Eugen Teodoru

Scriitor, publicist

„Este nevoie, când se dorește valoare, de talent! Nu este important despre ce scrii, ci cum scrii! [...] Cititorul român e un cititor informat, cult, pretenţios, nu avem nici un drept să-l dezamăgim.”

Autograf Marcel Crihană

Marcel Crihană - Profesor, scriitor, critic, istoric literar

Prezentare

Născut în familia unui maistru C.F.R., într-o mahala a Galaţiului interbelic, Eugen Teodoru a păstrat în suflet nostalgia copilăriei petrecute în preajma Dunării şi a lumii pitoreşti a portului gălăţean, cu străzile şi obiceiurile sale, ascultându-i poveştile şi cunoscându-i oamenii, această lume lăsând amprente adânci în personalitatea scriitorului şi legându-l definitiv

de spaţiul bine determinat al fluviului pe care l-a recreat în povestirile sale.

Urmând iniţial o carieră militară, a trecut prin experienţa frontului, participând, ca elev-plutonier în Regimentul 11 Infanterie, la luptele de la Băneasa şi de pe Valea Mureşului din cel de-al Doilea Război Mondial. „La 19 ani, Eugen

Teodoru (Theo sau Grecu, cum îi spuneau unii dintre camarazi) era un vlăjgan şmecheros, subţirel şi romantic. Purta pe umăr cu dezinvoltură (cu graţie, aş spune) puşca mitralieră CSRG, sau, mai târziu, propriu-zisa de la mitraliera Schwartzlose sau Maxim” îşi amintea scriitorul Nicolae-Paul Mihail, care, alături de Eugen Teodoru şi de Eugen Barbu, formau „micul grup de scriitori aspiranţi la afirmare pe tărâmul literaturii”4 din cadrul Şcolii de Ofiţeri de Jandarmi din Bucureşti.

După război, a început să publice în presă, debutând în 1945, în paginile ziarului brăilean Facla, unde critica scrierile romanţate - „cea mai infidelă reflectare a realităţii” şi „romancierii sterpi în imaginaţie” care realizau o „înregistrare falsă a unor realităţi puse pe seama unei figuri idolatrizate”. Eseul era semnat cu numele real, Eugen Teodor, asemenea prozelor apărute în rubrica duminicală, „Cultură şi viaţă”, a cotidianul gălăţean Viaţa nouă din anii 1956-1957.

Începând cu anul 1962, renunţă la cariera militară pentru cea de publicist şi scriitor, debutând editorial cu volumul „Croitor pentru săraci”, întâmpinat de critica literară a vremii cu numeroase cronici, care remarcau debutul promiţător şi calităţile de înzestrat povestitor, dar îi reproşau o „perspectivă falsă asupra realităţii” şi alunecarea spre o „tematică periferică, tratată sentimentalist” care nu se potrivea spiritului acelor vremuri de început de regim comunist, fiind îndemnat „a face loc în creaţiile sale... actualităţii imediate”.

Cea mai mare parte a scrierilor sale, fie că este vorba de apariţiile editoriale, fie că este vorba de publicistică, se structurează pe cele două planuri definitorii, între care s-a axat de altfel şi biografia sa, mediul cazon şi viaţa civilă, care se confruntă pe fundalul existenţei provinciale, în special a celei gălăţene, ilustrând mentalităţi specifice şi caractere inedite, dând naştere unei proze care „se citeşte cu deosebit interes şi emoţie, oferind pasaje ce constituie o adevărată delectare stilistică, oglindind trăiri de un dramatism dens, o tipologie umană autentică, ca şi inspirate descripţii de momente şi locuri”.

Biografie

Data şi locul naşterii: 18 mai 1942, com. Valea Mărului, jud. Galaţi

Data şi locul decesului: 6 aprilie 2010, București

Studii:

Titluri ştiinţifice:

• d

Activitate socio-profesională:

Premii:

Colaborări la publicații:

Note

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

• Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2017, Galaţi, Axis Libri, 2018.

Referințe electronice

• . [Reporter George Baciu]. În: Pietrele Doamnei [online], an. 2, nr. 12(24), dec. 2008, p. 4. [citat 23 aprilie 2018]. Disponibil în Internet: [1]

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z