Difference between revisions of "Florin Dimitriu"

„Pentru mine, cele mai importante sunt cele două linii pe care le trag la sfârşitul fiecărei lucrări. Când se vor cânta, cum şi de cine, mă interesează mai puţin. Va scociorî cândva, cineva, în vreo bibliotecă şi le va găsi... Eu şi sora mea nu am scris muzică modernă, ci muzică eternă...” (Florin Dimitriu)

FLORIN DIMITRIU - ofiţer, compozitor, violonist, profesor

Prezentare

Compozitorul Florin Dimitriu s-a născut în anul începerii primei conflagrații mondiale, 1914, la București, într-o familie iubitoare de muzică. Bunicul său, Dimitrie Dimitriu, a fost dirijor al Corului Mitropolitan din Iaşi timp de două decenii, iar tatăl său, Ioan Dimitriu, ofiţer de carieră, cânta la pian şi avea printre pasiuni muzica de operă şi operetă. Unchii săi, dintre care unul era şef de stat major în Divizia 21 din Galaţi, cântau la chitară şi la pian iar sora sa, Florica Dimitriu, a fost pianistă, compozitoare şi profesoară de muzică, remarcându-se cu titlul de prima femeie din România care a obţinut o diplomă de dirijor de orchestră.

Florin Dimitriu a luptat pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial, în luptele de la Odessa dând prima dovadă a vitejiei ostăşeşti, fiind răsplătit cu cea mai înaltă distincție militară de război a României, Ordinul „Mihai Viteazul”, „pentru eroismul cu care a comandat compania a 3-a în atacul dat asupra satului Petersthal, unde [...] sub ploaia de gloanțe, îmbărbătează trupa şi reuşeşte să isgonească pe inamic din poziţie, intrând apoi cu compania sa cel dintâiu în Petersthal. Cade grav rănit în fruntea unității sale, pe care a condus-o cu un curaj fără seamăn”. Spre finalul războiului, pentru faptele de arme de pe frontul de Vest, a fost din nou propus pentru acordarea Ordinului „Mihai Viteazul”.

Stabilindu-se la Galaţi în anul 1959, slujeşte timp de două decenii arta muzicală a acestor locuri, atât în calitate de concertmaestru al Teatrului Muzical, cât şi în cea de profesor la Catedra de instrumente cu coarde a Liceului de Artă, împărtăşind elevilor săi tainele acestui instrument minunat, dar greu: „patru ore de vioară sunt patru ore de mină”.

În centrul creaţiilor muzicale semnate de Florin Dimitriu s-a situat întotdeauna folclorul, compozitorul mărturisind: "Am prelucrat folclor românesc, pentru că mi-am dat seama ce comoară zace în el. Noi nu ne văităm, ca spaniolii sau nu jucăm numai samba, ca brazilienii. Noi avem toată gama sufletului românesc în cântec - de la jale până la colinde, avem dansuri variate, muzică ancestrală, netrecută prin urechea modernă (melosul maramureşean sau din Oaş), cu azvârlituri armonice cu totul stranii şi eliptice în acelaşi timp, cu fraze foarte concise care-şi găsesc corespondent numai în limba latină!"

O parte dintre lucrările sale au fost interpretate în primă audiţie la Galaţi, opera-baladă în două acte, prolog şi epilog „Apa vie”, pe un libret de Marcel Ionescu, având premiera absolută în ziua de 28 decembrie 1980, pe scena Teatrului Muzical din Galaţi, sub bagheta dirijorului Silviu Zavulovici.

O altă lucrare semnificativă a creaţiei componistice a lui Florin Dimitriu este reprezentată de poemul simfonic „Luceafărul” pentru recitator şi orchestră, interpretat de Emil Pinghireac şi dirijat de Ury Schmidt la Galaţi în 1989, compozitorul mărturisind: "Luceafărul nu se poate demoda, pentru că acolo este cuvântul lui Eminescu, care este etern..."

Recunoaşterea gălăţenilor a fost confirmată prin conferirea titlului de „Cetăţean de onoare al Municipiului Galaţi” în anul 1995, distincţia fiind oferită în premieră de Consiliul Local Galaţi unor veterani de război, personalităţi ale oraşului Galaţi, profesorul Ioan Brezeanu, colonelul în rezervă Aristide Cehan şi compozitorul Florin Dimitriu.

