Paul Păltănea

Istoric, bibliotecar

„Eu nu am scris nici pentru glorie, nici pentru funcţii şi nici pentru bani. Am scris şi scriu pentru a-mi face o datorie morală faţă de acest oraş.”

Autograf Constantin Ressu

[[File:Ressu constantin.jpg |thumb|Constantin Ressu - primar al Galațiului, avocat[[

Prezentare

Bucureştean prin naştere, Paul Păltănea a ajuns la Galaţi prin stăruinţa profesorului [[Ion Tohăneanu[[, văr primar cu mama sa, care a ţinut să îşi aducă aproape familia împrăştiată prin ţară şi tot de la acesta a prins drag de învăţătură, dorindu-şi chiar, la un moment, sub puterea exemplului pe care l-a avut în profesorul Tohăneanu, de la care mărturisea că a „perceput valenţele morale şi naţionale ale Catedrei, să se dedice carierei didactice. Primii ani ai copilăriei i-a petrecut pe strada Cazărmii şi apoi în centru, pe strada Egalităţii, acolo unde dragostea mamei sale, Valeria Păltănea, a compensat orice lipsuri,

astfel încât mărturisea: „La liceu, în ultimele clase, când m-am întâlnit cu colegi mai înstăriţi, nu am simţit nici un moment vreun sentiment de inferioritate”

A urmat cursurile primei şcoli publice din Galaţi, pentru ca apoi să primească „binecuvântata educaţie” pe care o oferea Liceul „Vasile Alecsandri”, cu profesori dăruiţi cu har, pe care îi amintea adesea în povestirile sale: Dumitru L. Stăhiescu, Gheorghe Dinu, Ghiţă Hagiu. Alături de aceştia, acelaşi menţionat Ion Tohăneanu, pentru mulţi ani director al renumitului liceu, a avut un rol extrem de important în consolidarea unuia dintre pilonii personalităţii sale, bărbăţia morală, şi în alegerea drumului pe care îl avea de urmat în viaţă: Istoria. Despre orientarea spre această specialitate a Facultăţii de Litere şi Filozofie dincadrul Universităţii din Bucureşti, Paul Păltănea mărturisea că a fost, printre altele, rezultatul

lecturii unor cărţi pe care Ion Tohăneanu i le-a oferit. Printre acestea se numărau „La Moldavia e le sue frontiere storiche” de Gheorghe I. Brătianu şi „Istoria românilor” de Constantin C. Giurescu, pe ambii având privilegiul să îi aibă apoi profesori la facultate. Profesorul Constantin C. Giurescu a devenit unul dintre modelele profesionale şi umane pe care şi-a propus să le urmeze în viaţă şi care, alături de Gheorghe I. Brătianu, i-au influenţat preocupările pentru cercetare.

Perioada fierbinte, premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial, în care a urmat studiile universitare, l-a influenţat pe cel a cărui educaţie primită a fost în spiritul „încrederii în neamul românesc, în valenţele lui”, determinându-l să ia o atitudine activă, prin participarea la manifestaţiile studenţeşti de amploare, aşa cum a fost cea din martie 1944, de susţinere a demersurilor de recâştigare a Ardealului, la acţiunile anticomuniste organizate în Facultatea de Istorie de Naţional Ţărănist, sau la manifestaţiile de omagiere a M.S. Regelui Mihai din Piaţa Palatului, la 8 noiembrie 1945 şi 10 mai 1946.

Aceste activităţi din perioada studenţiei, alături de colaborarea la elaborarea unor memorii de protest adresate Ministerului Educaţiei Naţionale, precum şi o delaţiune, în care era catalogat legionar şi membru al Partidului Naţional Ţărănesc-Maniu, au dus la încadrarea sa la falsa apartenență politică de legionar şi în consecinţă, la prima sa arestare, din 17 mai 1948, fiind încarcerat în Penitenciarul din Galați.

Supus regimului de „reeducare” din închisorile comuniste, a suportat cu stoicism toată suma de presiuni fizice și psihice destinate înfrângerii morale a deţinuţilor. Din acest iad de la Canal, unde zi de zi se adunau tot mai multe suplicii, agravate de chinurile foamei şi de cazna muncii la roabă, a fost eliberat, după o prelungire cu 12 luni a „pedepsei administrative”, în ajunul noului an 1953, după patru ani de calvar, în care doar o „atmosferă de comuniune sufletească, plină de trăiri creștine și de întrajutorare” a reuşit să pună bazele rezistenţei care l-au ajutat să răzbească la lumină.

Prieteniile cultivate în prima perioadă de detenţie au devenit motivul celei de a doua arestări, din 17 aprilie 1959, urmate la 27 august 1959 de condamnarea la 18 ani de muncă silnică şi încarcerarea în Penitenciarul din Galați. În luna septembrie a aceluiaşi an, ajungea la închisoarea din Aiud, unde a rămas timp de aproape cinci ani, până la graţierea din 27 iulie 1964.

De la Aiud, de la confraţii de celulă, a învăţat „bucuria smereniei creştine şi să nu închid ochii minţii şi ai sufletului când orgoliul cată să mă covârşească. Însuşiri câştigate nu din docte prelegeri, ci din exemplul traiului zilnic, prelungit

în dulceaţa nădejdii albastre ce stingea aerul îmbâcsit cu care celula ne învenina plămânii”. Aceste învăţături le-a aplicat în viaţa de după eliberare, când a ajutat cu generozitate şi fără urmă de orgoliu pe oricine îi solicita ajutorul: „Am avut, în viaţa mea, frânturi de mulţumire că mi-a fost cu putinţă să dăruiesc din ceea ce am putut aduna, să-i ajut pe cei ce aveau nevoie în munca de cercetare, în spiritul a ceea ce eu învăţasem la Aiud”.

La eliberarea din Aiud, în 1964, încadrat la Muzeul de Istorie din Galaţi, a continuat, prin bunăvoinţa directorului filialei gălăţene a Arhivelor Statului de atunci, Gheorghe M. Dăscălescu, căruia îi mărturisea deplina sa recunoştinţă, să cerceteze arhivele Primăriei Galaţi. Scopul era acela de a obţine titlul de doctor, cu o lucrare despre istoria Galaţiului, „nu din orgoliu, nu din ambiţia de a sări peste treptele sociale [...] Un doctorat însă, îmi putea întări modesta poziţie de

muzeograf de provincie”.

Aflat cu tot sufletul în slujba istoriei naţionale, cu preponderenţă a Galaţiului, şi-a făcut din cercetare o religie, pe care o slujea cu pasiune, adunând urice şi hrisoave, însemnări şi referinţe, dezvăluind cu generozitate informaţii preţioase despre istoria judeţului, ştiri şi mărturii despre oraşul Galaţi, pe care le

Constantin Ressu pictat de fiul său, Camil Ressu

Biografie

Data şi locul naşterii: 5 noiembrie 1845, sat Cărăpceşti, com. Corod, jud. Galaţi

Data şi locul decesului: 4 martie 1896, Galaţi

Studii:

Activitate socio-profesională:

Note

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

TOPORAŞ, CAMELIA; IRIMIA, ROCSANA; BADEA, OTILIA; BEZMAN, TENA; BUTE, MIHAELA. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2011, Galaţi, Axis Libri, 2013.

Referinţe

.”