Difference between revisions of "George Ivaşcu"

Revision as of 10:01, 10 June 2013

Critic literar, scriitor, profesor universitar

„A urma tradiţia înseamnă, în cel mai înalt grad, a afirma propria viziune asupra lumii şi vieţii, cea contemporană creatorului, şi a o proiecta pe aceasta într-un lanţ necesar de experienţe artistice.”

Prezentare

thumb|George Ivaşcuthumb|Fotografie din tinereţe

Profesorul universitar George Ivaşcu s-a afirmat prin activitatea de critic literar şi istoriograf erudit, dar s-a impus mai ales prin opera lui de „jurnalist în sensul superior, creator al cuvântului”, această vocaţie fiind intuită de la începuturi de către George Călinescu. Acesta îl caracteriza pe George Ivaşcu drept „un animator de idei, unul dintre cei mai buni pe care i-a avut cultura noastră”, fapt demonstrat atât de publicistica sa politică şi culturală cât şi de întemeierea, organizarea şi conducerea unor gazete, de numele lui legându-se etape importante din biografia „Contemporanului” şi „României literare”.

Spirit loial, consecvent în opţiunile lui, devotat valorilor literaturii, făcea parte din acel gen de oameni despre care Marcel Proust zicea că-i găseşti când îi cauţi şi se fac uitaţi în restul timpului.Prodigios constructor de valori, de destin cultural şi de istorie culturală, George Ivaşcu a fost profund implicat în descoperirea, stimularea şi promovarea noilor talente, fiind un participant fervent la viaţa cetăţii, netezind drumul multora şi manifestându-se el însuşi drept un generator de cultură.

Dinamismul şi-a pus amprenta asupra întregii activităţi a lui George Ivaşcu, aflată sub semnul jurnalisticii şi al demersului critic, ultimele clipe ale vieţii surprinzându-l în timp ce lucra la corectura numărului în curs de apariţie al revistei „România literară”.

Biografie

Data şi locul naşterii: 22 iulie 1911, comuna Cerţeşti, judeţul Galaţi

Data şi locul decesului: 21 iunie 1988, Bucureşti

Studii:

• Liceul „Gheorghe Roşca-Codreanu” din Bârlad (1922-1929);
• Universitatea din Iaşi - Facultatea de Litere şi Filosofie (promoţia 1933).

Activitate socio-profesională:

• apreciat şi sprijinit de Garabet Ibrăileanu, a fost numit bibliotecar la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi (1932);
• asistent la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, catedra de filologie română (1933-1935);
• redactor al revistei „Manifest” din Iaşi, în perioada studenţiei s-a afirmat ca gazetar militant antifascist (1934-1936);
• secretar al Institutului şi Buletinului de filologie română „Al. Philippide” (1935-1937);
• după suspendarea revistei „Manifest” de către cenzura vremii, a fost redactor al suplimentului duminical al revistei „Lumea” până în 1938 când şi acesta este suspendat;
• prim-redactor la ziarul democratic „Iaşul” desfiinţat în iunie 1940;
• secretar de redacţie, principalul colaborator, asigurând cronica literară la „Jurnalul literar” al lui George Călinescu (1 ianuarie–31 decembrie 1939);
• profesor în învăţământul secundar ieşean până în 1940, când a fost îndepărtat din cauza atitudinii sale politice antifasciste şi s-a stabilit în Bucureşti;
• a publicat sub diverse pseudonime în „Vremea”, „Timpul”, „Ecoul”, precum şi în „România liberă” pe atunci aflată în ilegalitate;
• profesor la liceele „Gheorghe Lazăr” şi „Spiru Haret” din Bucureşti (1941-1956);
• secretar de redacţie la săptămânalul „Vremea” din Bucureşti;
• redactor la gazeta bucureşteană „Timpul”;
• după 23 august 1944 a fost redactor-şef la cotidianul „Victoria” al lui N.D. Cocea, ziar care a precedat apariţia noii serii, inaugurată în septembrie 1946, a revistei „Contemporanul” (1945-1946);
• a fost implicat în procesul grupului Lucreţiu Pătrăşcanu şi condamnat mai întâi la moarte, apoi la temniţă grea (din 1948), pentru ca în 1954, să fie declarat nevinovat şi eliberat, în urma revizuirii procesului;
• redactor şef al revistei „Contemporanul” (octombrie 1955 - octombrie 1971);
• şeful Catedrei de Istoria Literaturii Române (1958-1968) şi al Catedrei de Istoria Literaturii Române Contemporane (1966-1968) la Universitatea din Bucureşti;
• redactor şef al revistei lunare de politică externă „Lumea” (1963-1966);
• redactor şef al revistelor „Arcades” şi „Revue roumaine”;
• director al revistei „România literară” (1971-1988);
• din 1971, a fost responsabil al Centrului Român al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari din Paris şi membru în Comitetul Executiv al acesteia.

Debut:

• publicistic în revista „Manifest” din Iaşi (1934), cu o cronică la romanul lui Ionel Teodoreanu „Crăciunul de la Silvestri”;
• editorial cu o culegere de articole „Confruntări literare” (1966).

Afiliere:

• membru al Consiliului Ziariştilor din România;
• membru al Partidului Comunist Român (1935);
• membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice.

Premii:

• Premiul Uniunii Scriitorilor (1969, 1971).

Colaborări la publicaţii: Manifest, Însemnări ieşene, Gândul vremii, Lumea, Iaşul, Timpul, Vremea, Ecoul, Ateneu, Tribuna poporului, România liberă, Scânteia tineretului, Gazeta literară, Viaţa românească, Luceafărul, Lupta de clasă, Analele Universităţii Bucureşti, Revue roumaine, Arcades, Cahiers roumaines d’ études littéraires, Synthesis, Books Abroad, Quaderni di storia della critica e delle poetiche, Revue de l’Association Internationale des Critiques Littéraires ş.a.

Legături externe

Manifestări dedicate lui George Ivașcu la Biblioteca V.A. Urechia

George Ivaşcu, cronicar de război, la ziarul Vremea 1941-1944)