Comuna Braniştea este aşezată în Lunca Siretului, la 18 km spre nord de oraşul Galaţi şi la 3 km spre sud de râul Siret. Se învecinează la est cu comuna Şendreni, la vest cu comuna Independenţa şi o parte din comuna Slobozia Conachi, la sud cu râul Siret şi comuna Cotu Lung din judeţul Brăila, iar la nord cu comunele Schela, Slobozia Conachi şi Costache Negri.

Hotarul comunei face parte din Câmpia Română, având altitudinea de 70-75 m la nord. Comuna face parte din zona cu climă continental temperată.

Reţeaua hidrografică a comunei Braniştei se caracterizează prin ape ce au un caracter permanent: Siretul şi Bârladul, iar temporar Lozova şi Greaca, ce aparţin de bazinul hidrografic al Siretului Inferior. Pe valea Lozovei se află balta Lozovei în suprafaţă de 165 ha care este amenajată piscicol.

Numele comunei provine din cuvântul slav "branişte" care înseamnă "loc oprit, rezervat pentru păşune”.

Pe baza documentelor s-a stabilit că primul sat al comunei Braniştea de azi a fost satul Ţăpeşti, la începutul veacului al XV-lea (conform hrisoavelor de la Ştefan cel Mare), sat care nu mai există astăzi. Al doilea sat a fost Braniştea, care apare menţionat pentru prima dată ca “branişte domnească”, ce a aparţinut lui Petru Rareş. Primul hrisov, de la 12 mai 1546 (Huşi), atestă că Petru Rareş o dăruieşte Mitropoliei Romanului, împreună cu o jumătate din satul Tăpeşti. Braniştea despre care se vorbeşte în acest document fusese înainte ”loc pentru oi, Lozoviţa, ce a fost braniştea noastră din veac”. Tot aici se descriu în mod amănunţit atât hotarele satului Tăpeşti, cât şi hotarele Braniştei (Lozoviţa). În timpul lui Petru Rareş şi după aceea, la Lozoviţa au început să se aşeze oameni şi cu timpul pe această ”branişte” a luat naştere un sat care a purtat acelaşi nume. Cel de-al treilea sat vechi care a existat pe teritoriul de azi al comunei a fost satul Şerbeşti.

În prezent comuna Braniştea are trei sate componente: Vasile Alecsandri, Traian şi Lozova.

Printre primele instituţii înfiinţate în comună se numără şi Banca Populară Unirea, ce a luat fiinţă în 1903, din iniţiativa directorului Şcolii Normale "C. Negri" din Galaţi, Spiridon Popescu şi a învăţătorului Ion Tacu, încetându-şi activitatea în 1945. În anul 1953 s-a construit Dispensarul Medical, în 1966 s-a construit Dispensarul Veterinar, urmate apoi de Căminul Cultural.

Prima şcoală înfiinţată a fost cea din Ţăpeşti în 1857 (din nuiele şi lut), primul an de funcţionare fiind 1858-1859, având o singură clasă cu 42 de elevi, învăţător fiind N. Petcu.

• La punctual numit “Potcoava” se află amenajat un camping şi o crescătorie piscicolă, unde se poate practica pescuitul sportiv;
• Balta Lozova este o amenajare piscicolă unde se practică pescuitul industrial, însă începând din anul 2007 a fost introdusă in circuitul de agrement pentru pescuitul sportiv. Astfel se poate spune că Balta Lozova constituie cea mai noua ofertă în materie de pescuit sportiv atât pentru pescarii amatori cât şi pentru pescarii profesionişti,aceasta fiind populată anual cu puiet. Cadrul natural este unul specific, luciul de apă se întinde pe o suprafaţă de 150 ha, oferind momente de neuitat într-un peisaj feeric. ^[1]

Monografia comunei

Primăria BRANIŞTEA

Date contact:

Adresa: loc. Braniştea, jud. Galaţi

Cod poştal: 807050

Telefon: 0236/332408

Fax: 0236/332450

E-mail: primaria_branistea@yahoo.com

Site: http://www.primariabranistea.ro

Biblioteca

Biblioteca Braniştea

Biblioteca comunală Braniştea se numără printre instituţiile cele mai importante din comună, care alături de şcoală şi biserică, reprezintă unul dintre pilonii de bază ai spiritualităţii locale. Amplasată în mijlocul comunei, la şoseaua principală, biblioteca comunală, deşi nu are o istorie prea veche, a fost şi rămâne un real suport cultural, dar şi un spaţiu de învăţătură şi recreere pentru toţi locuitorii comunei. Nu ştim cu certitudine anul în care a luat fiinţă biblioteca, dar presupunem că odată cu darea în folosinţă a Căminului Cultural, în anul 1960. În incinta Căminului şi-a desfăşurat activitatea până în anul 1993 când, din cauza degradării a doi pereţi exteriori, fondul de carte era în pericol de degradare fizică. În anul 1994 s-a reuşit obţinerea unui spaţiu acceptabil, în incinta grădiniţei de copii, la etaj, unde îşi desfăşoară şi în prezent activitatea.

