Difference between revisions of "Costache Negri"
(→Date monografice) |
(→Obiceiuri și tradiții populare) |
||
(9 intermediate revisions by the same user not shown) | |||
Line 41: | Line 41: | ||
='''Educaţie'''= | ='''Educaţie'''= | ||
− | + | :'''Grădiniţe''': | |
− | + | :*''Grădiniţa cu Program Normal ”Elena Negri”'', com. Costache Negri | |
− | + | :'''Școli gimnaziale''': | |
− | + | :*''Şcoala Gimnazială ”Elena Negri”'', com. Costache Negri Tel: 0236/861.497 | |
− | email:scoalacnegri@gmail.com. | + | email:scoalacnegri@gmail.com |
+ | |||
+ | ='''Obiceiuri și tradiții populare'''= | ||
+ | :Ajunul Crăciunului era marcat de către copiii cu vârstă de până în 10 ani, care cântau ''Bună dimineața'', fiecare primind, în schimb, nuci, colac. Adolescenții de 17-18 ani le colindau pe fetele de măritat, primind vin, prăjituri și bani. De remarcat că erau mai multe cete, fiecare colindând acolo unde dorea, iar intervalul orar în care se colinda era de la orele 17.00, până spre miezul nopții. Colectarea banilor era în responsabilitatea zarafului și tot el îi împărțea in mod egal fiecărui membru al cetei, în fiecare seară. | ||
+ | :Se mergea și cu ''Steaua'', care era alcăuită dintr-o sită, pe care era o icoană în mijloc și podoabe din hârtie creponată. | ||
+ | :În această localitate, cei mai mici merg cu ''Plugul'' dimineața; cei mai mari merg în noaptea premergătoare Anului Nou, fiind organizați în cete de câte 8-12 flăcăi, având cu ei buhai, bici și ''teleancă''. Cetele colindau fiecare în zona ei, netrecând în sectorul alteia. Se spunea ''Plugușorul'', iar după ce terminau de urat, zaraful era cel care strângea banii și tot el îi împărțea în mod egal membrilor cetei.<ref>BĂNCESCU, Iuliana; PANAITESCU, Laura Elisabeta, ''Obiceiuri de iarnă la Dunărea de Jos'', vol. 1. Galaţi : Editura Centrului Cultural "Dunărea de Jos", 2017, p. 112-113.</ref> | ||
+ | |||
+ | :''Caloianul'' este un ritual de invocare a ploii şi a fertilităţii solului. Obiceiul consta în crearea unui omuleţ (o păpuşă), făcut din lut combinat cu apă, care era împodobit cu iarbă şi care trecea succesiv prin ritualurile de înmormântare, respectiv înviere. La finalul acestor ritualuri, ''caloianul'' era eliberat pe apă, pentru a aduce apoi cheile cerului care opresc ploile. Invocarea ploii avea forma unui bocet al unui text, care se spunea de către cei care participau la înmormântarea ''caloianului''. | ||
+ | :În comuna Costache Negri, tinerii erau cei care se adunau la unul din ei acasă, iar acolo făceau o păpuşă de lut, căreia îi făceau priveghiul, după ce anterior o aşezaseră pe o scândură. A doua zi, doi tineri duceau scândura cu păpuşa aşezată pe ea la râu, în timp ce ceilalţi tineri boceau. La râu, păpuşa, florile şi lumânările erau eliberate pe cursul apei, în timp ce se strigau versuri specifice.<ref>BREZEANU, Ioan.''Valori ale culturii populare din zona de sud a Moldovei : Credinţe, datini, ritualuri''. Galaţi : Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", 2000, p. 130</ref> | ||
+ | |||
+ | :Bogăția recoltelor viitoare era legată de atragerea forțelor benefice ale naturii. Atragerea acestor forțe se făcea prin ritualurile ''cultului agrar al boului'', care se practica în perioada ieșitului la semănat. Ziua ieșirii la câmp era desemnată pe 9 martie, iar atunci, membrii familiei se adunau în jurul carului, unde erau plugul și sacii cu sămânță și asistau la momentul în care se pleca la semănat, considerându-se că participarea lor contribuia la bogăția în roade a respectivului an. | ||
+ | :În localitatea Costache Negri, în preziua ieșirii la arat, gospodina cocea 9 colaci, pe care îi punea în coarnele boilor, a doua zi. Bărbatul pleca la câmp și făcea o brazdă, de jur împrejurul ogorului, aruncând și un pumn de sămânță, făcând și o urare ca pământul să facă roade bogate, apoi se întorcea acasă, iar aratul propriu-zis începea a doua zi.<ref>BREZEANU, Ioan.''Valori ale culturii populare din zona de sud a Moldovei : Credinţe, datini, ritualuri''. Galaţi : Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", 2000, p. 199-200</ref> | ||
