Mihail Manoilescu

Inginer, economist, profesor universitar, om politic

„O viaţă de om m-am pregătit și am învăţat. Şi învăţ și astăzi. Dar, fie din vina oamenilor, fie din a împrejurărilor, fie din a mea, nu mi-a fost dat o singură dată să am atâta libertate și atâta răgaz ca să pot face acestei ţări dovada cea mare.”

Autograf Mihail Manoilescu

Mihail Manoilescu - inginer, economist, om politic

Prezentare

Descendent din familie de preoți basarabeni din partea tatălui și din neam de răzeşi moldoveni din partea mamei, mândru de ilustrul său strămoş, Logofătul Ioan Tăutu, boier de frunte al lui Ştefan cel Mare şi educat într-o familie de institutori tecuceni, Mihail Manoilescu a avut nefericirea de a-și pierde tatăl la o vârstă fragedă, când nu împlinise încă opt ani. Acest eveniment tragic, alături de atmosfera agitată a României acelor vremuri, i-a influențat profund anii copilăriei și adolescenței, în timp ce tradiţia oamenilor politici din familia sa l-a determinat de timpuriu să „prindă interes pentru viaţa politică şi dramele ei”, după cum mărturisea în memoriile sale.

A renunţat la vocaţia de care s-a simţit iniţial atras, dreptul, și s-a orientat spre o carieră în inginerie, căreia îi recunoştea o frumuseţe şi poezie aparte. Terminând Școala de Poduri și Șosele ca şef de promoţie, Mihail Manoilescu şi-a folosit cunoştinţele dobândite, inventând, proiectând şi construind în perioada Primului Război Mondial, un nou tip de obuzier, care, după terminarea războiului, a străjuit o perioadă lungă de timp, până în anii ᾽60, Monumentul Eroului Necunoscut din Parcul Carol din București. S-a numărat printre promotorii înfiinţării Asociaţiei Generale a Inginerilor, al cărei secretar-general a rămas până la finalizarea organizării asociaţiei, devenind ulterior și președinte al acesteia.

Iniţiativele şi realizările din perioada în care a ocupat funcţia de director al Direcției Refacerii Industriale şi organizarea în Parcul Carol din capitală a primei Expoziţii-Târg de Mostre la care a luat parte industria din întreaga Românie i-au adus rapid notorietatea, inclusiv în cercurile politice. Astfel, spiritul polivalent al lui Mihail Manoilescu, manifestat inițial în domeniul ingineresc, ulterior în cel economic, l-a determinat să apuce pe „drumul atât de plin de amărăciuni al politicii”, tocmai pentru că, după cum mărturisea la un moment dat, „dimensiunea politică din mine era mai puternică decât conformismul carierei”.

Cutezanţa ideilor sale, deosebita cultură ştiinţifică, spiritul filozofic, pasiunea pentru problemele economice, sociale şi politice pe care le-a aprofundat cu sârguinţă, completate de un real talent oratoric şi de o mare putere de muncă, de cunoaşterea a trei limbi de circulaţie internaţională (germană, franceză şi italiană) i-au adus o largă audienţă şi numeroase succese diplomatice. A fost remarcat de mari personalităţi ale vremii, precum Alexandru Averescu, Nicolae Iorga, Carol al II-lea sau Ion Gigurtu, care i-au încredinţat importante funcţii economice în stat: ministru al Industriei şi comerţului, deputat şi ministru subsecretar de stat la Ministerul de Finanţe, guvernator al Băncii Naţionale, ministru al Afacerilor Străine.

A devenit cunoscut în ţară şi peste hotare pentru opera sa economică ce contrazicea teorii ale şcolii economice clasice. Mihail Manoilescu a fost apreciat în perioada interbelică de autorităţi reprezentative în domeniu din străinătate, opera sa fiind comentată în reviste de înalt nivel ştiinţific. Opera sa capitală, lucrarea „Teoria protecţionismului şi a schimbului internaţional”, scrisă în limba franceză şi publicată la Editura Giard din Paris, în 1929, a beneficiat de numeroase traduceri (în engleză, portugheză, italiană, germană), fiind comentată de importanţi reprezentanţi ai ştiinţei economice.