Biografie

Data şi locul naşterii: 3 februarie 1914, București

Data şi locul decesului: 3 februarie 2000, București

Studii:

• studii muzicale la Cernăuţi (1920-1928) cu Goldenzweig, Schlitter şi George Pavel (vioară) şi Iaşi (1928-1931) cu Mihai Barbu (vioară) şi Theodor Lupu (muzică de cameră);
• Liceul militar „General de divizie Gh. V. Makarovici” din Iaşi (1931);
• Școala Militară de Ofițeri de la Sibiu (1933);
• a continuat studiile muzicale la Conservatorul din Iaşi (1938-1939);
• Conservatorul din Bucureşti cu Vasile Filip (vioară), Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Mihail Jora şi Marţian Negrea (armonie), Vasile Popovici şi Zeno Vancea (istoria muzicii), Mihail Andricu (muzică de cameră) şi Ion Ghiga (orchestră) (1946-1949);
• s-a perfecţionat cu lecţii particulare de muzică la Bucureşti (1950-1953), sub îndrumarea lui Mihail Jora (contrapunct, forme muzicale) şi la Iaşi (1953-1955), sub conducerea lui Constantin Georgescu (fugă, compoziţie).

Activitate socio-profesională:

• avansat la gradul de sublocotenent (1 iul. 1933);
• înrolat pe front în Regimentul 13 Dorobanţi cu gradul de locotenent, a fost rănit în luptele de la Odessa (aug. 1941);
• avansat la gradul de căpitan şi, fiind în convalescenţă, a fost numit la Şcoala de Infanterie (1943);
• a fost repartizat la Divizia 21 Galaţi (mart. 1944);
• brevetat ca ofiţer de stat major (1944);
• avansat la gradul de maior (1945);
• a ieşit la cerere din armată (1946), ajungând ulterior la gradul de colonel în rezervă;
• violonist în Orchestra Simfonică Radio din Bucureşti (1947-1951);
• violonist în Orchestra Simfonică a Cinematografiei din Bucureşti (1952-1956);
• concert-maestru adjunct al Orchestrei Operei de Stat din Iaşi (1956-1958);
• profesor suplinitor de vioară la Liceul de Muzică din Iaşi (1956-1958);
• a întreprins un turneu artistic cu orchestra din Iaşi în URSS (1957);
• prim-concert-maestru în orchestra Teatrului Muzical din Galaţi (1959-1970, 1972, 1974);
• profesor de vioară la Liceul de Muzică din Galaţi (1960-1977);
• a scris scenarii radiofonice („Beethoven”, 1947), prezentări de concerte, emisiuni pentru copii.

Afiliere:

• membru stagiar al Uniunii Compozitorilor din România (1951), membru definitiv (1977);
• membru al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război din România.

Distincții - Decorații (selectiv):

• Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, clasa a III-a (1942);
• Ordinul „Steaua României”, cu spade în gradul de Cavaler cu panglica de ,,Virtute militară” (1943) şi dreptul de a purta distincţia „Frunza de Stejar” la panglica acestui ordin (1946);
• Medalia „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945” (1995);
• Titlul de „Cetăţean de onoare al Municipiului Galaţi” (26 mai 1995).

Compoziţii (selectiv):

• Muzică de teatru: „Apa vie” (1980);
• Muzică vocal-simfonică: „Luminile Bicazului” (1948); „Luceafărul” (1989);
• Muzică simfonică: „Suită pentru copii” (1949); „Triptic simfonic”; „Evocare”; „Foi de album” (1973);
• Muzică de cameră: „Miniaturi”; „Reverie, pentru pian solo” (1942); „Trece-o şatră” (1942); „Nocturnă” (1943);
• Muzică corală: „Hora păcii”;
• Muzică vocală: „Cântec de tabără”.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

• Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2014, Galaţi, Axis Libri, 2015.

Referințe

• Valentina Leonte:

„Violonistul de talent, omul de teatru, compozitorul prolific a fost dublat în persoana lui Florin Dimitriu de pedagogul atent și exigent, care a format la școala de muzică gălățeană zeci de violoniști apreciați. Muzician cu un acut simţ al valorii, cu o aprofundată cunoaștere a stilurilor și genurilor muzicale, a marilor și micilor secrete ale interpretării în arta violonistică, Florin Dimitriu a transmis elevilor săi comorile unice ale înțelegerii și aprofundării unor partituri muzicale ce stau la temelia consacrării violonistice: Bach, Mozart, Sarasate.”

• Violeta Ionescu:

„Este un om care a trăit în armonie cu sine însuşi şi cu lumea din jur, pentru că el însuşi a creat armonii. A iubit viaţa şi s-a atins de ea cu sensibilitate de arcuş...”

• Adina Şuşnea:

„A fost o personalitate complexă care a îmbinat activitatea artistică de compozitor, violonist și pedagog cu cariera militară. [...] În creație, Florin Dimitriu manifestă un interes constant pentru folclor, această legătură manifestând-o de cele mai multe ori prin titlurile lucrărilor: Triptic simfonic variaţiuni pe un cântec popular şi un colind, 12 Cântece şi jocuri populare româneşti pentru vioară şi pian, Suită pentru cvintet de suflători, pe cântece şi dansuri maramureşene, 3 Piese pentru corn şi pian pe teme populare, Dans din Bihor pentru trompetă şi pian, Suita de cântece de nuntă din Bucovina pentru vioară şi pian, Cinci schiţe rustice pentru orchestră simfonică.”

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z