Mihail Manoilescu
Descendent din familie de preoți basarabeni din partea tatălui și din neam de răzeşi moldoveni din partea mamei, mândru de ilustrul său strămoş, Logofătul Ioan Tăutu, boier de frunte al lui Ştefan cel Mare şi educat într-o familie de institutori tecuceni, Mihail Manoilescu a avut nefericirea de a-și pierde tatăl la o vârstă fragedă, când nu împlinise încă opt ani. Acest eveniment tragic, alături de atmosfera agitată a României acelor vremuri, i-a influențat profund anii copilăriei și adolescenței, în timp ce tradiţia oamenilor politici din familia sa l-a determinat de timpuriu să „prindă interes pentru viaţa politică şi dramele ei”, după cum mărturisea în memoriile sale. A renunţat la vocaţia de care s-a simţit iniţial atras, dreptul, și s-a orientat spre o carieră în inginerie, căreia îi recunoştea o frumuseţe şi poezie aparte. Terminând Școala de Poduri și Șosele ca şef de promoţie, Mihail Manoilescu şi-a folosit cunoştinţele dobândite, inventând, proiectând şi construind în perioada Primului Război Mondial, un nou tip de obuzier, care, după terminarea războiului, a străjuit o perioadă lungă de timp, până în anii ᾽60, Monumentul Eroului Necunoscut din Parcul Carol din București. S-a numărat printre promotorii înfiinţării Asociaţiei Generale a Inginerilor, al cărei secretar-general a rămas până la finalizarea organizării asociaţiei, devenind ulterior și președinte al acesteia. să o facă, cu compasul”. Iniţiativele şi realizările din perioada în care a ocupat funcţia de director al Direcției Refacerii Industriale şi organizarea în Parcul Carol din capitală a primei Expoziţii-Târg de Mostre la care a luat parte industria din întreaga Românie i-au adus rapid notorietatea, inclusiv în cercurile politice. Astfel, spiritul polivalent al lui Mihail Manoilescu, manifestat inițial în domeniul ingineresc, ulterior în cel economic, l-a determinat să apuce pe „drumul atât de plin de amărăciuni al politicii”, tocmai pentru că, după cum mărturisea la un moment dat, „dimensiunea politică din mine era mai puternică decât conformismul carierei”. Cutezanţa ideilor sale, deosebita cultură ştiinţifică, spiritul filozofic, pasiunea pentru problemele economice, sociale şi politice pe care le-a aprofundat cu sârguinţă, completate de un real talent oratoric şi de o mare putere de muncă, de cunoaşterea a trei limbi de circulaţie internaţională (germană, franceză şi italiană) i-au adus o largă audienţă şi numeroase succese diplomatice. A fost remarcat de mari personalităţi ale vremii, precum Alexandru Averescu, Nicolae Iorga, Carol al II-lea sau Ion Gigurtu, care i-au încredinţat importante funcţii economice în stat: ministru al Industriei şi comerţului, deputat şi ministru subsecretar de stat la Ministerul de Finanţe, guvernator al Băncii Naţionale, ministru al Afacerilor Străine. A devenit cunoscut în ţară şi peste hotare pentru opera sa economică ce contrazicea teorii ale şcolii economice clasice. Mihail Manoilescu a fost apreciat în perioada interbelică de autorităţi reprezentative în domeniu din străinătate, opera sa fiind comentată în reviste de înalt nivel ştiinţific. Opera sa capitală, lucrarea „Teoria protecţionismului şi a schimbului internaţional”, scrisă în limba franceză şi publicată la Editura Giard din Paris, în 1929, a beneficiat de numeroase traduceri (în engleză, portugheză, italiană,
germană), fiind comentată de importanţi reprezentanţi ai ştiinţei economice.