Mihai Berza
Istoric, profesor universitar
- „Alături de istoria reală a culturii noastre există, astfel, o istorie ideală a ei, în care imaginaţia poate să înscrie toate acele opere rămase neîmplinite, să întregească un peisaj pe care natura se silise parcă să-l creioneze - să ni-l promită, deci - pentru a-l înlătura apoi cu brutalitate dinaintea ochilor noştri.”
Prezentare
- Apreciat ca original şi creator, istoricul Mihai Berza şi-a orientat cercetarea ştiinţifică în variate domenii istoriografice, pornind de la istoria economiei până la heraldică sau genealogie, de la istoria medievală a Europei apusene şi sud-estice până la istoria României, de la istoria culturii şi artei până la ştiinţele auxiliare ale istoriei. În ampla sa activitate a îngrijit ediţii şi culegeri de studii, a colaborat la laborarea unor importante lucrări de sinteză, precum „Istoria României” şi a contribuit la redactarea unor publicaţii seriale de înalt nivel ştiinţific. S-a identificat cu Institutul de studii sud-est europene în noua sa organizare din 1963, reînnodând tradiţia acestei instituţii, fondată în 1914 de Nicolae Iorga şi asigurându-i o structură ce menţinea caracterul pluridisciplinar.
- Mihai Berza şi-a dedicat o mare parte a vieţii misiunii de profesor, punându-şi speranţa în studenţi, în formarea unor noi generaţii de specialişti, deschişi şi către alte discipline, cursurile sale beneficiind de o profundă documentare, dar şi de o eleganţă deosebită a expunerii, stăruind în a le păstra studenţilor „simţul responsabilităţii, sentimentul complexităţii judecăţilor istorice... al necesităţii unei maxime rigori intelectuale şi morale”.
- Înnoirea profesiei de istoric şi modernizarea învăţământului istoric au fost întotdeauna în atenţia sa, Mihai Berza punând accent pe studiul multidisciplinar şi comparat al istoriei. Dedicarea pentru toate aspectele activităţii ştiinţifice, organizarea congreselor, modestia şi exigenţa faţă de sine au făcut ca multe dintre lucrările sale să rămână în manuscris.
Biografie
- Data şi locul naşterii: 23 august 1907, Tecuci, jud. Galaţi
- Data şi locul decesului: 5 octombrie 1978, Bucureşti
- Studii:
- studii primare la Gimnaziul „D.A. Sturdza” din Tecuci şi Galaţi (1914-1918);
- studii gimnaziale şi liceale la Gimnaziul „D.A. Sturdza” din Tecuci şi Liceul Internat „C. Negruţi” din Iaşi (1918-1926);
- a absolvit Gimnaziul „D.A. Sturdza” din Tecuci (promoţia 1926);
- Facultatea de Litere şi Filosofie (secţia de istorie universală) a Universităţii din Iaşi - licenţa „magna cum laude” în istorie universală (1926-1929);
- Seminarul Pedagogic din Cernăuţi;
- Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri de Artilerie din Craiova;
- a susţinut examenul de capacitate în Istorie şi în Geografie - Drept în anul 1931;
- bursier al Şcolii Române din Roma (1931-1933);
- bursier la „École Pratique des Hautes Études” din Paris (1935-1936).
- Titluri ştiinţifice:
- doctor în istorie la Universitatea din Iaşi, cu lucrarea „Amalfi preducale (596-957)” (1935);
- doctor docent în filozofie.
