Ilie Tănăsache

Revision as of 08:10, 18 May 2022 by Tena (talk | contribs)

Prozator, publicist, scenarist
„Profesia de publicist şi scriitor pune continuu întrebări. Tocmai pentru că unealta de lucru, ca să spun aşa, o reprezintă oamenii. Destinul lor. Bucuriile şi deziluziile lor.”
Autograf Ilie Tănăsache
Ilie Tănăsache - prozator, publicist, scenarist

Prezentare

Dedicându-şi cea mai mare parte a vieţii scrisului, un „refugiu” din ,,hăţişurile lumii reale”, Ilie Tănăsache, „fire solară, optimistă”, este unul dintre scriitorii importanţi ai meleagurilor gălăţene, după cum remarca poetul Corneliu Antoniu. Născut în comuna Independenţa, şi-a trăit fără griji copilăria, fără a resimți anii celui de-al Doilea Război Mondial, adunând „clipe de viaţă care nu se uită” și pornind în periplul cuvântului tipărit ca ucenic la ziarul gălăţean Viaţa nouă. Activitatea publicistică şi-a desăvârşit-o de-a lungul celor aproape 20 de ani pe care i-a petrecut în redacţia acestei publicaţii, unde a scris „multe şi despre multe”, temele cele mai îndrăgite fiind, după cum mărturisea scriitorul, cele care îi ofereau posibilitatea „să ajungă cumva la sufletul omului”.
Participarea activă la cenaclul literar din Galaţi, unde tineri scriitori, precum Fănuş Neagu, Mihai Caranfil, Valeriu Gorunescu, D. D. Şoitu, Nicolae Colceriu, Nicolae Oancea, Sebastian Costin etc. îşi citeau încercările, a fost încununată de apariţia volumului de debut ,,Prin parbriz râdea o fată” în cadrul colecţiei „Luceafărul”. La apariţia primei cărţi a prozatorului, cronicarul literar Laurenţiu Bourceanu îl încadra pe Ilie Tănăsache în rândul ziariștilor cu experiență, care „pătrunde în literatură în urma unei cristalizări vertiginoase, fără poticniri dezorientate şi căutări sterile, reeditând procesul caracteristic tuturor talentelor din generaţia sa...”
În 1956, scriitorul Ion Brad remarca talentul tânărului Ilie Tănăsache, la debutul acestuia în paginile ziarului Scânteia tineretului, notând că „suflul autenticităţii biruie stângăcii literare” și sfătuindu-l pe scriitorul aflat atunci la început de drum „să înveţe şi să scrie din ce în ce mai bine – fiindcă, fără îndoială, talentul îl ajută şi-l obligă totodată”.
Capacitatea înnăscută de a scrie a lui Ilie Tănăsache a atras atenţia cunoscutului scriitor Eugen Barbu, care l-a chemat pe gălăţean la Bucureşti să citească în cadrul Cenaclului literar „Nicolae Labiş”, frecventat atunci de nume consacrate (Gheorghe Tomozei, Grigore Hagiu, Cezar Baltag, Gica Iuteş) şi i-a publicat acestuia o schiţă în Luceafărul.
Devenit un profesionist al scrisului,remarcat pentru reportajele sale, şi-a continuat activitatea în redacţiile unor prestigioase publicaţii din Bucureşti, dar viaţa, acel „şir interminabil de întrebări şi mirări”, cum o caracteriza scriitorul, l-a purtat de-a lungul şi de-a latul ţării, oferindu-i prilejul de a creiona cu talent în scrierile sale oameni şi locuri.
Ilie Tănăsache este prezent în numeroase antologii de proză scurtă şi publicistică, atât în limba română, cât şi în maghiară, poloneză, ucraineană şi bulgară.
Pe lângă consacrarea sa ca publicist şi romancier, Ilie Tănăsache s-a afirmat în calitate de scenarist al filmului „Aşteptând un tren” regizat de Mircea Veroiu şi de coscenarist al filmului „Lansarea” regizat de Dan Necşulea. De asemenea, a scris scenariul filmului artistic care ar fi urmat să reprezinte debutul regizoral al lui Mircea Daneliuc. Filmul nu a mai fost realizat, scenariul fiind reproiectat sub forma piesei de teatru „Conducta”, jucată la Televiziunea Română. Ulterior, scenariul a fost dezvoltat de Ilie Tănăsache în romanul „Mâine, cu mare dragoste” (1976), tradus în limba slovacă de către Hilda Bunčáková trei ani mai târziu.
Ilie Tănăsache este un nume de referinţă al literaturii române, scrisul lui fiind, după cum preciza criticul Ioan Adam, ,,sub semnul adevărului şi al frumosului”, având „aerul experienţelor trăite, al adevărului care arde, obsedează şi vindecă”. După cum el însuşi afirmă, scriitorul a avut şansa imensă de a extrage, prin prisma meseriei, experienţe şi întâmplări din întâlnirile cu mii şi mii de oameni, „nimerind în profesia care i s-a potrivit” și „aflându-și locul şi rostul în viaţă”, fapt pentru care se consideră „un om de două ori norocos”.
Scriitor prolific care, după cum observa profesorul Dumitru Tiutiuca, „şi-a împlinit activitatea de-o viaţă între cea de jurnalist şi cea de scriitor”, Ilie Tănăsache rămâne legat de locurile natale, dragostea pentru oraşul de la Dunăre fiind ilustrată şi în dedicaţiile de suflet ce pot fi citite pe paginile de titlu ale volumelor donate Bibliotecii „V.A. Urechia”. Astfel, pe unul dintre volume, prozatorul şi-a dezvăluit o parte din nostalgia tinereţii, o fărâmă din sufletul său, dăruindu-o gălăţenilor săi de care s-a simţit mereu aproape: „piraţii copilăriei mele s-au scăldat la Galaţi, în Dunăre, şi locul lor nu poate fi decât aici, chiar dacă înseamnă un fir de nisip în apele Dunării.”

