Melchisedec ŞTEFĂNESCU

Monah, teolog, istoric, profesor, bizantinolog

Biografie

Data şi locul naşterii: 15 februarie 1823, com. Gârcina, jud. Neamţ

Data şi locul decesului: 16 mai 1892, Roman

Studii:

studii muzicale la Şcoala "Sfântul Ioan" din Piatra Neamţ; Seminarul de la Socola (Veniamin) din Iaşi (1834-1841, 1842-1843); Academia Teologică din Kiev (1848-1851), obţinând titlul de "magistru în teologie şi litere" (26 mai 1851).

Activitate socio-profesională:

învăţător la Şcoala din Şerbeşti, jud. Neamţ (1841-1842); profesor suplinitor de retorică, pastorală şi istorie naţională la Seminarul din Socola (1843-1848); tuns în monahism, primind numele de Melchisedec (1843); hirotonit ierodiacon la Socola (16 aug. 1844); inspector (spiritual) al Seminarului din Socola din Iaşi (1845); s-a stabilit la Mănăstirea Neamţ (1848); hirotonit ieromonah, în Lavra Pecerska din Kiev, de mitropolitul Filaret al Kievului (3 oct. 1851); profesor de ermenautică, studii biblice, istorie bisericească şi omiletică la Seminarul din Socola (1851-1856), predând în paralel şi limbile ebraică şi latină; protosinghel (1852); hirotesit arhimandrit (1853); profesor şi director la Seminarul din Huşi (mart. 1856 - 1861); membru în Divanul ad-hoc al Moldovei pe timpul guvernului lui Mihail Kogălniceanu, numit de A. I. Cuza (1857); ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1860); locţiitor de episcop (locotenent) al Episcopiei Huşilor (15 ian. 1861 – 17 nov. 1864); hirotonit arhiereu la Iaşi, cu titlul "Tripoleus" (30 dec. 1862); locţiitor (17 nov. 1864) al eparhiei Episcopia Dunării de Jos, instalat oficial ca episcop al Dunării de Jos (6 ian. 1865) şi titularizat în luna mai a aceluiaşi an (1865-1879); episcop al Romanului (1879-1892).

Afiliere:

membru titular al Societăţii Academice Române (10 sept. 1870); vicepreşedinte al Academiei Române (1882-1885).

Distincții:

Crucea de Mare Ofiţer pentru contribuţia la actul independenţei de Stat a României (1878).