- Activitate socio-profesională:
- profesor suplinitor la Şcoala de Meserii „V. Mălinescu” şi la Liceul Internat din Iaşi (1929-1931);
- profesor de istorie la Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad (1931);
- bibliotecar, pe perioada studiilor la Şcoala Română din Roma (1931-1933);
- profesor la Şcoala de meserii din Fălticeni (1934-1935);
- profesor la Seminarul din Curtea de Argeş (1936);
- secretar al Şcolii Române din Roma (1 sept. 1936 – 31 aug. 1938);
- profesor secundar în Bucureşti (1939-1941);
- subdirector al Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din Bucureşti (1941-1947),
- profesor suplinitor (1944-1945) şi profesor titular (1945-1950) al Catedrei de Metodologie şi istoriografie, Genealogie şi heraldică de la Şcoala Superioară de Arhivistică din Bucureşti;
- profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti (1950-1952);
- îndepărtat din motive politice de la catedra universitară şi de la Institutul de Istorie (1952-1954);
- a devenit colaborator al Institutului de Istoria Artei;
- conferenţiar (1954) şi profesor titular (1956) la Facultatea de Istorie din Bucureşti până la pensionare (1974);
- şef al secţiei de Istorie universală de la Institutul de Istorie Universală „Nicolae Iorga” (1955-1964);
- redactor responsabil adjunct la volumele II şi III ale tratatului „Istoria României”, în care colaborarea sa însumează cca 400 de pagini, precum şi munca de coordonare a volumelor (1958-1963);
- primul director al Institutului de Studii sud-est europene (1963-1978);
- şef al Catedrei de Istorie universală medie, modernă şi contemporană de la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (1964);
- redactor şef şi membru în comitetul de redacţie al publicaţiilor: Revue historique du sud-est européen, Revue roumaine d’histoire, Studii şi cercetări de istoria artei;
- profesor invitat la Collège de France din Paris (1966);
- s-a retras de la catedra universitară, la cerere (1973);
- a rămas profesor consultant la Universitatea din Bucureşti;
- a făcut parte din comitetul de redacţie al colecţiei „Documenta Romaniae Historica” (1974-1977).
- Distincţii - Decoraţii:
- „Ordinul Muncii”, clasa a III-a (1963);
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Române”, clasa a IV-a (1964);
- „Ordinul Muncii”, clasa a II-a (1964);
- Ordinul „Meritul ştiinţific”, clasa I pentru îndelungată şi rodnică activitate didactică şi de cercetare şi contribuţia adusă la dezvoltarea ştiinţelor istorice, cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani (1977).
- Afiliere:
- membru corespondent al Academiei Române (21 mart. 1963);
- preşedinte al Comitetului Naţional Român de Studii Sud-Est Europene şi membru în comitetul Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene - AIESEE (1964);
- preşedinte al Comisiei Internaţionale de Istoria Ideilor din cadrul AIESEE (1965);
- membru în Biroul Comitetului Internaţional al Ştiinţelor Istorice (1970);
- membru în Comitetul internaţional al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene (1970);
- membru titular al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (1970);
- vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Studii Bizantine (1971-1976);
- membru corespondent al Academiei Sârbe de Ştiinţe şi Arte (1975);
- membru în biroul Comisiei Internaţionale de Istorie Maritimă (1975);
- membru corespondent al Academiei Portugheze de Istorie (1978).
- Colaborări la publicaţii: Analele Academiei Republicii Socialiste România, Arta şi arheologia, Balcania (1941), Revista clasică, Revista istorică, Revista Fundaţiilor Regale, Revue du synthèse, Revue historique du sud-est européen, Revue roumaine d’histoire, Studii. Revistă de istorie.
Fişier de autoritate
Surse
- TOPORAŞ, CAMELIA; IRIMIA, ROCSANA; BADEA, OTILIA; BUTE, MIHAELA. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008. Galaţi: Axis Libri, 2009, p. 353-366.
Resurse electronice
- Berza Mihai (23 august 1907, Tecuci, judeţul Galaţi - 5 octombrie 1978, Bucureşti) : istoric. În: Academicieni ieşeni [online]. Biblioteca Judeţeană “Gh. Asachi” Iaşi, 2014, p. 40-41 : fotogr. [1]
- PIPPIDI, ANDREI. Arhiva Mihai Berza. În: Studii şi materiale de istorie medie [online], vol. 15, 1997, p. 9-15. [2]
- Profesorul Mihai Berza: Un ctitor al cercetărilor românești asupra Levantului Sesiune comemorativă la 40 de ani de la plecarea dintre noi a profesorului Mihai Berza, director al Institutului de Studii Sud-Est Europene. În: Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului Centru de excelență al Academiei Mondiale de Artă și Știință [online]. [3]
- TANAŞOCA, NICOLAE-ŞERBAN. Profesorul Mihai Berza şi destinul generaţiei sale. În: Studii şi materiale de istorie medie [online], vol. 15, 1997, p. 17-21. [4]