Biblioteca Braniştea

Biblioteca beneficiază de un spaţiu de 36 m². Dezvoltată treptat, cu sprijinul autorităţilor locale, biblioteca Braniştea deţine un număr de 9327 volume şi deserveşte publicul, atât din comuna Braniştea, cât şi din satele componente acesteia, în total 4025 locuitori. Dintre aceştia, 498 sunt înscrişi la bibliotecă, iar 362 sunt cei care frecventează biblioteca.

Biblioteca Braniştea

La gestionarea şi conducerea acestei instituţii s-au perindat mai multe cadre didactice până în anul 1990 când, a fost reînfiinţat postul de bibliotecar cu normă întreagă:

• Petcu Angela – absolventă a Şcolii Normale Galaţi, în prezent pensionară;
• Ciocan Mariana - absolventă a Şcolii Normale, în prezent învăţătoare la şcoala cu clasele I-IV din localitatea Vasile Alecsandri;
• Mihai Gheorghe - absolvent al Şcolii Normale, în prezent învăţător la Şcoala Gimnazială “Unirea” din Braniştea;

În prezent:

ANDRONACHI Mariana

• Studii: Liceul Industrial nr.1 Galaţi; Curs de perfecţionare ”Bazele Biblioteconomiei” - Buşteni; Facultatea de Sociologie-Psihologie, Universitatea din Bucureşti

• Experienţă profesională: Bibliotecar Biblioteca Comunală Braniştea (din 1990).

Educaţie

Grădiniţe:

• Grădiniţa cu Program Normal Nr. 1, com. Braniştea

• Grădiniţa cu Program Normal Nr. 1 , sat Traian, com. Braniştea

• Grădiniţa cu Program Normal Nr. 1, sat Vasile Alecsandri, com. Braniştea

Școli gimnaziale:

• Şcoala Gimnazială ”Unirea”, com. Braniştea Tel: 0236/822.744, email:scoala_branistea@yahoo.com

• Şcoala Primară Nr. 1, sat Traian, com. Braniştea

Obiceiuri și tradiții populare

În această localitate, colindul era apanajul bărbaților și băieților; existau două cete – cea mare, alcătuită din adolescenți, în timp ce cea mică era compusă din băieți. Pentru a face parte din aceste cete, doritorii trebuiau să aibă voce și memorie, în special zaraful, adică conducătorul cetei, deoarece el dădea tonul cântecului.

Colindătorii nu purtau haine tradiționale, ci haine obișnuite, iar colindele de ceată se cântau pe ulițe.

Din ritualurile premergătoare Crăciunului, erau șezătorile de Sfântul Andrei, când se adunau cei din familie și lucrau și povesteau întâmplări din viața sfântului; tot atunci se practica obiceiul ungerii ușilor și geamurilor cu usturoi pisat, pentru a alunga spiritele rele. Tot atunci, se stabileau și detaliile referitoare la felul cum vor decurge repetițiile pentru colindat și ce anume se va cânta. Cei mai mici colindători primeau colăcei, pe care îi puneau în trăistuțe, iar cei mari primeau bani, care erau colectați de zaraf; ulterior, cu acești bani se plătea muzica, care se punea la hore.

În Ajunul Crăciunului, se cânta colindul de stea, iar în perioada dintre Crăciun și până la Bobotează, se cântau colindele tradiționale.

Tradiția Plugului avea specificul ei, în funcție de vârsta celor care mergeau la urat: copiii mergeau dimineața devreme, adolescenții dupa-amiaza, iar noaptea târziu, mascații erau cei care spuneau Plugul. ^[2]

Strângerea recoltelor este și un moment prielnic pentru a aduce mulțumiri forțelor cosmice care au facilitat aceasta – astfel, acestor forțe li se aduceau "ofrande-jertfe". Acest obicei își are originea în niște vechi ceremonii păgâne în cinstea zeiței Diana, care proteja culturile și câmpurile. Cu ocazia sânzienelor, se aducea de la câmp câte un snop de grâu, iar boabele acestuia erau zdrobite și fierte cu miere, iar rezultatul acestui procedeu se numea "cașă" și era oferit ca ofrandă bisericii; din primele recolte de fructe, se ofereau de asemenea ofrande. Ultimul snop de grâu era lăsat pe câmp, deoarece se considera că acesta aparținea pământului care a rodit, era un fel de "pomană".

În Oancea, drept mulțumire pentru recoltele bogate, se lăsa pe câmp un mănunchi de grâu numit "polog". Atunci când se culegea via, un butuc era lăsat necules, fiind hrană pnetru păsările cerului.^[3]

Note/Referinţe

• Braniștea, comună : [referinţe din baza de date a Bibliotecii Județene "V.A. Urechia"]. Disponibil în Internet: https://tinread.bvau.ro/opac/authority/182144