Difference between revisions of "Ion Chiric"

„Scriu poezie pentru a exprima, emoţiile şi sentimentele tulburătoare pe care lumea din jur le trezeşte în fiinţa mea. Scriu proză interesat de semnificaţiile deosebite ale faptelor, pentru a evalua prefacerile în conştiinţă şi în existenţă şi pentru a descifra sensurile dezvoltării sociale. Scriu reportaj fiindcă întâlnesc foarte mulţi oameni minunaţi, ale căror personalităţi şi strădanii nu trebuie să rămână anonime.”

Autograf Ion Chiric

Ion Chiric - scriitor, publicist, redactor, editor

Prezentare

Originar din nordul județului Galați, din localitatea Gohor, Ion Chiric, „poetul şi omul veşnic copil, care a privit lumea printr-o lacrimă de zeu”, s-a afirmat ca o autentică personalitate literară a județului Galați prin vasta și diversificata operă literară, dar și prin implicarea sa în numeroase proiecte literare și culturale de amploare.

După primii ani ai vieții petrecuți „acolo, în casa părintească, la Gohor/ creşteam în propria-mi lumină, strângeam raze/ din roua dimineţii, din ochii copacilor/ şi le dădeam sufletului să se hrănească” și o copilărie despre care mărturisea că a fost „ca a multor copii săraci, care au cunoscut din plin foamea, înjurătura, umilinţa, în vremuri cumplite pentru toţi ţăranii [...] în satul nostru, întins pe coama unui deal”, a părăsit locurile natale, „a fugit de acasă” cum îi plăcea să spună, având sprijinul bunicii sale - „nana”, pentru a-și continua studiile în orașul Galați.

Activitatea profesională începută în mari unităţi ale industriei gălăţene (în paralel şi-a desăvârşit studiile) nu a fost un obstacol pentru talentul literar care se voia scos la iveală. După ce a deprins și cimentat tainele creaţiei literare, prin frecventarea cenaclurilor din municipiul Galați şi a Cercului de limbă şi literatură română, scrierile sale au devenit tot mai cunoscute. A debutat publicistic, cu versuri, în revista literară Luceafărul, publicație a Uniunii Scriitorilor din România, care promova tinerii scriitori și acorda premii pentru talentul literar, fiind remarcat de membrii din colegiul de redacţie, printre care se număra şi publicistul Niculae Stoian, cel care în 1961, într-o vizită la Galați, îl încurajase: „Învaţă, scrie şi… strânge din dinţi. În viaţă n-o să fie uşor”.

Poeziile „Tineri arbori...” şi „Oraşul învaţă să zboare” apărute în 1962, în revista Luceafărul, însoțite de clarificările exegetice: „cu toate inconsecvenţele şi inegalităţile, timbrul său poetic se anunţă de pe acum distinct şi viguros, receptiv deopotrivă la acordurile largi de romantism autentic, sau la vibraţiile gingaşe ale unui suflet care aspiră intens la o [...] plenitudine a sentimentelor...”, anticipau traiectoria destinului său în literatură.

Şi-a început cariera de jurnalist la ziarul central Scînteia tineretului, într-un domeniu despre care spunea peste ani: „în gazetărie, dacă îţi faci meseria cu seriozitate, eşti mereu în conflict cu cineva. De ce? Fiindcă gazetarul nu are voie să treacă nepăsător pe lângă strâmbătăţi. Sau să pactizeze cu puternicii zilei. [...] Realitatea e frumoasă şi interesantă numai fragmentar. Tu, ca reporter, trebuie să vezi şi ce nu vede omul obişnuit, să sesizezi amănuntul şi întregul”.

Anii petrecuți în lumea gazetăriei, au lăsat amintiri plăcute celor care l-au cunoscut pe omul și gazetarul Ion Chiric. Astfel, publicistul Neagu Udroiu îşi amintea despre colegul lui de la Scînteia tineretului: „molcom la vorbă și la mers, iscoditor în căutarea subiectelor de interes, harnic și răbdător în așternerea pe hârtie a ideilor și faptelor colectate de pe drumuri. Vorbea abia auzit, atât cât să se facă înțeles. Îi lipsea cu desăvârșire predispoziția de a fi firoscos și plictisit. Când se întindea la vorbă, avea ce spune și știa să le zică. Un zâmbet pornit din loc anunța râsul lui de copil, precum stolul de rândunele stârnite de semnale neașteptate. Articolele îi ieșeau ușor. A împânzit cu ele colecția ziarului amar de ani”.

Reporterului Ion Chiric i se datorează primul volum despre Combinatul Siderurgic Galaţi, cartea de reportaje „Trecerea prin foc”, apărută în 1980, în care a conturat imaginea de ansamblu a „cetăţii oţelului”, captând şi urmărind să „surprindă mişcarea, evoluţia, conflictul, să dezvăluie intensitatea trăirii, complexitatea vieţii”, conştient fiind că „reporterul n-are niciodată drept la odihnă. Pentru simplul motiv că în fiecare zi oamenii se schimbă. El trebuie să umble şi să descopere mereu noi străluciri ale vieţii, noi izvoare ale eternităţii în realitatea imediată.”

