Difference between revisions of "Mihai Berza"

(Created page with "<div style="text-align: justify;"> '''''Istoric, profesor universitar''''' :::::'''''„”''''' Autograf Valentin Gheorghiu ==...")
 
Line 1: Line 1:
 
<div style="text-align: justify;"> '''''Istoric, profesor universitar'''''
 
<div style="text-align: justify;"> '''''Istoric, profesor universitar'''''
 
:::::'''''„”'''''
 
:::::'''''„”'''''
−
[[File:Autogr_gheorghiu_trans_(2).png|thumb|Autograf Valentin Gheorghiu]]
+
[[File:Clipboard.jpg |thumb|Autograf Mihai Berza]]
  
 
== Prezentare ==
 
== Prezentare ==
 
[[File:62.jpg|thumb|Valentin Gheorghiu, compozitor]]
 
[[File:62.jpg|thumb|Valentin Gheorghiu, compozitor]]
−
:Unul dintre cei mai importanţi pianişti români, s-a impus în conştiinţa lumii mai ales în domeniul interpretării pianistice, devenind, după cum spunea Cella Delavrancea „dirijorul unui singur instrument, pianul, care sub degetele lui sună din toate instrumentele unei orchestre”.
+
:Apreciat ca original şi creator, istoricul Mihai Berza şi-a orientat cercetarea ştiinţifică în variate domenii istoriografice, pornind de la istoria economiei până la heraldică sau genealogie, de la istoria medievală a
−
:S-a remarcat, de asemenea, în calitate de acompaniator în nenumărate recitaluri de lied, iar împreună cu fratele său, Ştefan Gheorghiu, a format un duo de talie internaţională, realizând versiuni de referinţă ale muzicii de cameră.
+
Europei apusene şi sud-estice până la istoria României, de la istoria culturii şi artei până la ştiinţele auxiliare ale istoriei. În ampla sa activitate a îngrijit ediţii şi culegeri de studii, a colaborat la laborarea unor importante lucrări de sinteză, precum „Istoria României” şi a contribuit la redactarea unor publicaţii seriale de înalt nivel ştiinţific. S-a identificat cu Institutul de studii sud-est europene în noua sa organizare din 1963, reînnodând tradiţia acestei instituţii, fondată în 1914 de Nicolae Iorga şi asigurându-i o structură ce menţinea caracterul pluridisciplinar.
−
:Cariera interpretativă, desfăşurată la un înalt nivel artistic, este completată de activitatea componistică susţinută de Valentin Gheorghiu. Trăsătura dominantă a lucrărilor sale este marea melodicitate, o artă de factură neoromantică, combinată cu coloritul naţional al inflexiunilor populare.
+
:Mihai Berza şi-a dedicat o mare parte a vieţii misiunii de profesor, punându-şi speranţa în studenţi, în formarea unor noi generaţii de specialişti, deschişi şi către alte discipline, cursurile sale beneficiind de o
−
:De la debut şi de-a lungul carierei, Valentin Gheorghiu s-a dovedit o prezenţă constantă a vieţii muzicale româneşti, oferind un model autentic al dragostei pentru artă.
+
profundă documentare, dar şi de o eleganţă deosebită a expunerii, stăruind în a le păstra studenţilor „simţul responsabilităţii, sentimentul complexităţii judecăţilor istorice... al necesităţii unei maxime rigori intelectuale şi morale”.
 +
:Înnoirea profesiei de istoric şi modernizarea învăţământului istoric au fost întotdeauna în atenţia sa, Mihai Berza punând accent pe studiul multidisciplinar şi comparat al istoriei. Dedicarea pentru toate aspectele
 +
activităţii ştiinţifice, organizarea congreselor, modestia şi exigenţa faţă de sine au făcut ca multe dintre lucrările sale să rămână în manuscris.
  
−
[[File:Pliant_Gheorghiu_autograf.jpg|thumb|Pliant realizat la aniversarea compozitorului]]
 
 
:  
 
:  
 
== Biografie ==
 
== Biografie ==
−
:'''Data şi locul naşterii:''' [[21 martie]] [[1928]], [[Galați]]
+
:'''Data şi locul naşterii:''' 23 august 1907, Tecuci, jud. Galaţi
 +
:'''Data şi locul decesului:''' 5 octombrie 1978, Bucureşti
  
 
:'''Studii:'''  
 
