Mihai Berza

Istoric, profesor universitar

„”

Autograf Mihai Berza

Prezentare

Valentin Gheorghiu, compozitor

Apreciat ca original şi creator, istoricul Mihai Berza şi-a orientat cercetarea ştiinţifică în variate domenii istoriografice, pornind de la istoria economiei până la heraldică sau genealogie, de la istoria medievală a

Europei apusene şi sud-estice până la istoria României, de la istoria culturii şi artei până la ştiinţele auxiliare ale istoriei. În ampla sa activitate a îngrijit ediţii şi culegeri de studii, a colaborat la laborarea unor importante lucrări de sinteză, precum „Istoria României” şi a contribuit la redactarea unor publicaţii seriale de înalt nivel ştiinţific. S-a identificat cu Institutul de studii sud-est europene în noua sa organizare din 1963, reînnodând tradiţia acestei instituţii, fondată în 1914 de Nicolae Iorga şi asigurându-i o structură ce menţinea caracterul pluridisciplinar.

Mihai Berza şi-a dedicat o mare parte a vieţii misiunii de profesor, punându-şi speranţa în studenţi, în formarea unor noi generaţii de specialişti, deschişi şi către alte discipline, cursurile sale beneficiind de o

profundă documentare, dar şi de o eleganţă deosebită a expunerii, stăruind în a le păstra studenţilor „simţul responsabilităţii, sentimentul complexităţii judecăţilor istorice... al necesităţii unei maxime rigori intelectuale şi morale”.

Înnoirea profesiei de istoric şi modernizarea învăţământului istoric au fost întotdeauna în atenţia sa, Mihai Berza punând accent pe studiul multidisciplinar şi comparat al istoriei. Dedicarea pentru toate aspectele

activităţii ştiinţifice, organizarea congreselor, modestia şi exigenţa faţă de sine au făcut ca multe dintre lucrările sale să rămână în manuscris.

Biografie

Data şi locul naşterii: 23 august 1907, Tecuci, jud. Galaţi

Data şi locul decesului: 5 octombrie 1978, Bucureşti

Studii:

• Gimnaziul Real de Băieţi din Tecuci şi apoi studii gimnaziale la Galaţi (1914-1918);
• Liceul Internat din Iaşi (1918-1926);
• Facultatea de Litere şi Filosofie (secţia de istorie universală) a Universităţii din Iaşi - licenţa „magna cum laude” în istorie universală (1926-1929);
• Seminarul Pedagogic din Cernăuţi;
• Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri de Artilerie din Craiova;
• a susţinut examenul de capacitate în Istorie şi în Geografie - Drept în anul 1931;
• bursier al Şcolii Române din Roma (1931-1934);
• bursier la „École Pratique des Hautes Études” din Paris (1935-1936).

Titluri ştiinţifice:

• doctor în istorie la Universitatea din Iaşi, cu lucrarea „Amalfi preducale (596-957)” (1935);
• doctor docent în filozofie.

Activitate socio-profesională:

Titluri onorifice: Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (1997) şi al Universităţii de Artă „George Enescu” din Iaşi (2007).

Performanţe: la primul Festival şi Concurs Internaţional „George Enescu”, Valentin Gheorghiu a fost distins, împreună cu fratele său, violonistul Ştefan Gheorghiu, cu premiul I pentru interpretarea Sonatei nr. 3 „în caracter popular românesc”, în la minor, de George Enescu, versiune rămasă neegalată până astăzi.

Distincţii - Decoraţii:

• Artist Emerit (1951);
• Ordinul Muncii, clasa a III-a (1964);
• Ordinul Meritul Cultural, clasa I (1968);
• Cetăţean de Onoare al oraşului Texas - SUA (1981);
• Cetăţean de Onoare al Municipiului Galaţi (2011).

Afiliere:

• membru de onoare al Academiei Naţionale de Muzică din Bucureşti;
• membru corespondent al Academiei Române (2014).

Premii:

• Menţiunea I la secţiunea Compoziţie a Concursului „George Enescu” (la vârsta de 18 ani) (1946);
• Premiul I la Concursul Internaţional de la Budapesta (1949);
• Premiul de Stat clasa I (1949);
• Premiul I la Concursul Internaţional de la Praga (1950, 1953);
• Premiul I la Concursul Internaţional de la Bucureşti (1953, 1958);
• Premiul de Compoziţie „George Enescu” al Academiei Române pentru „Concertul pentru pian” (1961);
• Premiul de Excelenţă al Academiei Române pentru întreaga activitate (1995);
• Premiul de Excelenţă acordat de Fundaţia Culturală Română (1999).

Debut: Concertul nr. 1 în do major pentru pian şi orchestră de Ludwig van Beethoven, alături de Filarmonica condusă de George Georgescu la Ateneul Român (1943).

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.

Resurse electronice

• AVAKIAN, DUMITRU. Valentin Gheorghiu la ceas aniversar. În: România literară [online], nr. 12, 2008. [citat 15 martie 2020].[1]
• FLOREA, ANCA. Maestrul Valentin Gheorghiu la ceas aniversar. În: Curentul [online]. [citat 15 martie 2020].[2]
• GHINEA, CRISTIAN VLAD. Pianistul Valentin Gheorghiu : [date biografice şi înregistrări audio]. În: Radio România Muzical [online] : Compozitori şi interpreţi români. [citat 15 martie 2020].[3]
• IONESCU, CLAUDIU. Valentin Gheorghiu : [interviu]. În: Formula AS [online], nr. 591, 2003. [citat 18 iunie 2009].[4]
• ŢĂRNĂ, SIMONA. Culorile muzicii camerale: Valentin Gheorghiu şi Voces. În: Revista Arta [online]. [citat 15 martie 2020].[5]
• Valentin Gheorghiu - compozitor şi pianist : [fişă biobibliografică]. În: Institutul de Memorie Culturală [online]. [citat 15 martie 2020].[6]