Luptător pentru o cultură trainică a marelui oraş de la Dunăre, despre care spunea că este un „loc hărăzit de Dumnezeu cu talente poetice excepţionale”, Ion Chiric a fondat în 1986, alături de alţi scriitori gălăţeni, Cenaclul Uniunii Scriitorilor din Galaţi, fiind unul dintre membrii biroului de conducere.

Punct de reper al valorilor culturale de elită, Societatea Scriitorilor „Costache Negri” din Galaţi, înființată la începutul anilor ᾽90, a fost menită să coaguleze în jurul ei scriitorii consacrați dar și pe cei aflați la începutul carierei. Primul președinte al societăţii, poetul Ion Chiric, a atras în cadrul asociaţiei nu numai scriitori gălățeni, ci și creatori din orașele limitrofe și chiar din București şi a vegheat asupra bunăstării materiale a scriitorilor despre care spunea că sunt „receptori şi emiţători al epocii”. A participat şi a susținut manifestări literare de prestigiu, precum Festivalul Naţional de Poezie „Grigore Hagiu” şi „Întâlnirile de la Mânjina”, a contribuit la desfăşurarea unor evenimente cultural-artistice locale (Colocviul despre Arta Comediei), fiind de asemenea nelipsit la renumite manifestări culturale organizate în țară (Ipoteşti, Alba Iulia).

Numeroase amintiri și crâmpeie din viața omului, scriitorului, gazetarului și editorului Ion Chiric au fost reunite în anul 2000, la comemorarea unui an de la trecerea sa în neființă, într-un volum apărut la Editura Eminescu, un omagiu adus „omului fără timp”, „cu suflet delicat de poet, fără orgoliu supradimensionat, politicos și de un desăvârșit bun-simț țărănesc”, care prin harul său de lider a coagulat „pestrița și incomoda comunitate scriitoricească a Galațiului”.

În calitate de editor, Ion Chiric a contribuit la „miracolul editorial gălățean” reprezentat de Editura „Porto-Franco”, care a avut un rol important în consolidarea literară a Galațiului. Și-a pus amprenta pe multe dintre lucrările apărute la această editură, în postura de redactor, editor, lector sau copertator, semnând adesea cu pseudonimul I. Dorian.

Scriitor aparţinând prin debut şi afirmare „Generaţiei ᾽70”, despre care Petre Anghel afirma că a fost „o generaţie fără complexe” care „nu făcuse compromisuri” iar „miza ei a fost strict literară”, Ion Chiric a fost devotat profesiunii sale de credinţă, fiind animat de admiraţia pentru scriitori precum Camil Petrescu şi Nichita Stănescu, militând de-a lungul întregii sale vieţi pentru promovarea valorilor literare ale acestor locuri (visa la o „alee a scriitorilor” în Cimitirul Eternitatea).

Măcinat de o boală cruntă, pe care a înfruntat-o cu bărbăţie şi resemnare, și-a legat ultima speranță de viață de porecla sa, Nelu Chiru, de care fusese mândru toată viața s-a retras în eternitate discret și mult prea devreme, când încă nu împlinise 59 de ani:

Fără mine, pe lume

nu va mai fi nici mai puțină liniște

și nici mai puțină suferință.

Ci doar

o iluzie în minus.

Prin vasta moștenire literară şi jurnalistică rămasă în urma sa, concretizată atât în poezii, romane, povestiri, reportaje, articole, cronici şi interviuri, cât şi în volumele al căror editor a fost, Ion Chiric rămâne un nume de referinţă în istoria literară de la Dunăre, numărându-se printre cei mai complecşi scriitori gălăţeni, un neobosit şi fervent promotor cultural, adevărat descoperitor și făuritor de talente literare, care a prins la „gâtul vieţii literare a Galaţiului colier de farmec şi strălucire”.

Biografie

Data şi locul naşterii: 28 iulie 1940, com. Gohor, jud. Galaţi

Data şi locul decesului: 8 mai 1999, Galaţi

Studii:

• Şcoala Generală din Gohor (1954);
• Şcoala Profesională de Ucenici din Galaţi (1954-1957);
• Şcoala Medie Mixtă Nr. 3 Galaţi (absolvită în 1962);
• Institutul Pedagogic Galaţi, Facultatea de Filologie (promoţia 1966).

