Independenţa

Date monografice

independenta.
Comuna Independenţa
independenta.
Şcoala Gimanazială nr. 1 Independenţa
Comuna Independenţa este situată pe malul râului Siret, străbătută de DN 25 şi CF Galaţi – Tecuci, la o distanţă de 25 km faţă de municipiul Galaţi şi se învecinează la N cu comuna Slobozia Conachi, la E cu comunele Schela şi Braniştea, la V cu comuna Piscu, la S cu râul Siret. Face parte din Câmpia Română. Populaţia este de 4852 locuitori. Suprafaţa este de 6745 ha din care 400 ha intravilan şi 6345 ha extravilan.
În perimetrul actualei vetre au existat satele : Mogeşti – atestat în 1546 aprilie 24, 1578 iulie 4, 1594 februarie 13; Scripiţeni – atestat documentar 1623 mai 9; Lupeni – sec. XVI. După Războiul de Independenţă, prin împroprietărirea din anul 1879 a 180 de însurăţei din judeţul Covurlui pe moşia satului Măxineni, a luat naştere noua comună Independenţa. La aceştia se adaugă prin aprobarea guvernului de atunci, aşezarea unui număr 114 locuitori din satul Măxineni şi 111 din satul Peneu, "cărora li s-au înecat casele" şi s-au strămutat lângă noua comună.
Despre cum a luat fiinţă Independenţa ne-a relatat Virgil Chicioroagă, învăţător la Şcoala nr.1, în anul 1969. Acesta ne spune că: "pe malul stâng al Siretului, mai jos de gura Buzăului s-au aşezat câteva familii de păstori. Locul ce l-au ales atunci era foarte potrivit: păşuni intense şi apă la câţiva zeci de stânjeni. În urma războiului de neatârnare, ţara a devenit liberă şi independentă. Costin Dumitru, un fruntaş al satului, s-a sfătuit cu unii cu alţii, şi însoţit de Bârsan s-au dus la Bucureşti, că actul de botez trebuia semnat de vodă. S-a dus cu trinu şi după trei zile sosea cu pergamentul semnat şi astfel cele trei aşezări: Măxineni, Peneu şi Braina unite într-un tot unitar s-au numit Independenţa."
monum indepen.
Monumentul Eroilor.
În timpul Primului Război Mondial, comuna Independenţa a luat parte la operaţiunile militare, un număr de 171 fii ai satului, căzând la datorie. În amintirea lor a fost ridicat un monument în anul 1926, operă ce aparţine sculptorului I. Renieris. Monumentul este tip obelisc construit din beton si marmură şi este amplasat în faţa Căminului Cultural. Ultima jertfă dată de către fii satului, a fost cea din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În amintirea celor 87 eroi, s-a ridicat în anul 1999, un monument, creaţia preotului aviator Toma Popescu, care este amplasat deasemenea în faţa Căminului Cultural.
Sursa: Biblioteca comunală Independenţa (Mirela Cozloschi, bibliotecar); Imagini. În: Şcoala Nr. 1 Independenţa [online]. [citat 9 iulie 2012]. Disponibil în internet: http://www.scoala1independenta.wgz.ro/menu/independen-a/descriere

Primăria INDEPENDENŢA

independenta.
Primăria Independenţa

Date contact:

Adresa: loc. Independenţa, jud. Galaţi
Cod poştal: 807165
Telefon: 0236/826907
Fax: 0236/826900
E-mail: cl_independenta_gl@yahoo.com
Site: http://primaria-independenta.ro

Biblioteca

Primele informaţii referitoare la Biblioteca Comunală Independenţa sunt din 1923, an în care Cercul Cultural „Vasile Alecsandri”, înfiinţat de elevii liceului, şi-a extins activitatea în mediu rural şi cu această ocazie s-au pus bazele bibliotecii săteşti; tot în acest an, a fost înfiinţat şi Căminul Cultural. La început, sediul bibliotecii era în casa unui localnic şi avea un număr redus de cărţi; cu timpul, colecţiile bibliotecii au cunoscut o dinamică ascendentă: 415 volume (în 1942), 848 volume (în 1950), 7200 volume (în 1962), 8528 volume (în 1978), în anul 1985 – 12799 volume (în 1985), 11088 volume (în 1990).
Astăzi, biblioteca îşi are sediul în incinta Căminului Cultural, o clădire recent renovată având în dotare un calculator conectat la Internet, o imprimantă, un număr de 14514 volume, din care un număr de 790 volume în limba franceză, cărţi donate de către „Scouts” din La Roche Sur Yon – Franţa. Biblioteca deţine cărţi din toate domeniile cunoaşterii umane. Pe lângă activităţile specifice bibliotecii: împrumut la domiciliu,expoziţii de carte, aniversări culturale, concursuri pe diferite teme, încercăm să fim prezenţi la toate acţiunile şi manifestările organizate în comuna noastră.
Oaspeţi din EuropaOra de lecturăO zi în naturăVoluntari în bibliotecăSăptămâna altfel
Bibliotecari:
Enică Despina, Apetroaiei Maria, Eliţă Ana, Leca Marieta, Paraschiv Iordana, Gurău Apostol, Stanciu Catinca, Vasileniuc Victoria, Dobrescu Maricica, Tudorache Gheorghe, Petrea Aurica, Bratu Rodica
bibliotecar.
Cozloschi Mirela
Blogul bibliotecii: http://bcindependenta.blogspot.com/
Bibliotecar:
COZLOSCHI Mirela (n. 22.05.1969, com. Independenţa, jud. Galaţi)

Studii:

  • Liceul Industrial nr. 2 Construcţii nave, Galaţi
  • Cursuri de biblioteconomie

Experienţă profesională:

  • Bibliotecar Biblioteca Comunală Independenţa (din 1990).

Educaţie

Grădiniţe:
  • Grădiniţa cu Program Normal Nr. 1, com. Independenţa
  • Grădiniţa cu Program Normal Nr. 2', com. Independenţa
Școli gimnaziale:
  • Şcoala Gimnazială Nr. 1, com. Independenţa

email: scoala1indep@yahoo.com.

  • Şcoala Gimnazială nr. 2, com. Independenţa Tel: 0236/331.625

Obiceiuri și tradiții populare

Caloianul este un ritual de invocare a ploii şi a fertilităţii solului. Obiceiul consta în crearea unui omuleţ (o păpuşă), făcut din lut combinat cu apă, care era împodobit cu iarbă şi care trecea succesiv prin ritualurile de înmormântare, respectiv înviere. La finalul acestor ritualuri, caloianul era eliberat pe apă, pentru a aduce apoi cheile cerului care opresc ploile. Invocarea ploii avea forma unui bocet al unui text, care se spunea de către cei care participau la înmormântarea caloianului.
În localitatea Indepdendența, era făcută o păpușă din lut galben, care era pusă pe o scândură, care se orna cu coji de ouă roșii, provenite de la Paști. Această păpușă era plimbată prin sat și se bocea pentru a primi ploaie, ulterior era aruncată într-un râu sau într-un lan de grâu, apoi se făcea o pomană, închinată căluianului.[1]

Note/Referinţe

  1. BREZEANU, Ioan. Valori ale culturii populare din zona de sud a Moldovei : Credinţe, datini, ritualuri. Galaţi : Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", 2000, p. 131