Personalitatea profesorului Mihail Manoilescu a suscitat apariția a numeroase lucrări și studii dedicate vieții și activității sale, printre primele apărute numărându-se lucrarea biobibliografică, editată de Florin Em. Manoliu. Apărut în 1936, în limba franceză, volumul răspundea solicitărilor venite din afara țării, de a aduna într-o lucrare totalitatea referințelor de la acea vreme despre opera profesorului Mihail Manoilescu, oferind posibilitatea profundării acesteia. Fișa biobibliografică realizată de Manoliu, deși depășită astăzi, demonstrează popularitatea de care se bucura economistul în afara țării, oferind în același timp, prin modalitatea în care a fost structurată, o imagine asupra domeniilor abordate în cercetările sale: teorii politice și economice, politica economică, politica financiară și monetară, politica industrială, probleme politice și sociale.

Opere inedite ale economistului, omului politic, filosofului Mihail Manoilescu continuă să apară, fiind recuperate din negurile timpului și aduse în fața contemporanilor prin grija urmașilor săi. În aceeași măsură apar lucrări dedicate personalității și operei sale și au loc manifestări în onoarea acestuia.

Mihail Manoilescu reprezintă în momentul de față atât un nume de referință al istoriografiei economice internaţionale, cât și unul dintre cei mai originali şi mai îndrăzneţi gânditori interbelici, un membru de seamă al elitei intelectuale și politice europene, recunoscut pentru iniţierea unor doctrine economice, sociale şi politice originale, care constituie încă obiect de studiu şi creează încă ecouri.

Biografie

Data şi locul naşterii: 9 decembrie 1891, Tecuci, jud. Galați (fost jud. Tecuci)

Data şi locul decesului: 30 decembrie 1950, Sighet, jud. Maramureș

Studii:

• primele trei clase primare la Şcoala „Costache Negri”, iar clasa a patra la Școala „Ferdinand”, în Iași (1898-1902);
• Liceul Naţional din Iaşi, clasa a opta urmând-o în particular (1902-1910);
• Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, absolvită ca şef de promoţie (1910-1915).

Activitate socio-profesională:

