansamblu al Teatrului Naţional din Craiova (1950-1955);
• a fost angajată prin concurs ca actriţă la Teatrul de Stat din Bârlad (1955-1961);
• actriţă la Teatrul de Stat din Brăila (1961-1965), la Teatrul Naţional din Târgu Mureş (1966-1967);
• a făcut parte din echipa Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti (1967-1971);
• s-a stabilit la Galaţi (1971);
• actriţă a Teatrului „Fani Tardini” din Galaţi (1971-2015);
• a întreprins de-a lungul carierei numeroase turnee în țară şi străinătate;
• a jucat, împreună cu Mitică Popescu şi Eugen Racoţi, în scurtmetrajul „Muşcatele” (scenariu: Marius Dumitru Şopterean; regia: Radu Muntean), realizat la Studioul de Film TV (1997);
• a fost distribuită în serialul pentru televiziune „Spitalul de urgenţă” (2007);
• a avut loc premiera mondială a spectacolului Cutia Pandorei, în care a interpretat rolul principal, Tanti Hilda (12 febr. 2010);
• a jucat în „Cafe Journal”, primul film independent de lungmetraj produs în totalitate la Galaţi, în regia lui Ciprian Braşoveanu (mart. 2014);
• a fost nominalizată la Premiul pentru întreaga activitate, la ediţia a XXII-a, a Galei Premiilor UNITER (2014).

Afiliere:

• membră a Uniunii Teatrale din România (UNITER).

Distincții - Premii - Decorații:

• Premiul III pentru rolul Ecaterina din spectacolul Ecaterina Teodoroiu de N. Tăutu, la Festivalul Teatrelor Dramatice (12-24 oct. 1958);
• Ordinul/Medalia „Meritul cultural” (1983);
• Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină, pentru rolul Sonia din Unchiul Vanea de A.P. Cehov, la cea de-a VI-a ediţie a Colocviului despre Arta Comediei (Galaţi, 18-24 nov. 1985);
• Premiul de interpretare, pentru rolul Lidia Feodorovna din Cetăţeanul invizibil de Dumitru Solomon, la cea de-a VI-a ediţie a Colocviului despre Arta Comediei (Galaţi, 18-24 nov. 1985);
• Diploma juriului, pentru rolul Florica din spectacolul Dulcile, amare bucurii de Dina Cocea, la ediţia a VII-a a Galei de teatru contemporan de la Braşov (13-19 oct. 1986);
• Premiul municipiului Galaţi, pentru întreaga activitate profesională (1998, 2002);
• Premiul pentru activitatea culturală, în cadrul Galei Premiilor PNL (dec. 2002);
• Premiul de Excelenţă pentru interpretare feminină, pentru rolul Mama din spectacolul Zăpezile de altădată de Dumitru Solomon şi D-ra Cucu din spectacolul Steaua fără nume de Mihail Sebastian, la ediţia a XV-a a Festivalului Naţional de Comedie (Galaţi, 10-19 oct. 2003);
• Titlul onorific de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Galaţi” (dec. 2015).

Note

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Tena Bezman, Otilia Badea. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2016, Galaţi, Axis Libri, 2017.

Resurse electronice

• ANTON, RUXANDRA. Insectarul de vise - Labirintul Irinei – alb : [cronică dramatică]. În: Agenda LiterNet.ro [online], nov. 2009. [1]
• Idem. Pe aripile instinctului – Cutia Pandorei : [cronică dramatică]. În: Agenda LiterNet.ro [online], aug. 2010. [2]
• Baciu, Ioana : [repertoriu actoricesc]. În: O istorie on-line a spectacolelor de teatru din România : Personalităţi : Actori [online]. [3]
• Baciu, Ioana Citta: [repertoriu actoricesc]. În: O istorie on-line a spectacolelor de teatru din România : Personalităţi : Actori [online]. [4]
• Ioana Citta Baciu : C.V. artistic - Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galaţi. În: Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galaţi [online].[5]

Referințe

• Bogdan Tudor Sârbu, fiul actriţei:

Cred că doresc oricui să aibă o mamă actriță! Nu numai că întreaga viață va fi definită de perspectiva destinelor interpretate de-a lungul anilor pe scenă, dar și copilăria va fi plină de prinți și prințese, zmei și ilene, povești și fabule, poezii și cântece. Eu, cel puțin, așa mi-o amintesc: cu eroi de basm care prindeau viață în fiecare seară înainte de culcare. Cu dulcile-amare bucurii ale personajelor care se conturau pe scena teatrului odată cu fiecare spectacol, în timp ce eu priveam cu ochii mari cum destine se nasc și mor pentru încă o zi. Cu poezii recitate cu o forță lăuntrică de neoprit, care trimitea noduri în stomac și lacrimi în bărbie. Cu repetiții acasă despre constantele noastre purtări de personaje supuse greșelii, modul mamei de a-mi povesti, indirect, despre ce înseamnă viața.

Cred că acesta a fost cel mai mare dar pe care mi l-a transmis: înțelegerea fiecărui moment cu ochii larg deschiși. Sigur, îmi voi aminti până la capăt de cât de mult s-a străduit să aleagă o școală bună pentru mine, cât a încercat să mă ferească de lipsurile vremurilor, cât de mândră a fost de reușitele mele și cât de fericită era atunci când, mai târziu, de fiecare Crăciun, cântam colinde împreună. Dar adevăratele mele lecții au fost date de momentele petrecute în culise, învățând despre oameni din „Vizita bătrânei doamne”, „Celestina”, „Unchiul Vanea”, „Play Strindberg”, „Micul infern” sau „Copacii mor în picioare”. Învățând despre ea și despre cum trebuie să fie un om ca să se numească „om”. Înțelegând cine sunt și cum pot oferi celor din jurul meu o parte din mine. Așa cum a făcut mama.

Îmi va fi dor de tine, mamă. Sper să fii în continuare mândră de mine.

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z