+ | |||
+ | ='''Note/Referinţe'''= | ||
+ | :* Costache Negri, comună : [referinţe din baza de date a Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia"] [citat 1 februarie 2018], disponibil în internet: http://193.231.136.4/opac/authority/219204?pn=opac%2FBrowse#idx=12&q=Costache+Negri%2C+comun%C4%83 |
Revision as of 09:21, 22 June 2021
Contents
Date monografice
- Comuna Costache Negri se află la 50 km sud-est de Galaţi şi 32 km vest de Tecuci. Prin localitate trece drumul judeţean 251 care face legătura cu localităţile Slobozia Conachi, Pechea şi apoi spre comunele Cudalbi, Valea Mărului, Matca şi municipiul Tecuci; prin zona de vest trece drumul judeţean 254 care străbate localităţile Griviţa şi Iveşti şi se intersectează cu drumul naţional Galaţi- Tecuci.
- Actul de atestare a localităţii datează de la 1 iunie 1521 şi a fost redactat în limba slavonă la Hârlău, scris de pan Totruşan logofăt, pe un pergament: „Pentru servicii aduse domnului Moldovei Ştefan Vodă şi pentru supunerea de care a dat dovadă, pan Ban vornic şi Gagea uriadnic de Vaslui şi Drăguş sunt răsplătiţi cu numeroase teritorii. Martori la această danie au fost potrivit Sfatului Domnesc, panul Isac, panul Petru vornic, panul Negrilă, panul Vasco, pârcălabi de Hotin, panul Grincovici, panul Talabă, panul Costea şi panul Condrea pârcălabi de Neamţ”. Documentul din anul 1521 sugerează că satul Mânjina, fostul nume al actualei aşezări Costache Negri, poartă un oiconim derivat din antroponimul “hotarul lui Mânjea”. Vreme de câteva secole, de la întemeierea aşezării a existat o închegată obşte sătească ce şi-a reglementat litigiile pe baza dreptului cutumiar. Situaţia se păstrează foarte probabil până în a doua jumătate a secolului XVIII-lea când, ca şi alţi boieri, şi Petrache Negri cumpără diferite suprafeţe din pământul obştii, printre care şi moşia Mânjina”.
- În ceea ce priveşte înfiinţarea şi numele comunei, sunt mai multe interpretări. Există, însă, certitudini, că în zona unde astăzi este aşezată localitatea, au fost mai multe sate mici care între timp s-au adunat în jurul acesteia. Într-o hotarnică datată 19 decembrie 1741 se precizează că moşia acestui sat se întindea “din Călmăţui şi până în Valea Rea”. În anul 1871, comuna de astăzi include şi satul Potârnichea aflat în partea de sud spre comuna Pechea. Pe o parte a hotarului lui Mânjea s-a aflat, în perioada 1621-1627, şi satul Ardieşti, menţionat într-o hotarnică din 12 decembrie 1747. În anul 1803 localitatea se numea Mânjina. În 1816 aparţinea de ocolul Siretului, ţinutul Covurluiului iar în 1834 de ocolul Brateşului. Prin legea comunală din 1864, comuna Mânjina face parte din plasa Siret, judeţul Covurlui. Localitatea a fost desfiinţată în anul 1875, satul trecând la comuna Pechea şi a fost reînfiinţată în anul 1904, în cadrul plasei Pechea. În 1908 primeşte numele de Costache Negri şi este trecută în plasa Cudalbi. Este repartizată în 1911 din nou la Plasa Pechea. În anul 1929 comuna este iarăşi desfiinţată, satul Costache Negri trece la comuna Cudalbi. Este reînfiinţată în anul 1931 şi din nou la Plasa Pechea în 1942. În anul 1950 se află în raionul Galaţi, regiunea Galaţi, apoi în raionul Lieşti în anul 1954 şi iarăşi în raionul Galaţi până în anul 1965 când devine componentă a Judeţului Galaţi, alături de celelalte 53 de comune. Totuşi, nu departe de această localitate, a mai existat una cu acelaşi nume, dincolo de comuna Pechea, spre Galaţi. Satul Ibrianu de pe pârâul Lozoviţei, creat pe moşia lui Petrache Negri, atestat în anul 1918, la iniţiativa Prefecturii judeţului Covurlui îşi schimbă numele în satul Costache Negri, poate pentru a înlătura denumirea sa de origine turcească. În anul 1942 satul a fost desfiinţat şi a primit numele de Negrea pe care îl poartă şi în prezent. Astăzi este sat component al comunei Schela.
