Biserica din Pechea

Localitatea Pechea este atestată documentar la 2 iunie 1521, sub forma unui „loc din pustiu la Suholui, mai sus de Beachea”. Toponimul s-a format de la onomasticul Bechea sau Peche. Sat în ținutul Covurlui, ocolul Mijlocului (în 1772), sat în ocolul Siretului (în 1803 și 1816), sat în ocolul Lozovei (în 1833), Pechea este menționat în anul 1844 ca „târgușor” și ca sat în ocolul Siretului, împărțire administrativă care se va menține și după Legea comunală din 1864, când sunt înregistrate două comune: Pechea (formată din satul Pechea și desființată în 1875) și Târgușorul Pechea (aflată în plasa Siret și formată numai din acest sat). ^[1]

În anul 1875, comuna se mărește cu satele Fântâna Gerului, Mânjina (Costache Negri, Pechea satul), Potârnichea (contopit în 1877 cu satul Mânjina) și Târgul Pechea. În anul 1877 comuna Pechea are în componență satul Pechea și Târgușorul Pechea. Comuna Pechea s-a aflat în Plasa Pechea în perioadele 1904-1929, 1932-1934, 1942-1948). În anul 1929, comuna Pechea mai avea în componență satele Cuza-Vodă, Izvoarele și Slobozia Conachi, în timnp ce în 1931 rămâne doar cu satul Pechea. În anul 1950, comuna Pechea se afla în regiunea Galați, raionul Galați, iar în anul 1968 făcea parte din județul Galați, având în componență și satul Lupele (din 1968).

Primele date ce dovedesc existenţa acestui târg, cât şi unele "demersuri" pentru organizarea lui, se datorează lui Dimitrie Moruzzi, proprietarul moşiei.

Localitatea Pechea s-a format de-o parte şi de alta a părăului Suhurlui. Datorită faptului că dealurile argiloase din jur sunt sărace în ape de suprafaţă, pânza freatică aflându-se la peste 10 metri adâncime, oamenii au dezvoltat vatra satului în lunca pârâului, deşi au fost permanent ameninţaţi de inundaţii. De la apa potabilă din comună se trage şi denumirea comunei, "pecha" însemnănd în limba turcă "bun", deci "apă bună".

Comuna Pechea este situată în partea de sud, la 34 km de municipiul Galaţi. La est se învecinează cu comuna Smârdan, la vest, cu Griviţa şi Iveşti, la nord cu Rediu şi Costache Negri iar la sud-vest cu Slobozia Conachi. Ultimul recensamânt indica o populaţie de 11500 de locuitori în Pechea, pe o suprafaţă de 8500 ha fiind identificate 3000 locuinţe. Comuna Pechea este înconjurată de dealuri, despărţite de pârâul Suhurlui. Podul peste pârâu, construit în perioada anilor 1971-1976 atrage atenţia drumeţului ca se apropie de centrul localităţii. Silueta bisericii, construite de moşierul Moruzzi în decurs de 8 ani şi sfinţită în anul 1887, se arată privirii pe partea stângă a şoselei.

Pe cuprinsul comunei Pechea, solul este variat, de la brun-roşcat de pădure, din zonele deluroase, la cernoziom, în zona de câmpie. Cele mai fertile terenuri se găsesc pe platourile şi terasele interfluviale.

Despre comuna Pechea şi despre oamenii ei s-au publicat numeroase articole, comuna şi-a aflat locul şi în cărţile de reportaje, în monografiile judeţului Galaţi, s-a făcut chiar şi un film de lung metraj intitulat "Ultima generaţie de săraci".^[2]

Primăria Pechea

Adresa: str. Galaţi, nr. 181, loc. Pechea, jud. Galaţi

Cod poştal: 807240

Telefon: 0236/823552

Fax: 0236/823507

E-mail: primaria.pechea@yahoo.com

Site: http://www.pecheagalati.ro/

Biblioteca

Biblioteca comunală Pechea este situată în centrul comunei şi se învecinează la nord cu Postul de Poliţie, la vest cu Grupul Şcolar „Costache Conachi”, la est se află drumul comunal ce leagă comuna Pechea de satul Suhurlui, iar la sud se află drumul judeţean spre Galaţi.

Biblioteca comunală a fost înfiinţată în perioada 1969-1970. Din anul 1970 biblioteca funcţionează într-o sală din incinta Căminului Cultural, care are o lungime de 9 m şi lăţime de 6 m şi o alta folosită ca depozit.

