Difference between revisions of "Emil Panaitescu"

„Cred în naţia mea. Dacă n-aş crede, n-aş mai putea trăi.”

Autograf Emil Panaitescu

Prezentare

Emil Panaitescu - arheolog, istoric

Istoricul Emil Panaitescu provenea dintr-o familie de ţărani din Cudalbi, cu posibilităţi materiale reduse, fapt ce l-a determinat să-şi asigure de timpuriu independenţa financiară, oferind meditaţii colegilor mai înstăriţi, iar mai apoi colaborând la diverse reviste din ţară. A început să se afirme publicistic în revista Convorbiri literare, intrând iniţial sub aripa ocrotitoare a lui Nicolae Iorga, cercetările întreprinse în arhivele ardelene sub coordonarea acestuia contribuind esenţial la formarea viitorului istoric.

Funcţia de şef al Biroului de Informaţii în perioada critică a Primului Război Mondial i-a prilejuit apropierea de familia regală şi de Regina Maria, devenind pentru o perioadă meditator al principesei Marioara. Regina l-a inclus pe Emil Panaitescu în proiectul de editare a Calendarului Reginei Maria, publicaţie scoasă în scopul încurajării soldaţilor români aflaţi pe front, încredinţându-i acestuia şi îngrijirea volumului „Gânduri şi icoane din vremea războiului”, în care regina îşi adunase o serie de articole, precum şi traducerea din limba engleză a scrierii sale „Dor nestins”, apărută în 1920 la Editura Librăriei Pavel Suru.

Numărându-se printre primii patru elevi ai Şcolii Române de la Roma (Accademia di Romania), Emil Panaitescu a beneficiat de îndrumarea lui Vasile Pârvan, specializându-se la sugestia acestuia în „topografie antică” şi desfăşurând cercetări pe teren la cetatea Fidenae de lângă Roma, pe Via Appia Antica şi în siturile de la Pompei şi din Sicilia, experienţă pe care a valorificat-o ulterior în studierea siturilor romane din ţară.

Emil Panaitescu a avut contribuţii notabile şi în ceea ce priveşte studiul antichităţii romane. În 1923, Emil Panaitescu oferea o primă identificare a figurii regelui Decebal într-un bust de nobil dac aflat la Muzeul Vaticanului. Începând cu anul 1934, aflat la Roma, Emil Panaitescu a stăruit pe lângă Academie, Ministerul Instrucţiunii Publice, Ministerul de Finanţe şi Parlament pentru obţinerea fondurilor necesare realizării unei copii a Columnei lui Traian.

Emil Panaitescu a avut contribuţii remarcabile în acest domeniu, dar şi în ceeace priveşte evoluţia Şcolii Române de la Roma, având abilitatea de a transforma această importantă instituţie într-un simbol al culturii române în Italia.

Biografie

Data şi locul naşterii: 11 februarie 1885, com. Cudalbi, jud. Galaţi

Data şi locul decesului: 20 februarie 1958, Roma

Studii:

• studiile primare la Şcoala Generală Nr. 1 din Cudalbi (1890-1894) şi la Şcoala primară nr. 4 din Focşani (ultima clasă);
• studii secundare începute la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi și continuate la Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti, finalizate în 1902;
• Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, avându-i ca profesori pe Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga şi Gr. Tocilescu (1905-1908);
• studii de specializare în istorie antică în Germania la München, Leipzig şi Bonn sub tutela istoricului Ulrich Wilcken şi a arheologului Georg Loeschcke (1910-1913);
• bursă de studii la Şcoala Română de la Roma (1922-1924).

Titluri ştiinţifice:

• doctor în filosofie, specializarea arheologie şi subspecializarea filologie clasică şi istorie daco-romană cu lucrarea „Fidenae. Studiu istorico-geografic” la Universitatea din Cluj, menţiunea „magna cum laude” (febr. 1925).

Activitate socio-profesională:

• profesor suplinitor la Seminarul Pedagogic Universitar din Bucureşti (1908-1909);
• profesor de istorie la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi (sept. 1909);
• profesor la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti (1909-1910);
• profesor de română, franceză şi latină la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu (1914);
• conferenţiar la Seminarul Pedagogic Universitar din Bucureşti (1914-1916);
• a fost înrolat în armată, în cadrul Ministerului de Război, iniţial la cenzură (1916-1917) şi apoi ca şef al Biroului de Informaţii (1917-1918);
• profesor suplinitor de arheologie la Facultatea de Litere din Iaşi (1919);
• profesor titular la catedra de istorie antică a Facultăţii de Filozofie și Litere, Universitatea din Cluj (1925-1940);
• a condus campaniile de săpături la castrele romane de la Breţcu (1925-1926) şi pe cele de la Căşeiu (1926-1929);
• a fost deputat din partea Partidului Ţărănesc (1920-1922) şi a Partidului Naţional Liberal (1927-1928, 1933-1937);
• membru al Comisiunii Monumentelor Istorice, Secţia pentru Transilvania (1928);
• a participat la Congresul Internaţional de Ştiinţe Istorice de la Oslo (aug. 1928) şi la Congresul Arheologic de la Berlin, prilejuit de serbarea centenară a Institutului Arheologic (apr. 1929);
• a solicitat şi a obţinut azil politic în Italia (1944).

Afiliere:

• membru al Institutului Arheologic German din Berlin (1929);
• membru al Institutului Arheologic din Viena;
• membru corespondent al Academiei Pontificale din Roma (1931);
• membru al Societăţii Numismatice din Bucureşti;
• membru corespondent al „Deputazione di Storia Patria” din Roma;
• membru onorific al „Accademia del Pantheon” din Roma.

Distincţii - Decoraţii:

• Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler;
• Ordinul „Corona d’Italia” în grad de Mare Ofiţer, acordat de Republica Italiană (1944);
• Medalia „Răsplata Muncii pentru învăţământ” clasa I;
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de cavaler clasa I.

Colaborări la publicaţii: Buletinul Seminarului pedagogic universitar din Bucureşti, Calendarul „Regina Maria”, Convorbiri literare, Dacoromania, Ephemeris Dacoromana, , Revista istorică, Revista istorică română, Societatea de mâine, Studi sulla Romania, Tribuna, Viaţa românească.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.

Resurse electronice

• Berza Mihai (23 august 1907, Tecuci, judeţul Galaţi - 5 octombrie 1978, Bucureşti) : istoric. În: Academicieni ieşeni [online]. Biblioteca Judeţeană “Gh. Asachi” Iaşi, 2014, p. 40-41 : fotogr. [1]
• PIPPIDI, ANDREI. Arhiva Mihai Berza. În: Studii şi materiale de istorie medie [online], vol. 15, 1997, p. 9-15. [2]
• Profesorul Mihai Berza: Un ctitor al cercetărilor românești asupra Levantului Sesiune comemorativă la 40 de ani de la plecarea dintre noi a profesorului Mihai Berza, director al Institutului de Studii Sud-Est Europene. În: Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului Centru de excelență al Academiei Mondiale de Artă și Știință [online]. [3]
• TANAŞOCA, NICOLAE-ŞERBAN. Profesorul Mihai Berza şi destinul generaţiei sale. În: Studii şi materiale de istorie medie [online], vol. 15, 1997, p. 17-21. [4]