- Primii locuitori ai comunei au venit din mai multe părţi ale ţării. Din zona judeţului Brăila, satul Măicăneşti, s-au stabilit aici, la începutul secolului al XIX-lea Apostu Sandu, Mihai şi Pricopi Sandu. S-au mai stabilit aici oameni din comuna Rediu, din satul Negrea, cum ar fi înaintaşii lui Ispas Gheorghe şi Ionaşcu Dănăilă, primul fiind şi primar al comunei. Din judeţul Vrancea, au venit pe timp de iarnă, Dochia şi Ion Mehedinţi, cunoscuţi cu porecla “plăvani” care se pare că sunt descendenţi din familia marelui logofăt Simeon Mehedinţi.
- Pe teritoriul comunei Costache Negri învăţământul datează încă de la începutul secolului al XIX-lea şi a funcţionat pe lângă biserica din lemn aflată pe Dealul Mic. Data exactă a începerii primelor clase de şcoală nu poate fi precizată. Se cunoaşte, însă, că în anul 1879 funcţiona o şcoală primară unde învăţau 20 de elevi dar a primit autorizaţie de funcţionare ca instituţie de învăţământ abia în anul 1881. Şcoala avea doar patru săli de clasă chiar în casele unor localnici. Primul director al şcolii a fost învăţătorul Ion Huzuc. În anul 1895, director al şcolii este Vasile Lăzărescu care învăţa 30 de copii în cinci clase. Abia după primul război mondial au venit învăţători din alte sate. În anul 1933, boierul Nicuşor Rădulescu a donat comunei Costache Negri o suprafaţă de teren de jumătate de hectar pentru construirea unei şcoli. În prezent şcoala are un cabinet managerial şi secretariat, o bibliotecă cu 5.000 de volume, un laborator Ael cu zece calculatoare, un server şi un atelier de lucru.
- Comuna gălăţeană Costache Negri are strânse legături cu localitatea franceză La Roche Sur Yon, în urma unui acord de înfrăţire între cele două localităţi. Acest acord a dat naştere unui proiect susţinut de ambele părţi pentru crearea unei reţele de alimentare cu apă care să deservească locuitorii întregii comune. Participarea părţii franceze s-a concretizat pe două planuri: ajutor tehnic - trimiterea unui specialist pentru a evalua situaţia; ajutor financiar care, cumulat cu susţinerea venită de la partea română, să fie suficient pentru finalizarea proiectului. Din anul 2005, se desfăşoară proiectul “Şcoala, atelier de etnografie” finanţat de Banca Mondială şi de comunitatea locală. În şcoală s-a înfiinţat un atelier în care copiii învaţă cusături tradiţionale şi un cerc de pictură numit “Prietenii culorilor”. În cadrul programului lansat de Uniunea Europeană “Satul românesc, sat european” în anul 2005, comuna Costache Negri din judeţul Galaţi a primit statutul de “sat european” pentru dezvoltarea infrastructurii: alimentarea cu apă a comunei, servicii sociale, înfiinţarea unui dispensar uman, dar şi dezvoltarea culturală a comunei (sala de informatică şi biblioteca publică).
- Ca şi obiective turistice, în comuna Costache Negri se poate vizita Casa memorială “Costache Negri” dar şi Mănăstirea Gologanu, situată la doar 5 km de comună. Anual, la 21 mai, are loc sărbătoarea comunei denumită “Întâlnirile de la Mânjina”.
