Numele satului Corod, ar veni de la unul din căpitanii lui Ştefan cel Mare numit Corodea, căruia, voievodul, în urma unei bătălii cu tătarii, la un divan, pe vârful movilei celei mari, i-ar fi dat danie tot pământul ce se vedea în jur, pentru vitejia sa în luptă. Documentele şi izvoarele scrise ale vremii par să contrazică însă versiunile populare pentru că fundaţia satului, este atribuită, în parte, lui Mihăilă Oţel Pisarul, căruia i se dăruieşte în 1438 de către Iliaş şi Ştefan Voievozi porţiunea de loc pustiu situată pe pârâul Corod. În decursul istoriei, satul a avut şi alte denumiri. Trebuie în special menţionată aceea de Movileni, adică aşezarea de lângă cele trei movile. În alte izvoare se numeşte Movila Corodului, oferindu-ne o indicaţie mai precisă de deplasare a satului spre est, iar mai recent Corodul. Asupra acestei din urmă denumiri, mai toţi istoricii sunt de acord, că numele de Corod vine de la numele pârâului cu acelaşi nume. Primele date concrete sunt evidenţiate în urma recensământului populaţiei din 1912, când se înregistrează următoarele date: comuna Corod cu satele Corod, Blînzi şi Brătuleşti avea un total de 4206 locuitori.

Teritoriul comunei Corod se află situat la contactul dintre Câmpia înaltă a Covurluiului şi Câmpia Tecuciului. Corodul este aşezat pe o vale largă de 6 km, prin care curge un pârâu, cu puţină apă şi la poalele dealului Găgeşti, ce îl mărgineşte în partea de est şi sud. Satul e cel mai mare din întreg judeţul, are 3 km lungime şi aproape 2 km lăţime, 5 biserici şi 2 şcoli primare. Comuna Corod cuprinde satele: Corod, Blânzi, Brătuleşti, Cărăpceşti. Din punct de vedere al teritoriului administrativ, comuna Corod se află situată în partea de nord a judeţului Galaţi şi se învecinează cu localităţile: la N – comuna Cerţeşti, la V – comuna Munteni, la E – comuna Drăguşeni şi Valea Mărului iar la S – comuna Matca. Teritoriul este străbătut în întregime de un singur curs de apă, pârâul Corozel, care izvorăşte dintr-o râpă din dealul Cernăţeşti din Fundeanu. Climatul este temperat continental, cu ierni friguroase şi veri secetoase şi călduroase, cu maxime de precipitaţii la începutul verii.

Pe vârful movilei celei mari a Corodului s-a construit în anul 1921 un monument în memoria eroilor căzuţi în războaiele din 1877 şi 1916. În Corod au existat, în decursul timpului, mai multe asociaţii culturale, printre care amintim: Căminul Cultural, Liga Culturală, Tinerimea Corodeană.

În ceea ce priveşte numărul total al locuitorilor, înregistrat în urma recensământului populaţiei din 2002, a rezultat că populaţia este de 7943 persoane, din care 4022 bărbaţi şi 3921 femei. În localitatea Corod sunt amplasate principalele obiective economice şi social- administrative: sediul primăriei, poliţia, poşta, trei şcoli generale şi trei grădiniţe, biblioteca comunală, căminul cultural, dispensarul uman, un cabinet veterinar şi farmacie veterinară, trei brutării, două mori de porumb şi una pentru grâu, trei prese de ulei, societăţi comerciale. Agricultura ocupă în cadrul comunei un loc primordial. Există o slabă reprezentare a sectorului zootehnic, iar activităţile industriale sunt slab reprezentate. Atractivitatea turistică este limitată, iar ponderea activităţilor neagricole este redusă.

Surse

SESCU-PERCIC, Murgur-Bogdan. Monografia comunei Corod. Ploieşti : Editura Elapsis, 2008

Primăria COROD

Primăria Corod.