Biografie

Data şi locul naşterii: 29 aprilie 1931, com. Independenţa, jud. Galați
Studii:
  • Şcoala generală din comuna Independenţa (1938-1945);
  • Şcoala Profesională CFR Galaţi (1946-1950);
  • Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi;
  • Facultatea de Ziaristică a Institutului de Ştiinţe Sociale şi Politice „Jdanov” din Bucureşti;
  • Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Galaţi (1966).
Tanasache 1.jpg
Activitate socio-profesională:
  • reporter, şef de secţie, redactor şi redactor-şef adjunct la ziarul Viaţa nouă din Galaţi (1950-1968);
  • secretar literar la Teatrul Dramatic Galaţi (1968-1969);
  • publicist comentator la ziarele Scânteia (1969-1990) şi Adevărul (1990);
  • redactor-şef la Editura „Doris” din Bucureşti (1990-1992);
  • publicist comentator la săptămânalul Parlamentul (1992-1994);
  • editor coordonator la revista Actualitatea medicală, editată de Ministerul Sănătăţii (1994-1996);
  • a scris scenariul filmului „Aşteptând un tren”, regizat de Mircea Veroiu (1982);
  • coscenarist la filmul artistic „Lansarea”, regizat de Dan Necşulea (1984).
Afiliere:
  • membru al Uniunii Ziariştilor din România (1952);
  • membru al Uniunii Scriitorilor din România (1967);
  • membru al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.
Lansarea volumului „Scarabeul albastru” în cadrul Festivalului „Axis Libri” organizat de Biblioteca „V. A. Urechia” (Galați, 2012)
Premii - Distincții:
  • Premiul literaturii pentru copii ,,Cutezătorii”, pentru volumul „Azor cel verde” (1972);
  • Premiul I pentru publicistică, acordat de Consiliul Ziariştilor din România (1982);
  • Premiul I al Interviziunii, alături de regizorul şi coscenaristul Dan Necşulea, pentru filmul „Lansarea”, la Festivalul Internaţional al Filmului Artistic (1984);
  • Premiul „Opera Omnia” oferit de Societatea Scriitorilor „C. Negri”, revista Porto-Franco şi Biblioteca Judeţeană „V.A Urechia” din Galaţi (mart. 2012).
Colaborări la publicații: Actualitatea medicală, Adevărul, Antares, Axis Libri, Cronica, Cutezătorii, Dominus, Ecart, Gazeta literară, Iaşul literar, Înainte, Luceafărul, Luminiţa, Pagini dunărene, Parlamentul, Porto-Franco, România literară, Revista V, Satul socialist, Scânteia, Scânteia tineretului, Şantierul roşu, Tribuna, Viaţa nouă.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

TOPORAŞ, CAMELIA; IRIMIA, ROCSANA; BADEA, OTILIA; BEZMAN, TENA; BUTE, MIHAELA. Oameni în memoria Galaţiului : Aniversări 2011, Galaţi, Axis Libri, 2013.

Referințe

Ion Brad: „Oricine ar citi schiţele şi povestirile sale, foarte multe publicate în ziarul local, trebuie să recunoască de la bun început că stilul său viu, colorat, curgînd atît de firesc, ca un şuvoi cu sclipiri inedite, stilul în care sînt povestite întâmplări din viaţa metalurgiştilor, pescarilor din Delta Dunării, sau a ţăranilor moldoveni, este semnul unui talent autentic. El te cucereşte din cîteva fraze, din cîteva întorsături de condei.”
A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z