- Casa Memorială Costache Negri
- În anul 1943, s-a înfiinţat la Galaţi Societatea Culturală “Costache Negri” care a avut rolul de a scoate la lumină documentele şi mărturiile referitoare la activitatea marelui patriot moldovean şi a prietenilor săi pentru Unirea Principatelor Române precum şi salvarea casei de la Mânjina. La 23 august 1943, prin decretul 2336, mareşalul Antonescu clasează ca monument istoric “casa şi parcul Marelui Vornic Costache Negri din comuna Costache Negri (fostă Mânjina), judeţul Covurlui”. La intrarea în casa lui Costache Negri se găseşte o placă comemorativă cu următorul text: “În această casă a locuit Costache Negri, pârcălab de Galaţi, militant pentru ideile Revoluţiei de la 1848 şi ale luptei pentru unire“. Casa Memorială a fost deschisă la 2 iunie 1968, chiar în casa revoluţionarului moldovean, construită în stilul unei case ţărăneşti de tip evoluat, cu două cerdace pe stâlpi de lemn. În faţa casei memoriale, la 19 mai 1973, a fost dezvelit bustul lui Costache Negri, realizat în piatră de Boris Leonovici. De asemenea, la 17 iunie 1912 a fost aşezată în Galaţi, în Piaţa Regală, statuia lui Negri realizată de sculptorul Ion Iordănescu din Bucureşti.
- Sursa: Mehedinţi, Ion Lucian. Monografia comunei Costache Negri din Judeţul Galaţi România. Galaţi : Editura Fundaţiei Universitare "Dunărea de Jos", 2007; Album. În: Primaria comunei Costache Negri [online] : Judetul Galati. [citat 10 mai 2012]. Disponibil în internet: http://primariacostachenegri.ro/index.php?rewriteparam=galerie_foto; Prezentare locală. În: Primaria comunei Costache Negri [online] : Judetul Galati. [citat 16 octombrie 2009]. Disponibil în internet: http://primariacostachenegri.ro/index.php?rewriteparam=prezentare_locala; Casa memorială "Costache Negri". În: Muzeul de Istorie Galati [online]. [citat 17 iulie 2012]. Disponibil în internet: http://migl.ro/.
Primăria COSTACHE NEGRI
Date contact:
- Adresa: loc. Costache Negri, jud. Galaţi
- Cod poştal: 807095
- Telefon: 0236/825810
- Fax: 0236/825886
- E-mail: primariacnegri@yahoo.com
- Site: http://primariacostachenegri.ro
Biblioteca
- Biblioteca comunală Costache Negri a fost înfiinţată în perioada 1948 – 1949, din informaţiile culese de la d-nul Neagu Mihai, locuitor al comunei şi fost învăţător. La data de 17 iulie 1951 în biblioteca noastră exista un număr de 599 volume, conform unui raport de activitate încheiat de d-na Manolache Eugenia, fostă directoare de cămin, preşedintă a femeilor, care îndeplinea şi funcţia de bibliotecar. Primele cărţi intrate în bibliotecă au fost din donaţii de la preotul satului şi de la biblioteca Rădulescu, lăsată prin plecarea acestuia. Apoi conducerea C.A.P.-ului din comună repartiza lunar bani pentru achiziţie de carte.
- Biblioteca a funcţionat în mai multe locaţii. Mai întâi în casa lui Ionascu Teodar, om cu o deosebită deschidere pentru cultură, apoi în casele lui Iamandi Anton, un om înstărit care a pus la dispoziţie o cameră pentru funcţionarea bibliotecii comunale. În anul 1964 s-au deschis porţile Căminului Cultural şi din acel moment biblioteca a fucţionat în mai multe locaţii în cadrul căminului.
- În prezent biblioteca funcţionează într-un spaţiu nou de 150 m², dat în funcţiune pe 21 mai 2005. În cadrul bibliotecii există aproape 10000 de volume. Biblioteca este dotată cu rafturi noi şi cu un calculator pentru evidenţa de bibliotecă.
- Bibliotecari:
- Eugenia Manolache (1948 – 1951)
- Neagu Mihai, Neagu Eugen, fiul d-nei Manolache Eugenia, Lupu Fănica, Dumbravă Liliana, Irimia Aneta, Han Ionica, Călugărul Mihai, Stoian Sefora.
- Blogul bibliotecii: http://costachenegri.blogspot.ro/
- Bibliotecar:
- LUPU Ilinca
Experienţă profesională:
- Bibliotecar Biblioteca Comunală Costache Negri (din 1997).