Activitate socio-profesională:

• muncitor la Şantierul Naval şi la Uzina „Cristea Nicolae” (din 1963, Laminorul de Tablă Subţire) din Galaţi;
• a frecventat Cenaclul Literar „13 Iunie 1916” și Cenaclul Literar „Fluviul”;
• în timpul studenţiei a frecventat Cercul de limbă şi literatură română al Universităţii din Galaţi;
• corespondent al cotidianului Scînteia tineretului (1966);
• a condus Cenaclul Literar „Ștefan Petică” al Casei de Cultură a Sindicatelor din Galaţi;
• reporter la ziarul Viaţa nouă din Galaţi (1983);
• fondator şi redactor șef al revistei de cultură Porto-Franco (febr. 1990);
• fondator şi director al Editurii „Porto-Franco” (febr. 1990);
• director literar-artistic al revistei de satiră şi umor Cucuveaua, supliment al revistei Porto-Franco;
• director literar-artistic al publicaţiei Acţiunea, ziar de informaţie, opinie, şi reportaj, supliment al revistei Porto-Franco (1991-1994);
• director literar-artistic al publicaţiei Instanţa publică, revistă de informaţie, reportaj şi opinii împotriva crimei, violenţei, corupţiei şi spionajului, supliment al revistei Porto-Franco (1992);
• redactor şef al publicaţiei Poliţia în acţiune, revistă bilunară a Direcţiei de Poliţie a judeţului Galaţi editată în colaborare cu revista Porto-Franco;
• lirica sa a fost tradusă în reviste din străinătate (Anglia, Franţa, Rusia, China, Spania).

Afiliere:

• membru al Uniunii Scriitorilor din România;
• membru fondator şi membru în biroul Cenaclului Uniunii Scriitorilor din Galaţi (18 apr. 1986);
• membru în Consiliul Naţional al Uniunii Ziariştilor Profesionişti;
• membru fondator şi preşedinte al Societăţii Scriitorilor „Costache Negri” din Galaţi (iun. 1991 - sept. 1998).

Premii:

• Premiul I - secţiunea Poezie al revistei Luceafărul, pentru poezia „Fiul uzinei” (1963);
• Premiul Societăţii Scriitorilor „Costache Negri” din Galaţi pentru antologia de autor „Meditaţii pe o sferă” (1991);
• Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru volumul „Contraria” şi pentru activitate editorială susţinută în cadrul Editurii „Porto-Franco” (1997);
• Diplomă de excelență pentru întreaga activitate, acordată post-mortem de Casa de Cultură a Sindicatelor din Galaţi (22 ian. 2010).

Colaborări la publicaţii: Acțiunea, Ateneu, Amfiteatru, Contemporanul, Cronica, Dunărea, Glasul națiunii, Luceafărul, Pagini dunărene, Partener, Poliţia în acţiune, Porto-Franco, Scînteia, Scînteia tineretului, Tribuna, Viaţa liberă, Viaţa nouă, Vocea României.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

• TOPORAŞ, CAMELIA; PRICOPI, OTILIA; IRIMIA, ROCSANA; BEZMAN, TENA. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2015. Galaţi, Axis Libri, 2016.

Referinţe

• Elena Chiric: Reflexiv şi generos, modest şi discret, intransigent şi ironic, sensibil şi blând, nemulţumit şi optimist, visător şi altruist, sunt câteva dintre trăsăturile ce ar putea constitui portretul scriitorului şi a omului intrat în eternitate. Cu toată oboseala trupului din ultimii doi ani, sufletul îi era însetat de priveliştea vieţii şi de poezie, sfidând orice prescriere medicală, visând şi făcându-şi planuri.

• Constantin Trandafir: ...un domn de statură mijlocie, care nu atrage atenţia decât prin coama grizonată şi, mai ales, prin privirea «complexă»: ochii străjuiţi de sprâncene stufoase, ochi bărbăteşti invadaţi de reflexe alternative între sfioşenie şi curiozitate, între blândeţe şi asprime. Pare posac, pentru că e dus pe gânduri; ori se înseninează brusc de luare-aminte şi de irizări ironice. Dacă intri în vorbă cu dânsul, aceeaşi amfibolie te întâmpină: vorbire rară, eliptică, pe şoptite, sau, după caz, o precipitare de scurtă durată, ca un răpăit. Omul, în general, e de preţioasă discreţie, în ciuda unor trăsături şi atitudini ferme.

• Mihail Diaconescu: Ion Chiric a fost o personalitate multilaterală. Jurnalist, animator al vieții culturale, fondator și conducător de publicații, critic literar, editor, dar mai ales poet de strălucită vocație, el s-a dăruit total în numeroase domenii, cu convingerea că fiecare cuvânt pe care îl scrie sau îl protejează face lumea mai bună și mai frumoasă. Ion Chiric a fost un idealist. El identifica spiritul cu conștiința individuală, cu un fel de trăire quasireligioasă a valorilor care îl semnificau. El se manifesta în toate acțiunile sale în conformitate cu această identificare. El s-a dăruit fără preget în numeroase acțiuni culturale, din care nu a avut nici un beneficiu personal. Altruismul și idealismul au fost principalele componente ale personalității morale.

• Coriolan Păunescu: Ion Chiric a fost totdeauna animat de sentimente înălțătoare, durabile, cuvântul având pentru el o mare încărcătură emoțională, iar istoria unui popor îi era sfântă, așa cum se cuvine unui scriitor adevărat.

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z