:'''Studii:'''  
−
:*Academia Regală de Muzică din Bucureşti avându-i ca profesori pe Mihail Jora (teorie-solfegiu, armonie, contrapunct, fugă, compoziţie), Constanţa Erbiceanu (pian), Mihail Andricu (muzică de cameră), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii) (1934-1937, 1939-1947);
+
:*Gimnaziul Real de Băieţi din Tecuci şi apoi studii gimnaziale la Galaţi (1914-1918);
−
:*Conservatorul Naţional Superior de Muzică din Paris - studii de pian cu Lazare Levy, de teorie şi solfegiu cu Marcelle Mayer şi de armonie cu Noël Gallon (1937-1939).
+
:*Liceul Internat din Iaşi (1918-1926);
 +
:*Facultatea de Litere şi Filosofie (secţia de istorie universală) a Universităţii din Iaşi - licenţa „magna cum laude” în istorie universală (1926-1929);
 +
:*Seminarul Pedagogic din Cernăuţi;
 +
:*Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri de Artilerie din Craiova;
 +
:*a susţinut examenul de capacitate în Istorie şi în Geografie - Drept în anul 1931;
 +
:*bursier al Şcolii Române din Roma (1931-1934);
 +
:*bursier la „École Pratique des Hautes Études” din Paris (1935-1936).
 +
 
 +
 
 +
:'''Titluri ştiinţifice:'''
 +
:*doctor în istorie la Universitatea din Iaşi, cu lucrarea „Amalfi preducale (596-957)” (1935);
 +
:*doctor docent în filozofie.
  
 
:'''Activitate socio-profesională:'''
 
:'''Activitate socio-profesională:'''
−
:*a debutat ca solist pe scena Ateneului Român, în compania Orchestrei Filarmonice din Bucureşti (1943);
+
:*
−
:*organist la Catedrala Catolică „Sf. Iosif ” din Bucureşti (1947-1956);
 
−
:*solist concertist la Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti (din 1950);
 
−
:*a întreprins numeroase turnee artistice peste hotare;
 
−
:*a participat de-a lungul carierei sale la ediţiile Festivalului „George Enescu” din Bucureşti;
 
−
:*a făcut parte din juriu la cele mai importante concursuri muzicale internaţionale;
 
−
:*a condus formaţia de cameră „Trio Bucureşti” din care mai făceau parte fratele său, violonistul şi pedagogul Ştefan Gheorghiu şi violoncelistul Radu Aldulescu;
 
−
:*a fost solist în concerte cu Capela de Stat din Dresda, Gewandhaus din Leipzig, Orchestra simfonică din Viena, Filarmonica Cehă, Orchestra Radiodifuziunii Bavareze, Orchestra Suisse Romande, Filarmonicile din Moscova, Leningrad, Varşovia, Sofia, Budapesta, Belgrad, Atena, Ankara, Helsinki, Tokio şi Kyoto, Filarmonica Regală din Stockholm, Societe de Concert du Conservatoire - Paris, Orchestra „Colonne” din Paris, Orchestrele simfonice din Baltimore, Houston, Oakland, Montreal, St. Louis etc.
 
−
:*a apărut în concerte acompaniat de dirijori de renume mondial: Horia Andreescu, Roberto Benzi, Sergiu Comissiona, Antal Dorati, Anatol Fistoulari, Lawrence Foster, George Georgescu, Ilarion Ionescu-Galaţi, Armin Jordan, Kiril Kondrashin, Rafael Kubelik, Eric Leinsdorf, Ferdinand Leitner, Cristian Mandeal, Kurt Masur, Seiji Ozawa, Georges Prêtre, John Pritchard, Simon Rattle, Constantin Silvestri, Stanislas Skowachewsky;
 
−
:*a făcut înregistrări la radio şi televiziune şi pentru diverse case de producţie: „His Master’s Voice”, „Pathe Marconi”, „Deutsche Grammophon”, „Supraphon”, „RCA Tokio”, „Eterna”, „Electrecord”.
 
−
:*creaţia sa componistică cuprinde: muzică simfonică, muzică de film, muzică de cameră, muzică corală, muzică vocală.
 
 
 
 
 
 
:'''Titluri onorifice:''' Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (1997) şi al Universităţii de Artă „George Enescu” din Iaşi (2007).
 
:'''Titluri onorifice:''' Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (1997) şi al Universităţii de Artă „George Enescu” din Iaşi (2007).

Revision as of 13:19, 20 July 2020

Istoric, profesor universitar
„”
Autograf Mihai Berza

Prezentare

Valentin Gheorghiu, compozitor
Apreciat ca original şi creator, istoricul Mihai Berza şi-a orientat cercetarea ştiinţifică în variate domenii istoriografice, pornind de la istoria economiei până la heraldică sau genealogie, de la istoria medievală a

Europei apusene şi sud-estice până la istoria României, de la istoria culturii şi artei până la ştiinţele auxiliare ale istoriei. În ampla sa activitate a îngrijit ediţii şi culegeri de studii, a colaborat la laborarea unor importante lucrări de sinteză, precum „Istoria României” şi a contribuit la redactarea unor publicaţii seriale de înalt nivel ştiinţific. S-a identificat cu Institutul de studii sud-est europene în noua sa organizare din 1963, reînnodând tradiţia acestei instituţii, fondată în 1914 de Nicolae Iorga şi asigurându-i o structură ce menţinea caracterul pluridisciplinar.