Bibliotecari:

• Ioana Melinte, absolventă a Liceului „Costache Conachi”, în prezent pensionară (1970-1978);
• Lucian Trifan, fost profesor la Liceul „Costache Conachi”, în prezent pensionar (1978-1989);
• Angela Rusu, fostă tehnician, în prezent pensionară (1989-2000);
• Anişoara Năstase, în prezent bibliotecar la Biblioteca Judeţeană „V. A. Urechia” Galaţi (2000-2006);
• Doina CĂUŞ (din 2006).

Blogul bibliotecii: http://bcpechea.blogspot.ro/

Educaţie

Grădiniţe:

• Grădiniţa cu Program Normal ”Violeta”, com. Pechea;
• Grădiniţa cu Program Normal Nr. 2, com. Pechea;
• Grădiniţa cu Program Normal Nr. 3, com. Pechea;
• Grădiniţa cu Program Normal Nr. 4, com. Pechea.

Școli gimnaziale:

• Şcoala Gimnazială Nr. 1, com. Pechea Tel: 0236/337.323;
• Şcoala Gimnazială ”Alexandru Moruzi”, com. Pechea email: scoala2pechea@yahoo.com.
• Şcoala Gimnazială Nr. 3, com. Pechea;
• Şcoala Primară Nr. 4, com. Pechea.

Obiceiuri și tradiții populare

Sânzienele este sărbătoarea populară care are loc în data de 24 iunie și care marchează momentul în care culturile de cereale ating maturitatea. Premergător acestei zile, se făcea curățenie și se măturau curțile și gospodăriile, iar tinerii, fetele și flăcăii, își pregăteau hainele de sărbătoare. Această sărbătoare dublează în plan popular sărbătoarea nașterii sfântului Ioan Botezătorul. În zorii acestei zile, tinerii se îndreptau spre locurile de unde puteau culege flori de sânziene, pe care le adunau în buchețele sau le împleteau în cununi de formă circulară sau cruciformă, care apoi erau aduse în sat. Cununile de sânziene se așezau la porți, uși ori ferestre, dar și la ușile grajdurilor; aceste cununi aveau rolul de a proteja de forțele malefice, considerându-se că sunt aducătoare de noroc.

În Pechea, în noaptea de Sânziene, se practica obiceiul ca fetele să își pună sub pernă flori de sânziene pentru a-și visa ursitul.^[3]

Caloianul este un ritual de invocare a ploii şi a fertilităţii solului. Obiceiul consta în crearea unui omuleţ (o păpuşă), făcut din lut combinat cu apă, care era împodobit cu iarbă şi care trecea succesiv prin ritualurile de înmormântare, respectiv înviere. La finalul acestor ritualuri, caloianul era eliberat pe apă, pentru a aduce apoi cheile cerului care opresc ploile. Invocarea ploii avea forma unui bocet al unui text, care se spunea de către cei care participau la înmormântarea caloianului.

În Pechea, se făcea din lut o păpușă, care era dansată și căreia i se făcea un fel de ritual de înmormântare, înainte de a fi aruncată într-o fântână, ca să fie o cantitate suficientă de apă.^[4]

Strângerea recoltelor este și un moment prielnic pentru a aduce mulțumiri forțelor cosmice care au facilitat aceasta – astfel, acestor forțe li se aduceau ”ofrande-jertfe”. Acest obicei își are originea în niște vechi ceremonii păgâne în cinstea zeiței Diana, care proteja culturile și câmpurile. Cu ocazia sânzienelor, se aducea de la câmp câte un snop de grâu, iar boabele acestuia erau zdrobite și fierte cu miere, iar rezultatul acestui procedeu se numea ”cașă” și era oferit ca ofrandă bisericii; din primele recolte de fructe, se ofereau de asemenea ofrande. Ultimul snop de grâu era lăsat pe câmp, deoarece se considera că acesta aparținea pământului care a rodit, era un fel de ”pomană”. Atunci când se culegea via, un butuc era lăsat necules, încât cine trecea, să poată lua struguri, spunând bogdaproste și astfel aceasta să rodească și în anul următor.^[5]

Referinţe

• Marinescu, Ioan. Pechea : Leagăn de civilizaţie pe Suhurlui. Galaţi: Editura Pax Aura Mundi, 1999
• Pechea, comună : [referinţe din catalogul online al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia"]: http://10.1.1.4/opac/authority/218094?pn=opac%2FBrowse#idx=12&q=Pechea%2C+comun%C4%83