Educaţie
- Grădiniţe:
- Grădiniţa cu Program Normal ”Elena Negri”, com. Costache Negri
- Școli gimnaziale:
- Şcoala Gimnazială ”Elena Negri”, com. Costache Negri Tel: 0236/861.497
email:scoalacnegri@gmail.com
Obiceiuri și tradiții populare
- Ajunul Crăciunului era marcat de către copiii cu vârstă de până în 10 ani, care cântau Bună dimineața, fiecare primind, în schimb, nuci, colac. Adolescenții de 17-18 ani le colindau pe fetele de măritat, primind vin, prăjituri și bani. De remarcat că erau mai multe cete, fiecare colindând acolo unde dorea, iar intervalul orar în care se colinda era de la orele 17.00, până spre miezul nopții. Colectarea banilor era în responsabilitatea zarafului și tot el îi împărțea in mod egal fiecărui membru al cetei, în fiecare seară.
- Se mergea și cu Steaua, care era alcăuită dintr-o sită, pe care era o icoană în mijloc și podoabe din hârtie creponată.
- În această localitate, cei mai mici merg cu Plugul dimineața; cei mai mari merg în noaptea premergătoare Anului Nou, fiind organizați în cete de câte 8-12 flăcăi, având cu ei buhai, bici și teleancă. Cetele colindau fiecare în zona ei, netrecând în sectorul alteia. Se spunea Plugușorul, iar după ce terminau de urat, zaraful era cel care strângea banii și tot el îi împărțea în mod egal membrilor cetei.[1]
- Caloianul este un ritual de invocare a ploii şi a fertilităţii solului. Obiceiul consta în crearea unui omuleţ (o păpuşă), făcut din lut combinat cu apă, care era împodobit cu iarbă şi care trecea succesiv prin ritualurile de înmormântare, respectiv înviere. La finalul acestor ritualuri, caloianul era eliberat pe apă, pentru a aduce apoi cheile cerului care opresc ploile. Invocarea ploii avea forma unui bocet al unui text, care se spunea de către cei care participau la înmormântarea caloianului.
- În comuna Costache Negri, tinerii erau cei care se adunau la unul din ei acasă, iar acolo făceau o păpuşă de lut, căreia îi făceau priveghiul, după ce anterior o aşezaseră pe o scândură. A doua zi, doi tineri duceau scândura cu păpuşa aşezată pe ea la râu, în timp ce ceilalţi tineri boceau. La râu, păpuşa, florile şi lumânările erau eliberate pe cursul apei, în timp ce se strigau versuri specifice.[2]
- Bogăția recoltelor viitoare era legată de atragerea forțelor benefice ale naturii. Atragerea acestor forțe se făcea prin ritualurile cultului agrar al boului, care se practica în perioada ieșitului la semănat. Ziua ieșirii la câmp era desemnată pe 9 martie, iar atunci, membrii familiei se adunau în jurul carului, unde erau plugul și sacii cu sămânță și asistau la momentul în care se pleca la semănat, considerându-se că participarea lor contribuia la bogăția în roade a respectivului an.
- În localitatea Costache Negri, în preziua ieșirii la arat, gospodina cocea 9 colaci, pe care îi punea în coarnele boilor, a doua zi. Bărbatul pleca la câmp și făcea o brazdă, de jur împrejurul ogorului, aruncând și un pumn de sămânță, făcând și o urare ca pământul să facă roade bogate, apoi se întorcea acasă, iar aratul propriu-zis începea a doua zi.[3]
Note/Referinţe
- Costache Negri, comună : [referinţe din baza de date a Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia"] [citat 1 februarie 2018], disponibil în internet: http://193.231.136.4/opac/authority/219204?pn=opac%2FBrowse#idx=12&q=Costache+Negri%2C+comun%C4%83
- ↑ BĂNCESCU, Iuliana; PANAITESCU, Laura Elisabeta, Obiceiuri de iarnă la Dunărea de Jos, vol. 1. Galaţi : Editura Centrului Cultural "Dunărea de Jos", 2017, p. 112-113.
- ↑ BREZEANU, Ioan.Valori ale culturii populare din zona de sud a Moldovei : Credinţe, datini, ritualuri. Galaţi : Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", 2000, p. 130
- ↑ BREZEANU, Ioan.Valori ale culturii populare din zona de sud a Moldovei : Credinţe, datini, ritualuri. Galaţi : Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", 2000, p. 199-200