Ioan Brezeanu

Filolog, etnolog și profesor universitar

Autograf Smaranda Brăescu

„Despre mine nu pot să vă spun eu. Întotdeauna când e vorba de o apreciere, eu mă raportez, în general, la ceea ce spun alții depre mine. Aceasta este pentru mine oglinda. Noi toți suntem oglindă pentru toți cei care scriu.”

Prezentare

Smaranda Brăescu, paraşutist şi pilot

S-a născut în perioada Primului Război Mondial, rămânând din primii ani de viaţă fără sprijin părintesc. Orfan de război, Ioan Brezeanu a fost crescut de bunicul său, fiind foarte ataşat de lumea satului tradiţional, pe care a părăsit-o cu greu pentru a urma liceul la Sibiu. Îşi aducea aminte, cu emoţia întoarcerii în trecut, de acei ani petrecuţi în atmosfera patriarhală a satului de altădată şi de momentul în care, încălţat în opinci, pleca în prima sa călătorie cu trenul pentru a da piept cu greutăţile vieţii de la oraş.

După terminarea liceului, Ioan Brezeanu a plecat la Bucureşti cu gândul de a deveni profesor, în amintirile sale rememorând întotdeauna anii studenţiei marcaţi de prelegerile iluştrilor săi profesori: Nicolae Iorga, Ludovic Cosma, Ovid Densusianu, Simion Mehedinţi, Dimitrie Gusti, Nicolae Cartojan, Dumitru Caracostea, Petru P. Panaitescu, Dimitrie Russo, personalităţi ale culturii române care i-au insuflat atât pasiunea pentru cariera didactică, cât şi pentru cercetare, constituindu-se în adevărate modele de urmat.

Deşi s-a născut pe alte meleaguri şi a urmat studiile universitare în capitala ţării, Ioan Brezeanu a venit să practice profesia de dascăl în Galaţi, unde, începând din 1941, a lăsat urme de neşters în viaţa oraşului.

Profesorul Ioan Brezeanu a condus importante instituţii de învăţământ gălăţene, precum Liceul „Al. I. Cuza” sau Institutul Pedagogic, contribuind la fondarea Universităţii din Galaţi, al cărei rector a şi fost, numele lui fiind adesea alăturat apelativului de „întemeietor de şcoală”.

Vocaţia sa profesională, confirmată cu dăruire de-a lungul a zeci de generaţii, este susţinută de afirmaţia pe care o făcea la un moment dat profesorul Ioan Brezeanu: „După 40 de ani de activitate la catedră, dacă ar fi să-mi aleg încă o dată cariera, tot profesor m-aş face”.

Activitatea sa ştiinţifică s-a îndreptat în mod deosebit spre studiile de folclor literar, spre tradiţia populară de care se ataşase încă din anii copilăriei, orientându-şi cercetările spre demontarea afirmaţiei că Galaţiul ar fi „o pată albă pe harta folclorică a ţării”. Pentru aceasta, a desfăşurat ample cercetări în comunele şi satele din judeţele Galaţi, Brăila şi Vrancea, antrenându-şi studenţii într-o acţiune unicat în analele universităţii şi constituind o impresionantă arhivă de folclor, de circa 70 de volume şi mii de metri de benzi magnetice.

Ioan Brezeanu şi-a legat pentru totdeauna numele de istoria oraşului în care a trăit, atât prin dedicata activitate de cercetare a istoriei locale, cât şi prin intensa activitate didactică, fiind recunoscut ca un reprezentant de seamă al culturii gălăţene.

Biografie

Data şi locul naşterii: 27 februarie 1916, sat Ludişor, com. Voila, jud. Braşov

Data şi locul decesului: 26 septembrie 2010, Galați

Studii:

• Şcoala primară din localitatea Ludişor, jud. Braşov (1923-1927);
• Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1927-1934);
• Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, specializările Istorie şi Limba şi literatura română (1934-1938);
• Şcoala Militară de Ofiţeri de Rezervă de Infanterie din Ploieşti, în grad de sublocotenent (oct. 1938 – oct. 1939);
• Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” din Bucureşti, cu durata de un an (1939-1940).

Titluri ştiinţifice:

• doctor în filologie al Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, cu teza „Colindul laic în zona Dunării de Jos” (26 iun. 1971).

Activitate socio-profesională:

• profesor de istorie la Şcoala Normală „Costache Negri” din Galați (1941-1943);
• profesor titular (din 1942) și profesor definitiv (din 1947) în învăţământul liceal;
• profesor de istorie la Liceul „Vasile Alecsandri” (1943-1948) şi la Liceul „Al.I. Cuza” din Galaţi - unde a fost şi director (1948-1959);
• lector, conferenţiar, apoi profesor la Institutul Pedagogic din Galaţi, şeful Catedrei Limba şi literatura română (1959-1974);
• director ştiinţific al Universităţii Populare din Galaţi (1960-1971);
• decan al Facultăţii de Filologie (1962-1973), rector al Institutului Pedagogic (1973-1974) şi primul prorector al Universităţii din Galaţi (1974-1981), înființată prin unificarea Institutului Pedagogic cu Institutul Politehnic;
• membru al Comitetului de Cultură şi Artă al judeţului Galaţi (1964-1978);
• redactor responsabil al publicației Lucrări ştiinţifice, editat de Institutul Pedagogic Galaţi (1967-1972);
• preşedinte al Sfatului Casei de Cultură a Studenţilor din Galaţi (1970-1973);
• membru în Consiliul de conducere al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Galaţi (1972-1976);
• membru în colectivul de redacţie al ziarului Viaţa nouă din Galaţi;
• s-a pensionat în 1981, continuându-și activitatea în calitate de profesor consultant în cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galați;
• a obținut gradul de general de brigadă cu o stea în retragere, acordat prin Decret prezidenţial nr. 1492 din 19 octombrie 2009.