Mihai Berza şi-a dedicat o mare parte a vieţii misiunii de profesor, punându-şi speranţa în studenţi, în formarea unor noi generaţii de specialişti, deschişi şi către alte discipline, cursurile sale beneficiind de o

profundă documentare, dar şi de o eleganţă deosebită a expunerii, stăruind în a le păstra studenţilor „simţul responsabilităţii, sentimentul complexităţii judecăţilor istorice... al necesităţii unei maxime rigori intelectuale şi morale”.

Înnoirea profesiei de istoric şi modernizarea învăţământului istoric au fost întotdeauna în atenţia sa, Mihai Berza punând accent pe studiul multidisciplinar şi comparat al istoriei. Dedicarea pentru toate aspectele

activităţii ştiinţifice, organizarea congreselor, modestia şi exigenţa faţă de sine au făcut ca multe dintre lucrările sale să rămână în manuscris.

Biografie

Data şi locul naşterii: 23 august 1907, Tecuci, jud. Galaţi
Data şi locul decesului: 5 octombrie 1978, Bucureşti
Studii:
  • Gimnaziul Real de Băieţi din Tecuci şi apoi studii gimnaziale la Galaţi (1914-1918);
  • Liceul Internat din Iaşi (1918-1926);
  • Facultatea de Litere şi Filosofie (secţia de istorie universală) a Universităţii din Iaşi - licenţa „magna cum laude” în istorie universală (1926-1929);
  • Seminarul Pedagogic din Cernăuţi;
  • Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri de Artilerie din Craiova;
  • a susţinut examenul de capacitate în Istorie şi în Geografie - Drept în anul 1931;
  • bursier al Şcolii Române din Roma (1931-1934);
  • bursier la „École Pratique des Hautes Études” din Paris (1935-1936).


Titluri ştiinţifice:
  • doctor în istorie la Universitatea din Iaşi, cu lucrarea „Amalfi preducale (596-957)” (1935);
  • doctor docent în filozofie.
Activitate socio-profesională:
Titluri onorifice: Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (1997) şi al Universităţii de Artă „George Enescu” din Iaşi (2007).
Performanţe: la primul Festival şi Concurs Internaţional „George Enescu”, Valentin Gheorghiu a fost distins, împreună cu fratele său, violonistul Ştefan Gheorghiu, cu premiul I pentru interpretarea Sonatei nr. 3 „în caracter popular românesc”, în la minor, de George Enescu, versiune rămasă neegalată până astăzi.
Distincţii - Decoraţii:
  • Artist Emerit (1951);
  • Ordinul Muncii, clasa a III-a (1964);
  • Ordinul Meritul Cultural, clasa I (1968);
  • Cetăţean de Onoare al oraşului Texas - SUA (1981);
  • Cetăţean de Onoare al Municipiului Galaţi (2011).
Afiliere:
  • membru de onoare al Academiei Naţionale de Muzică din Bucureşti;
  • membru corespondent al Academiei Române (2014).
Premii:
  • Menţiunea I la secţiunea Compoziţie a Concursului „George Enescu” (la vârsta de 18 ani) (1946);
  • Premiul I la Concursul Internaţional de la Budapesta (1949);
  • Premiul de Stat clasa I (1949);
  • Premiul I la Concursul Internaţional de la Praga (1950, 1953);
  • Premiul I la Concursul Internaţional de la Bucureşti (1953, 1958);
  • Premiul de Compoziţie „George Enescu” al Academiei Române pentru „Concertul pentru pian” (1961);
  • Premiul de Excelenţă al Academiei Române pentru întreaga activitate (1995);
  • Premiul de Excelenţă acordat de Fundaţia Culturală Română (1999).
Debut: Concertul nr. 1 în do major pentru pian şi orchestră de Ludwig van Beethoven, alături de Filarmonica condusă de George Georgescu la Ateneul Român (1943).

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.

Resurse electronice

  • AVAKIAN, DUMITRU. Valentin Gheorghiu la ceas aniversar. În: România literară [online], nr. 12, 2008. [citat 15 martie 2020].[1]
  • FLOREA, ANCA. Maestrul Valentin Gheorghiu la ceas aniversar. În: Curentul [online]. [citat 15 martie 2020].[2]
  • GHINEA, CRISTIAN VLAD. Pianistul Valentin Gheorghiu : [date biografice şi înregistrări audio]. În: Radio România Muzical [online] : Compozitori şi interpreţi români. [citat 15 martie 2020].[3]
  • IONESCU, CLAUDIU. Valentin Gheorghiu : [interviu]. În: Formula AS [online], nr. 591, 2003. [citat 18 iunie 2009].[4]
  • ŢĂRNĂ, SIMONA. Culorile muzicii camerale: Valentin Gheorghiu şi Voces. În: Revista Arta [online]. [citat 15 martie 2020].[5]
  • Valentin Gheorghiu - compozitor şi pianist : [fişă biobibliografică]. În: Institutul de Memorie Culturală [online]. [citat 15 martie 2020].[6]
Retrieved from ‘http://193.231.136.3/infoghid/index.php?title=Mihai_Berza&oldid=13145’