• a participat, alături de colegii săi de la Școala Națională de Poduri și Șosele, la campania militară din Bulgaria, în perioada celui de-al Doilea Război Balcanic (1913);
• inginer la Direcţia Generală de Poduri şi Şosele din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice (1915);
• a fost concentrat în cadrul Regimentului 24 Artilerie din Roman (1915);
• în timpul Primului Război Mondial a fost detaşat la Direcţia Muniţiilor (1916), unde, sub conducerea ing. Tancred Constantinescu, a proiectat şi construit un model original de obuzier, Obuzierul de 210 mm model Iaşi, numit şi Obuzierul de 210 tip „Manoilescu”;
• subdirector (1919-1920) și director general (1920-1921) al Direcției Refacerii Industriale în cadrul Ministerului Industriei şi Comerţului, printre realizările sale numărându-se: organizarea primului Congres Național al Industriașilor; înfiinţarea revistei Buletinul Industriei (1920);
• director al Băncii Ţărăneşti, înființată de Partidul Poporului (1922-1923);
• s-a deplasat în Belgia pentru a studia organizarea și funcționarea instituției Creditului Industrial (1923);
• a participat la Congresul Internațional al Claselor Mijlocii din Paris (1924);
• a fost numit ministru subsecretar de stat în Ministerul de Finanţe, în guvernul generalului Alexandru Averescu, calitate în care a întreprins două misiuni diplomatice în Italia, la Roma (reuşind eşalonarea datoriilor de război ale României pe o perioadă de 50 de ani cu o dobândă minimă, acordarea unui împrumut avantajos fără dobândă şi obținând ratificarea unirii Basarabiei cu România din partea lui Benito Mussolini) şi a promulgat patru legi importante pe care le pregătise în anii anteriori: Legea tarifului vamal, Legea timbrului, Legea cifrei de afaceri şi Legea armonizării retribuțiilor bugetare; principiile celei din urmă legi (calitatea și importanța socială a muncii) s-au menținut până în 1948 (31 mart. 1926 – 4 iun. 1927);
• a început să țină prelegeri la Universitatea Populară fondată de Nicolae Iorga la Vălenii de Munte (1926);
• a fost ales preşedinte al Comitetului român din cadrul Camerei Internaţionale de Comerţ, susținând o conferință în cadrul acesteia, la Paris, cu privire la schimburile economice internaționale (1929);
• ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Iuliu Maniu (13 iun. - 8 oct. 1930);
• a fost numit ministru al Comunicațiilor (10 oct. 1930), apoi transferat în funcția de ministru al Industriei şi Comerţului, în guvernul Gheorghe Gh. Mironescu (19 oct. 1930 - 4 apr. 1931), menținându-se în această funcție și în guvernul Nicolae Iorga (18 apr. 1931 - 31 mai 1932);
• profesor de economie politică la Politehnica din Bucureşti, unde a ocupat Catedra de economie politică – organizare şi raţionalizare (mai 1931 - 1944);
• a fost numit în funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a României (14 iul. – 27 nov. 1931), fiind demis în urma conflictului cu regele Carol al II-lea care îi impunea salvarea Băncii Marmorosch Blank, cu sacrificii financiare importante pentru ţară;
• a fost ales senator din partea Colegiului Camerelor de Comerţ şi Industrie (1932-1937);
• ministru al Afacerilor Străine în guvernul Ion Gigurtu (4 iul. - 4 sept. 1940);
• în 1951 i s-a intentat un proces pentru activitatea de presă în favoarea Germaniei, fiind condamnat, la 16 apr. 1952, „în lipsă”, la 15 ani de temniţă grea și 10 ani de degradare civică.

Afiliere:

• membru fondator și secretar general (1918), apoi preşedinte al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România, ales în unanimitate (din febr. 1935 - 1940);
• membru al Asociației pentru Studiu și Reformă Socială, devenită ulterior Institutul Social Român (1919);
• membru al Partidului Poporului (dec. 1921 – dec. 1928);
• membru al Partidului Naţional-Ţărănesc (1929-1931);
• președinte al Uniunii Camerelor de Comerț și de Industrie (1929-1930);
• membru fondator al Institutului Internaţional de Știinţe Economice din Paris (1939).

Note

Fișier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

• Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman, Mihaela Bute. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2011, Galaţi, Axis Libri, 2013.

Resurse electronice

• Botez, Octavian Gh. European and Latin-American Appreciation of the Work of Professor Mihail Manoilescu. În: Revista Română de Statistică [online], supl. trim. II, 2012, p. 360-365. [1]
• Isărescu, Mugur. Mihail Manoilescu – nevoia reparației istorice. În: Reflecții economice: piețe, bani, bănci [online]. București : Centrului Român de Economie Comparatã și Consens, 2006, p. 29-32. [2]
• Love, Joseph L. Theorizing underdevelopment: Latin America and Romania, 1860-1950. În: Estudos Avançados [online], vol. 4, nr. 8, apr. 1990, p. 62-95. [3]
• Maneschi, Andrea. Mihail Manoilesco: an appreciation and a critique. În: Romanian Journal of Economic Forecasting[online], nr. 1, 2008, p. 130-133. [4]
• Pușcaș, Vasile; Sălăgean, Marcela. Mihail Manoilescu – economic thought and economic reality. În: Anuarul Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca [online], tom. 51, 2012, p. 325-336. [5]
• Radina, Remus. Capitolul 6 : [amintiri despre Mihail Manoilescu]. În: Testamentul din morgă [online]. [6]

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z