Difference between revisions of "Iorgu Iordan"

Compozitor

"Limba pe care o aud, limba contemporană, mă pasionează în cel mai înalt grad. Îmi place să am sentimentul, când studiez o limbă, că o şi trăiesc, şi sentimentul acesta este cu atât mai pregnant când este vorba de limba mea maternă."

Prezentare

Născut la Tecuci, într-o familie româno-bulgară, tatăl fiind de origine slavă,

Iorgu Iordan a început studiile în localitatea natală, continuându-le în capitala Moldovei. După absolvirea liceului, s-a înscris la universitatea ieşeană, de unde a obţinut licenţa în litere şi filozofie, dar şi în drept, prima fiind însă cea care va conta pentru viitoarea sa carieră profesională. Preocupările de pe băncile liceului, pentru „vorbirea şi scrierea conaţionalilor”, au continuat cu specializările făcute după doctoratul în filologie, apoi cu cercetările teoretice din toate ramurile lingvisticii. Pornind de la fonetica şi morfologia istorică, de la studiul vocabularului, ajungând la sintaxă, academicianul Iorgu Iordan a fost unul dintre primii români care s-au ocupat de o disciplină a lingvisticii, nouă la acea vreme, fonologia. Deşi a abordat, în cercetările sale, întregul câmp al familiei limbilor romanice, pe parcursul carierei sale profesorul Iorgu Iordan a fost permanent preocupat de problema gramaticii normative a limbii române.

Al „cincilea nostru lingvist de seamă”, după Alexandru Philippide, Bogdan

Petriceicu Hasdeu, Ovid Densusianu şi Sextil Puşcariu, aşa cum l-a numit Valeriu Mangu, Iorgu Iordan era cunoscut în mediul academic şi universitar sub apelativul „Profesorul”, devenind un „clasic al lingvisticii româneşti încă din timpul vieţii”. Discipolul savantului, lingvistul Marius Sala, sintetiza activitatea acestuia prin simpla enumerare a patru lucrări din imensa operă a savantului, care, prin titulatura și tematica abordată, definesc cel mai bine noile căi de cercetare ale lingvisticii române deschise de Iordan: „Toponimia românească” (1924, 1963), „Limba română actuală” (1943, 1948), „Stilistica limbii române” (1944, 1975) şi „Introducere în studiul limbilor romanice. Evoluţia şi starea actuală a lingvisticii romanice” (1932, 1962). Ultima dintre aceste opere, cartea românească de lingvistică tradusă în cele mai multe limbi (engleză, germană, rusă, spaniolă, portugheză, italiană), l-a transformat pe Iorgu Iordan într-un clasic al lingvisticii mondiale.

Iorgu Iordan a fost membru al Academiei

Române, primul director al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, institut care mai apoi i-a purtat numele, ca de altfel şi alte instituţii de învăţământ, mai ales din locurile natale, conducător al lucrărilor de elaborare a „Dicţionarului limbii române”, director de teatru şi ambasador în U.R.S.S., a întemeiat şi condus reviste de specialitate, a colaborat la numeroase publicaţii ştiinţifice din afara ţării, a publicat studii de lingvistică şi de istorie literară, precum şi cursuri universitare. Spre sfârşitul vieţii, sintetizându-şi imensa activitate într-un interviu, savantul mărturisea: „Sunt bucuros că am lucrat cu folos pentru naţiunea noastră...”

Biografie

Data şi locul naşterii: 29 septembrie 1888, Tecuci, jud. Galaţi (fost jud. Tecuci)

Data şi locul decesului: 20 septembrie 1986, Bucureşti

Studii:

Activitate socio-profesională:

Premii:

Distincţii - Decoraţii:

Titluri onorifice:

Afiliere:

Fișier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

• Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman, Mihaela Bute. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2011, Galaţi, Axis Libri, 2013.

Resurse electronice

A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z