Date contact:

Adresa: loc. Corod, jud. Galaţi

Cod poştal: 807080

Telefon: 0236/864006

Fax: 0236/864002

E-mail: primariacorodgl@yahoo.com

Site: http://www.primariacorodgl.ro

Biblioteca

Biblioteca Corod

Biblioteca este situată în centrul comunei, în incinta Căminului Cultural, în vecinătatea Primariei, Şcolii de Arte şi Meserii, Poliţiei, Dispensarului Uman, Gradinitei nr. 2. Aşezământul de cultură a luat fiinţă în anul 1957, ca “ Biblioteca Populară Comunală “ .

Din 1957, biblioteca îşi păstrează locaţia, în cadrul Căminului Cultural. La înfiinţare, fondul de carte a fost donat de preotul Tenie Ioan, ulterior fiind îmbogăţit prin grija Consiliului Local Corod, ajungând în prezent la un număr de 16300 volume. În anul 1960, se fac primele consemnări statistice, fondul de carte numărând 4705 volume.

Spaţiul ocupat de bibliotecă este, în prezent, format din trei încăperi, două din ele fiind destinate accesului liber la raft pentru cititori, iar a treia fiind alocată depozitului de carte.

De-a lungul timpului, biblioteca comunei Corod a avut mai mulţi bibliotecari după cum urmează:

• Tenie Valentina, absolventă a Liceului de Fete din Tecuci, bibliotecar în perioada 1957-1968;
• Masgras Aurica, în prezent pensionară, bibliotecar între anii 1968 - 1974;
• Hriscu Elena, pensionară, bibliotecar în perioada 1974 - 1978;
• Stegaru Silviea.

Blogul bibliotecii: http://biblioteca-corod.blogspot.com/

Bibliotecar:

HUZUM IANCU

• Experienţă profesională: Bibliotecar Biblioteca Comunală Corod (din 2013).

Educaţie

Grădiniţe:

• Grădiniţa cu Program Normal Nr. 1, com. Corod

• Grădiniţa cu Program Normal Nr. 1, sat Blânzi, com. Corod

• Grădiniţa cu Program Normal Nr. 1, sat Brătuleşti, com. Corod

• Grădiniţa cu Program Normal Nr. 1',sat Cărăpceşti, com. Corod

Școli gimnaziale:

• Şcoala Gimnazială Nr. 1, com. Corod

• Şcoala Gimnazială Nr. 1, sat Blânzi, com. Corod

• Şcoala Primară Nr. 1, sat Cărăpceşti, com. Corod

Obiceiuri și tradiții populare

În Corod, dar și în alte localități, cum sunt Matca sau Valea Mărului, de Sf. Andrei, fetele și băieții se adunau la clacă, într-o gospodărie; fetele erau cele care aduceau mâncare și băutură, adică vin pus în sticle ornate cu funde roșii și colaci mai mari; și stîpânul casei făcea de mâncare. Simbolul protecției împotriva spiritelor rele, usturoiul, sub forma unei căpățâni, era așezat păe masă si păzit de gazdă, să nu îi fie laut. In caz ca îi era luat, era rușine pentru gazdă.

După petrecere, toți participanții ieșeau în curtea casei și jucau sticlele de vin aduse de fete și coalcii. Cel mai frumos colac aparținea celei considerate cea mai gospodină dintre fete, în timp cel mai urât aparținea unei fete care nu era pregătită încă de măritat.

Dacă usturoiul a fost bine păzit și nu a fost furat, atunci acesta se împărțea celor prezenți la petrecere pentru a fi pus la cingătoare să îi ferească de lupi, atunci când plecau la drum de moarte sau în pădure.

Tot din funcția de protecție atribuită usturoiului era și ungerea ușilor de la grajduri, astfel ca animalele să nu fie mâncate de lupi.^[1]

Note/Referinţe

1. ↑ BREZEANU, Ioan. Valori ale culturii populare din zona de sud a Moldovei : Credinţe, datini, ritualuri. Galaţi : Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", 2000, p. 119

• Corod, comună : [referinţe din baza de date a Bibliotecii Județene "V.A. Urechia"]. Disponibil în Internet: https://tinread.bvau.ro/opac/authority/217964