Afiliere:

• membru al Asociaţiei Române pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS) al judeţului Galaţi (din 1959) și preşedinte al Consiliului general al acesteia;
• membru al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste şi în biroul executiv judeţean (1973-1976);
• membru de onoare al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni;
• membru de onoare al Academiei Ecologice;
• membru de onoare al Uniunii Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din România (1994);
• membru al Societăţii Culturale „Ginta Latină” şi Preşedinte de Onoare al Filialei Galaţi;

Distincţii - Decoraţii (selectiv):

• Titlul de „Profesor evidenţiat” acordat de Ministerul Învățământului;
• Medalia Ostăşească, clasa I;
• Diplomă de Onoare a Asociaţiei Internaţionale a Educatorilor pentru Pacea Mondială;
• Ordinul „Coroana României”, cu spade, în grad de Cavaler, cu Panglică de Virtute Militară şi Frunze de Stejar, clasa a IV-a şi clasa a V-a (1944);
• Ordinul „Steaua României”, în grad de Cavaler, cu Panglică de Virtute Militară şi Frunze de Stejar (1945);
• Titlul de „Profesor fruntaş” (1957) și Ordinul Muncii, clasa a III-a (1959);
• Medalia „Pobeda”, conferită de Comandamentul forţelor armate al U.R.S.S.;
• Medalia „A XX-a aniversare a eliberării patriei” (1964);
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa a V-a (1966);
• Diplomă de Onoare şi Medalia jubiliară „50 de ani de învăţământ superior la Galaţi” (1978);
• Medalia „Virtutea Ostăşească” clasa a II-a (1985);
• Medalia „Crucea Comemorativă a celui de-Al

Doilea Război Mondial, 1941-1945” (1995);

• Diplomă de Onoare a Asociaţiei Veteranilor de Război din România (2001).Titlul de „Profesor evidenţiat” acordat de Ministerul Învățământului;
• Medalia Ostăşească, clasa I;
• Diplomă de Onoare a Asociaţiei Internaţionale a Educatorilor pentruPacea Mondială;

Note

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

• Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.

Resurse electronice

• ANGHEL, COSTIN. Smaranda Brăescu, eroina. În: Suplimentul Jurnalului Naţional [online] : Ediţie de Colecţie : Oameni de legendă, 11 apr. 2005 : fotogr. [citat 21 mai 2009]. [1]
• ANTONIU, DAN. Lăsaţi-mă să zbor! Smaranda Brăescu, fata cu capul în nori. În: Revista Art-Emis [online] : Personalităţi, 30 apr. 2017. [citat 18 februarie 2020]. [2]
• L’audace d’une femme : [fotografie]. În: Paris soir [online], an. 9, nr. 2924, 8 oct. 1931, p. 1. [citat 18 februarie 2020]. [3]
• D-ra Smaranda Brăescu a bătut recordul mondial feminin la aruncarea cu paraşuta, lansându-se dela 6000 m. înălţime : [fotografie]. În: Realitatea ilustrată [online], an. 5, nr. 246, 15 oct. 1931, p. 1. [citat 18 februarie 2020]. [4]
• IONIŢOIU, CICERONE. Brăescu, Smaranda : [fişă biografică]. În: Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi. Dicţionar. Vol.1: Dicţionar A-B [online]. Bucureşti : Editura Maşina de scris, 2000. [citat 13 mai 2009]. [5]
• Mademoiselle Smaranda Braescu vient de se jeter en parachute de 6.000 metres d’altitude, détenant le record mondial féminin en cette spécialité. În: CEGES-SOMA [online] : Centre for Historical Research and Documentationon War and Contemporary Society. [citat 13 mai 2009]. [6]
• Miss Smaranda Braescu, fully equiped for her attempt, and ready to start. În: CEGES-SOMA [online] : Centre for Historical Research and Documentationon War and Contemporary Society. [citat 18 februarie 2020]. [7]
• Miss Smaranda Braescu, sitting in the plane, from which she jumped with the parachute from a heigth of 6.000 metres, breaking the Women’s record in parachute-jumping. În: CEGES-SOMA [online]: Centre for Historical Research and Documentationon War and Contemporary Society [citat 18 februarie 2020]. [8]
• Paraşutista Smaranda Brăescu bate recordul mondial femenin de aruncare cu paraşuta : D-ra Brăescu ne povesteşte impresiile. În: Ilustraţiunea română [online], an. 3, nr. 42, 14 oct. 1931 : fotogr. [citat 18 februarie 2020]. [9]
• SCORŢA, MONICA. Smaranda Brăescu. În: Facultatea de Inginerie Aerospaţială [online]. [citat 18 februarie 2020]. [10]
• Smaranda Brăescu. În: Enciclopedia României [online]. [citat 18 februarie 2020]. [11]
• Smarandele României. În: Orizont aviatic [online], nr. 5, mart. 2003. [citat 18 februarie 2020]. [12]
• TURTURICĂ, SORIN. Smaranda Brăescu a cucerit America printr-un salt cu paraşuta. În: Historia [online]. [13]
• [Women pilots at an all American air meet] : [graphic]. În: Florida Photographic Collection [online]. [citat 19 februarie 2020]. [14]