"Oraşul Galaţi, singurul liman şi cea întâiu schelă a negoţului, a fost în toată vremea privit de noi ca cel mai vrednic a atrage în privinţa sa toată îngrijirea ocârmuirii şi e izvor către ţară de îmbelşugată fericire..." (Mihail Vodă Sturza, Obşteasca Adunare, 1834)

"Galaţii este târgul de negoţ cel mai vestit de pe toată Dunărea." (Dimitrie Cantemir)

"Galaţii arată mult mai bine decât mohorâta Brăilă. Străzile sunt destul de late şi binişor pavate. Pe strada principală sunt câteva magazine arătoase şi peste tot e o forfotă plăcută şi adie un vânt de prosperitate. În lungul fluviului, mărginind oraşul, se întinde un chei foarte frumos, bine construit, cu debarcadere largi şi magazii încăpătoare. Cheiul nu exista până acum câţiva ani şi prin partea asta a oraşului nu puteai merge decât pe nişte scânduri, care abia de te fereau de noroiul negru şi de apa puturoasă de dedesubt, a cărei duhoare otrăvea atmosfera. E în bună măsură meritul autorităţilor că localitatea a ajuns primitoare şi înfloritoare. Spre deosebire de Brăila, Galaţiul are un hotel elegant şi confortabil şi o înfăţişare de oraş european prosper. Dacă s-ar îmbunătăţi navigaţia pe Dunăre, aşezarea ar dobândi inevitabil o mai mare importanţă." (Patrick O'Brien. Jurnalul unei călătorii în Principatele Dunărene. Bucureşti: Humanitas, 2016, p. 35-36 / Journal of a Residence în the Danubian Principalities în the Autumn and Winter of 1853, London, 1854)

"Priveliștile Galațiului au fost însă dintotdeauna minunate, parcă într-adins a fost ales de natură pentru unul din cele mai spectaculoase hori tragice în care să își dea mâna zeii, eroii și neamurile. Fericiți sunt cei ce au văzut Dunărea din curtea bisericii / monument istoric Precista, cei ce admiră Brateșul de pe culmea Grădinii publice, ”țuguieta” din care, dus de băieții mahalalelor furam zărzărele încă crude. Iar apoi escaladînd strada Tecuciului, străbătînd platoul Fileștilor, sărind într-un hop calea ferată și precipitându-mă primejdios spre a mângâia cu privirea, în goana căruței, ”Calica” cu tradiționalele ei serbări populare de Trisfetite! Da, știu că aceste locuri arată altfel acum; nici roata de căruță nu mai trece peste ele, dar, în vremea copilăriei mele nimic nu mi se părea mai deosebit decât de a alerga cu privirea peste ”Păloaia” sau peste ”Gheboasa” care sta să se prăvale peste biserica Smârdanului și de pe care ieșeai la stânga ca să riști a te sinucide pe prăpăstiosul drumușor de/a lungul viilor ce alunecau spre mlăștinoasa ”Mălină”". (prof. univ. Dimitrie Cuclin, compozitor, ”Tribuna Dunării”, dec. 1969)

"Copilăria și adolescența mea poartă pecetea Galațiului. Tot ceea ce este viu și proaspăt în viața mea este legat de orașul nostru. [...] A avut orașul nostru, Galațiul, o frumusețe plastică de schelă veche din vremuri de demult. Mi/amintesc de plimbările mele la Brateș, pe Siret sau peste Dunăre. Și bălțile cu flori umede de rouă, și drumul, așa de senin, așa de romantic erau veșnic prilejuri de visare.” (Mihail Davidoglu, dramaturg, ”Tribuna Dunării”, dec. 1969)

"Centrul Galaţiului, rămas în amintirea trecătorului ocazional, era un amestec de case diferite ca stil şi mărime, cu prăvălii felurite şi bodegi la tot pasul, ce-i dădeau oraşului-port un specific aparte. Amprenta războiului nu se ştersese încă de pe faţadele clădirilor, dar viaţa pulsa energic la fiecare pas, pe uliţele înguste, acolo unde zgomotul tramvaielor ruginite şi al vânzătorilor ambulanţi se amestecau, fără să supere pe nimeni. La capătul străzii Domnească, undeva spre Dunăre, se afla un imens teren viran, rămas părăsit pe timpul bombardamentelor. Acolo era locul de întâlnire al nelipsiţilor vizitatori ai târgului de toamnă. Fără să se deosebească prea mult de cele de pe alte meleaguri, fostul târg de vite, transformat prin timp în loc de distracţie şi petrecere, atrăgea în fiecare seară de septembrie pe tânăr şi pe bătrân, pe elev şi pe profesor, pe muncitor sau pe intelectual. Grătarul cu mititei, taraful cu lăutari, jocurile de noroc sau instalaţiile improvizate pentru tot felul de distracţii, creau o atmosferă nebunească, de sărbătoare fără sfârşit." (Mircea Patrichi, Gina Patrichi : Clipe de viaţă, Bucureşti, Unitext, 1996, p. 74)

Atestare documentară a orașului Galați

Date monografice

Cadrul natural

Situat pe malul nordic al Dunării, în sud-estul României, traversat de coordonatele 45”27' latitudine nordică și 28”02' longitudine estică, așezat la sectorul de îmbinare a luncilor râurilor Siret și Prut, orașul se află la 237 km de capitala țării -București. Amplasat la contactul sudului Câmpiei Călmățui cu lunca Siretului și a Dunării, face ca orașul să se întindă pe trei terase ale fluviului, având între 4 și 35 m altitudine. Datorită deschiderii spre Dunărea maritimă, orașul a avut încă de la început calitatea de port la Dunăre către mare.

Relieful este alcătuit din două mari forme de relief: Podișul Moldovei și Câmpia Română. Cea mai importantă unitate fizico-geografică este lunca Dunării care se întretaie cu luncile Siretului și Prutului. Orașul în sine, se întinde pe trei terase – valea orașului (cu altitudine între 5-7 m), centrul orașului (cu altitudine între 20-25 m) și orașul modern (cu altitudini de peste 40 m).

Clima este temperat-continentală, cu temperatura medie anuală de 10 grade Celsius, este caracterizată de diferențe mari de temperatură între vară și iarnă. Precipitații ating o cantitate medie anuală de circa 427,1 mm.

Din punct de vedere hidrografic, Galațiul este înconjurat din trei părți de ape, la sud-est Dunărea, La est Lacul Brateș și Prutul, la sud-vest Siretul. Datorită acestor artere hidrografice portul a fost considerat într-o anumită perioadă istorică cel mai important port al României.

Vegetația predominantă este de silvostepă.

Fauna este caracterizată ptin rozătoare (popândău, hârciog, orbete). Dintre păsări se întâlnesc prepelița, potârnichea, ciocîrlia, păsări de apă (rațe, gâște, lișițe, berze etc.)

Conform Anuarului Statistic al României din anul 2019, oraşul Galaţi are o altitudine medie de 35 m, o suprafaţă de 24.642 ha şi o populaţie de 305.386 locuitori.